Te-ai trezit? Cum asa? E devreme, eu in locul tau as fi dormit linistita la
ora asta. Doar e duminica. De ce nu o fac? De cand m-am lasat de fumat (trei
luni si ceva) am o continua stare de agitatie; e normal, sevrajul este insotit
de o usoara insomnie, surexcitare si mici tulburari de concentrare. Tu nu
fumezi, nu? Imi fac un ceai cald. Ce bine ca nu am racit deloc iarna asta! Ce
faci, vorbesti cu mine? Am auzul foarte fin, mi s-a parut ca ai spus ca nu e
iarna. Si ca nu e duminica, e luni. Haha! Cred ca esti somnambula, inca visezi.
Sau ai intrecut masura cu alcoolul ieri, sambata seara. Normal ca e iarna. 27
ianuarie! Cum, e cald afara? Eu cand ti-am spus ca nu e de gluma cu incalzirea
globala nu m-ai crezut. Hai, te-ai inscris in partidul lui Remus Cernea? Mda,
sunt cam verzi copacii. Pana si eu m-am imbracat azi subtire, nu mi-am luat
geaca, ba chiar m-am indreptat spre serviciu pe un traseu mai lung, pentru a
profita de racoarea diminetii. M-am purtat de parca ar fi luni, 20 mai. Cu
toate acestea, intr-un colt al mintii mele sunt convinsa ca e duminica, 27
ianuarie.
Acesta ar fi putut fi un articol despre biasul perseverarii intr-o credinta. Insa nu este. De dragul
atmosferei (vividness), hai sa ne
prefacem amandoua ca este luna ianuarie. Este doar un exercitiu de imaginatie care te va
ajuta sa retii mai bine in memoria de lunga durata mica lectie de
psihologie sociala din aceasta dimineata de duminica. De ce duminica? Incerc sa
sa iti induc si ideea ca odihna din week-end se poate combina, in mod placut
(doar sunt langa tine acum), cu activitati constructive, chiar cu starea de
flow, daca esti norocoasa (lasa-te pe mana mea!).
Au trecut sarbatorile. Esti in hypermarket acum, hotarata sa iei strictul
necesar, deoarece luna trecuta ai depasit cu mult bugetul lunar. L-ai luat cu
tine si pe ala mic, nu puteai sa il lasi singur acasa. Ajugeti la raionul de
jucarii. Nici prin cap nu iti trece sa ii iei ceva. Masina teleghidata pe care
i-a adus-o Mos Craciun te-a costat 250 de RON. Da, tu ai cumparat-o, Mosul doar
a tinut copilasii in poala si i-a imbratisat dragastos. Pana la Paste nu mai
vede jucarii! Si asa e camera plina, dar nu te induri sa le arunci pentru ca nu
esti imuna la fenomenul de loss aversion.
(Vezi sa nu te inchida vreun psihiatru la Obregia, exista acum tulburarea de
tezaurizare- hoarding, tii minte muzeul nostru, nu?)
„Mami, mami, ia uite, trenuletul ala electric pe care trebuia sa mi-l aduca
Mosu’! Stii ca mi-a zis ca nu a mai avut, nu fabricasera spiridusii lui destui.
E ala de la reclama. Mami, tii minte ca mi-ai promis ca asta imi aduce Mosu’?
Mi-l iei? Am fost cuminte anul trecut” Ei, dracia dracului! E adevarat. Inainte
de sarbatori pe toate posturile se facuse publicitate acestui trenulet-minune,
un roller-coaster in miniatura, perpetuum mobile, nu se opreste niciodata
(brr...iti dai seama cum ar fi asa ceva in realitate?). Prichindelul tau era
mut de fascinatie in fata televizorului (stiu, e mai usor sa il lasi se se uite
la desene decat sa gasesti mereu activitati interesante pentru el) si ti-a spus
plin de entuziasm ca el asta vrea sa gaseasca sub brad. Normal ca te-ai dus sa
il cauti. Surpriza! Raftul gol, produsul epuizat. Si nu erai singura care
intreba de trenuletul-minune, ai numarat nu mai putin de 15 parinti care cautau
acelasi lucru. La fel, copilul lor se indragostise de jucaria din reclama. Tipul
de la Customer’s Service te informeaza, cu regret, ca nu mai exista pe stoc si
ca nu sunt sperante de re-aprovizionare pana la Craciun. Of! Parca simti si tu
dezamagirea micutului. Resemnata, i-ai cumparat o masina chiar mai scumpa decat
era trenuletul, pentru a compensa intr-un fel acea dezamagire.
Si uite ca acum jucaria mult ravnita e pe raft. Deja nu mai sunt prea
multe, de fapt. Intre timp alte trei mamici au umplut cosul cu trenulete, dupa
un scurt moment de ezitare. Piciul insista: „Mami, mami, ai promis!”. Hm...da,
i-ai promis, ce-i drept! Nu vrei ca el sa creada ca e ok sa nu iti respecti
promisiunile. Si e prea mic sa ii explici ca viata este nedreapta, o va afla el
mai tarziu, probabil cand se va indragosti prima data. Acum e mic, dragalas si
inocent, iar tu incerci sa ii faci copilaria cat mai frumoasa. Ii iei
trenuletul fir-ar sa fie, platesti luna viitoare intretinerea. Piciul te
gratifica acum cu cel mai seducator zambet de care este capabil (sic!), te-a
topit, te-a dezarmat, esti in culmea fericirii, parca plutesti pe drumul spre
casa.
Hai sa ne gandim insa un pic. Ce ai facut tu adineauri? Ti-ai incalcat
propriul angajament- sa faci economie si sa nu mai cumperi nicio jucarie pana
de Paste. Mda, nu ai putut rezista, cunosc. Ca sa te linistesc, nu este numai vina ta. Producatorii de jucarii au
si ei interesele lor. Crezi ca le-ar conveni sa aiba vanzari numai de
sarbatori? Fireste ca nu! Ei vor ca tu sa cumperi masinute, papusi, mingii si
trenulete tot anul. Cat mai multe, cat mai scumpe si cat mai des. Asa ca au tacticile
lor. Strategii de vanzare.
Marketing.Una dintre ele te-a facut pe tine azi sa nu pleci cu mana goala din
magazin. Inainte de Craciun au facut publicitate masiva unui produs. La vanzare
au scos insa doar cateva bucati. De ce? Era previzibil ca, in lipsa
trenuletului, vei cumpara altceva, doar era Craciunul si nu iti lasai copilul
fara cadou. Acum insa, dupa sarbatori, ca prin minune, mult laudatul roller-coaster reapare. Exact atunci cand achizitia unei jucarii e ultima prioritate pe
lista oricui. Nu esti singura care l-a cumparat. Multi copii si-l doreau, iar
parintii lor, ca si tine, le-au promis ca il vor primi. Robert Cialdini ne asigura, in cartea „Totul despre psihologia persuasiunii”, ca i s-a intamplat si lui acelasi
lucru, doi ani consecutivi, pana sa se prinda de miscare. Acum nu stiu daca
sa il cred: chiar i s-a intamplat personal sau profita si el de efectul de vividness?
Revin maine cu alte trucuri de magie. Maine, 27 ianuarie. Da, este ziua cartitei de
ceva timp! Pentru ca nu ne plac zilele de luni, dar am retrai in continuu
diminetile de duminica. Iarna. Dar si vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu