Este demonstrat stiintific, cu date statistice imposibil de refutat (sper ca
nu am incurcat voca(bu)lele): Cu cat mergi mai des la astrolog, cu atat
traiesti mai mult! Vezi, inca un articol despre longevitate…oare? Acum te rog
sa imi spui de ce. „Astrologii au o energie speciala pe care o transmit si
clientilor”- sigur, si eu am tot felul de energii, dar asta nu cred ca iti va
garanta viata vesnica!; „Daca iti cunosti viitorul poti sa fugi de moarte”- pai
ori e viitor (inevitabil) ori e o posibilitate de care poti sa fugi sau sa te
ascunzi (ah! stii sentimentul ala de a nu mai avea unde sa te ascunzi?); „Daca
iti intelegi horoscopul vei fi mai fericit si mai sanatos”- hm…adica la ce ma
ajuta pe mine sa stiu ca il am pe Mercur in casa a-VIII-a, cumva ma paste o
intoxicatie cu mercur sau ce?; „Daca esti sanatos esti si mai inclinat spre
spiritualitate, deci cauti compania astrologilor”.
Pana acum nu ai nimerit. Nu crezi in horoscop si nu vezi de ce actiunea de
a merge la astrolog conduce la o viata mai lunga? Nu cumva ai pus din start
problema gresit? Auzi, ai terminat psihologia cumva? Ai fost pe la orele de
statistica si de metodologie sau ti-era capul la psihanaliza si psihologie
transpersonala? Exista un principiu esential in stiintele sociale, pe care, daca
nu ai gasit inca raspunsul la intrebarea mea, inseamna ca nu il stapanesti,
desi l-ai auzit de enspe mii de ori pana acum. Vrei sa ti-l spun? Desigur, doar
Marte e in sextil cu Uranus! Corelatia
nu implica o cauzalitate!!! Ah, stiai, sigur ca da, nu am nicio indoiala!
Dar daca tot stiai, de ce nu si aplicai, adica de ce ai gandit problema doar in
termeni cauzali? In loc sa iti storci creierii incercand sa afli cum mersul la
astrolog iti poate prelungi viata (A determina B), trebuia sa te gandesti ce
fenomen sau ce variabila C ar putea sa determine atat frecventarea asidua a
astrologilor cat si o viata mai lunga decat a celor care se duc mai degraba…pe
stadion. Daaa…..in sfarsit ti-a picat fisa (cap sau pajura?). Sexul era
solutia! Nuuu, nu sexul cu astrologul te face sa traiesti mai mult, of! nu ne
intelegem deloc la ora asta, esti obosit! Sexul feminin! Femeile sunt mai
longevive (pentru ca merita! hihi) si, incidental, mai preocupate de zodii,
horoscop, sinastrii astrale si alte bazaconii. Asta e variabila C care le
explica si pe A si pe B. Intre A si B nu exista absolut nicio relatie de
cauza-efect, insa sunt sanse foarte mari sa le intalnesti impreuna la nivel de
populatie. Insa mintea ta este orientata spre a gasi mai degraba explicatii si
cauze, adica scurtaturi. Pentru asta, esti in stare sa inventezi o
relatie cauzala intre A si B (am vazut la ce minunatii te-ai gandit) in loc sa
tragi concluzia ca nu exista o legatura directa intre ele. Uneori, corelatia
poate implica si o cauza. Dar nu mereu. Insa, repet, tie iti vine greu sa
accepti asta si sa gasesti tot felul de legaturi absconse, cum ar fi sa iti
explici entuziasmul printr-o conjunctie a Soarelui cu Jupiter in loc ca si
trasatura de personalitate inalt heritabila.
Ai inteles? Esti sigur? Stiu ca tu crezi ca ai inteles, dar hai sa testam
aceasta ipoteza pentru a exersa gandirea stiintifica. Ce faci acum? Printre
altele (revin!) in acest moment citesti blogul meu. Ca sa citesti, a trebuit sa
initiezi un anumit comportament: sa deschizi pagina. Am nimerit? Vaai, cata
clarviziune pe mine! Ai vrut sa deschizi pagina? Cum ma gandesc ca nu te-a
amenintat nimeni cu pistolul, ai vrut. (Faza cu „nu am vrut, dar nu am putut sa
rezist” nu tine, pana la urma tot ai vrut! Ok, ar fi si exceptii: esti
somnambul, te-am hipnotizat, ti-a soptit o voce de sirena, ai un cip in cap
etc.) Ai tastat adresa site-ului pentru ca ai vrut, ti-ai dorit, ai avut
intentia de a intra aici. Te-ai gandit sa citesti ce am scris si pentru asta ai
actionat in consecinta. Gandul tau („o fi scris Andreea ceva?” sau „vreau sa
citesc un blog”) este evenimentul A care a determinat actiunea B de a scrie in
bara de sus http://www.beingandreea.blogspot.ro/
Corect, nu? Nuuuuuu! Gresit! CORELATIA
NU INSEAMNA CAUZALITATE! Da, vreau sa spun ca intre gandul si actiunea ta
este doar o relatie de corelatie si ca nu decizia constienta de a consulta
blogul te-a determinat sa deschizi pagina. Dar ce? Care e “C”-ul aici? Activitatea
ta cerebrala. Poti sa ii spui si suflet de fapt, e mai putin important decat
faptul ca, la urma urmei, gandurile nu iti apartin in masura in care credeai ca
iti apartin. Nu stii de ce ti-a trecut prin cap un anumit gand. Nu ai ales sa
gandesti ceva. Nici macar nu te-a vizitat ideea ca, in loc sa intri pe net,
sa…tricotezi. Poti spune ca ai fi putut alege sa tricotezi? Nu, din moment ce
nu poti alege, liber, ceva la care nu te-ai fi gandit in veci. Si daca nu esti
liber sa nu gandesti ceva sau sa gandesti ceva, asta inseamna ca nu ai liber
arbitru. Poti sa ripostezi si sa spui , precum Dennett, ca tu esti gandurile
tale, deci ai liber arbitru. Buun. Te-am intrebat mai devreme ce faci. Am
inteles ca citesti, altceva? Cum nimic? Faci mii de chestii in acelasi timp: iti
bate inima (altfel erai mort!), respiri, inca mai digeri din Priscilla, transpiri,
iti creste parul, iti mor niste celule, te descuamezi, clipesti, secreti
lichide, eliberezi neurotransmitatori, ti se mielinizeaza axonii, iti circula
sangele prin vene si iti trec tot felul de ganduri prin cap. Te simti cumva
responsabil pentru bataile inimii? Adica le poti controla acum pentru ca asa
vrei tu? Mai degraba as putea eu sa iti cresc brusc pulsul spunandu-ti cateva
vorbe de dulce decat ai putea tu sa ti-l cresti singur. Esti liber sa
transpiri? Sa opresti unghia din crescut? Sa impiedici un gand de a aparea
(prea tarziu, deja e acolo)? Este contra-intuitiv ce indrug eu aici, dar poate
ma crezi. Tehnicile de imagistica cerebrala au aratat foarte clar ca devii constient
de o anumita intentie abia dupa ce creierul tau a luat acea decizie. Pe viitor
dezvoltarile tehnologice imi vor permite sa iti citesc gandurile la propriu: sa
ma uit la „transcriptul” activitatii tale cerebrale si sa stiu exact tot ce vei
gandi/ face/ planui/ renunta sa faci inainte ca tu sa stii ca gandesti/ faci/
planuiesti/ renunti sa faci ceva. Iti voi putea spune, doar uitandu-ma la un
pattern de stimulari, ceva de genul asta: „Vei parcurge tot articolul, te vei
gandi ca l-am citit astazi pe Sam Harris (dar nu numai pe el!), te vei intreba ce cauta planetele si astrele
in articolul asta, iti vei raspunde mai spre sfarsitul postarii (in curand), vei
inchide pagina si timp de cateva zile vei intra degeaba pe ea, nu vor fi
postari noi” (OK, ultima parte e doar previziune). Retine, toate aceste idei
sunt initiate la nivel inconstient de tine inainte sa le formulezi constient. Traiesti
insa in iluzia ca ai fi putut gandi/ decide/ alege altceva. O iluzie frumoasa,
chiar daca prea putin compatibila cu un univers fizic determinat. Nici cu
fatalismul, nu ma intelege gresit! Alegerea ta a fost determinata de foarte
multi factori asupra carora nu ai nici un control: insusi faptul ca te-ai
nascut in Rmania si ca ai avut anumiti parinti a contat in decizia ta de azi de
a citi site-ul meu. Este logic, nu? Daca te nasteai in Suedia e prea putin
probabil ca te-ai fi stabilit in Romania sau ca ai fi invatat limba romana
astfel incat sa ma poti acum citi. Pe langa acesti factori foarte indepartati,
mai exista si altii, de care probabil ca nu esti constient, ar fi imposibil sa
ii enumeri pe toti stabilind si ponderea pe care a avut-o fiecare in decizia
ta. Sa zicem insa ca te-ai hotarat, constient, sa iti amani gratificarea si sa
rezisti tentatiei de a da refresh paginii mele la fiecare zece minute (mai des?
stiu, din spirit e(u)ristic!) Pare de neconceput ca acesta nu ar fi un exercitiu
de vointa, autocontrol si libertate personala. Insa, da-mi voie sa te intreb:
cum de ti-a venit ideea asta, sa amani consultarea blogului meu? aha, te-ai
gandit ca ai lucruri mai importante de facut! Sigur (doar) asta e motivul? Dar
gandul ca ai altceva de facut cum ti-a venit? De ce acum si nu si ieri, cand
erai la fel de ocupat? Si de ce ai rezistat doar doua ore? De ce nu doua ore si
zece minute? Asa ai hotarat tu? Daca esti asa de hotarat, de ce a trebuit sa
iti impui ceva? Impune-ti in continuare, oricum nu poti face altfel! Ca iti
impui sau nu, ambele procese sunt mult mai putin controlate de tine decat iti
place sa crezi. Decizia de a-ti impune nu este a ta; nici decizia de a lua
decizia de a-ti impune. Vezi cat de determinata (in aparenta) sunt sa iti arat
chestia asta, ca intre gandurile si actiunile tale este doar o corelatie, fara
cauzalitate? Dar de ce ma ostenesc? Pentru ca este singurul lucru pe care eu il
pot face, evident! Ah, si pentru ca am ceva porniri razboinice date de un Marte in casa…na! ca s-a mutat la bloc,
se plimba inconstient, cu liftul sau pe jos, pe scari, nici nu mai stiu in ce
casa este! Planetele sunt vinovate, ele au pus la cale tot felul de
sincronicitati si mi-au conectat neuronii astfel incat sa se descarce haotic,
in feluri neprevazute.
Mai am multe sa iti spun pe tema asta, dar nu mai pot acum. Pe harta mea
astrala sunt si numeroase aspecte legate de calatorii. Ramane pe data viitoare.
Jalnic!!
RăspundețiȘtergere