Studiu de caz. Sau de gen

Asa de rau imi pare ca am apucat sa iti spun ca revin cu exceptiile alea! Cine se gandea ca aceasta dimineata va incepe minunat, cu multe persoane dragi invitandu-ma sa facem tot felul de lucruri placute impreuna. Promisiunea este insa promisiune (un fel de nudge auto-impus), asa ca hai sa vedem repede (adapteaza-te din mers!) cand si unde paternalismul libertarian nu mi se mai pare gresit din punct de vedere moral.

Ghicesti, ca sa scap si eu de grija? Unde? In cabinetul meu, desigur! Cand? Pai cand vii tu la mine sa te ajut sa rezolvi o problema, atunci! De ce? Pentru ca daca m-ai cautat si ai intrat pe usa mea presupun si eu, printr-un rationament logic ce se numeste inferenta catre cea mai buna ipoteza, ca vrei sa faci o schimbare sau ca esti intr-o sitiuatie dificila si momentan nu poti depasi acest impas de unul singur. Mai mult decat atat, ma investesti cu o oarecare autoritate, adica ai incredere in expertiza mea si esti convins ca voi actiona in interesul tau. Poate nici nu te intereseaza prea mult sa stii ce metode voi folosi, scopul tau este sa iti rezolvi problemele (eventual fara sa descoperi altele in acest proces) si sa devii autonom in cel mai scurt timp, adica sa fii capabil de a implementa solutiile de unul singur, in afara cabinetului meu. Stabilim impreuna obiectivele si ne ocupam sistematic de ele. In acest proces este foarte posibil ca, in functie de natura problemelor discutate, eu sa fac apel la ce am invatat prin cartile de specialitate sau la grupurile de dezvoltare personala. Inclusiv la nudge-uri. Imi spui ca esti deprimat, ai ajuns la concluzia ca viata nu merita traita si nu stii ce ar trebui sa faci? Ma asigur in primul rand (atat cat pot) ca nu ai de gand sa te sinucizi si pentru asta iti voi propune chiar ceea ce se numeste un contract al lui Ulise- un fel de garantie ca atata vreme cat esti in terapie nu vei incerca sa iti iei viata. Daca imi vei spune ca suicidul este o problema filosofica importanta ce nu trebuie expediata din start ca fiind „out of the question” iti voi aduce aminte ca esti la psiholog, ceea ce inseamna ca ai nevoie de ajutor tocmai pentru a-ti trai viata intr-un fel cat mai implinitor; vrei de fapt sa te lamuresti asupra aspectelor etice si transcendentale ale sinuciderii? du-te la un consilier filosofic, nu la mine! Esti dependent de etnobotanice? Normal ca te voi inghionti sa renunti la ele. Suferi de agorafobie si nu mai iesi din casa, iar eu am acceptat sa fac terapie la domiciliul tau? Iti dai seama ca voi incerca toate metodele de a te scoate naibii afara din casa, ca doar nu am venit sa iti fac un ceai si sa-ti citesc o poveste de noapte buna. Pe de alta parte, nu te voi obliga sa faci nimic fara ca tu sa iti exprimi acordul (fie el si implicit hihi). Nici nu imi voi propune, observand la tine niste comportamente disfunctionale (altele decat cele pentru care am inceput terapia) sa ma ocup si de ele, inainte de (sau fara) a discuta acest lucru cu tine. Pentru a reusi acest lucru, este important ca eu sa fi trecut prin propriul proces de dezvoltare personala, astfel incat sa imi cunosc limitele, slabiciunile sau tiparele dezadaptative, sa fi lucrat cu ele si sa nu le dau voie sa apara in relatia noastra terapeutica. Astfel, putem fi siguri amandoi ca actionez intr-adevar in cel mai bun interes al tau si ca aplic toate tehnicile terapeutice de care dispun strict in scopul de a-ti activa resursele interioare necesare depasirii situatiei problematice care te-a adus, providential, la mine.

Te-ai lamurit? Bine, acum pot sa plec si eu, avand constiinta impacata. Dar stii ceva? Am prins gustul de a-ti scrie, asa ca mai stau putin. Ai inteles pana acum ca este legitim sa folosesti in cabinetul tau actual sau viitor (presupun ca visezi sa devii terapeut, de-asta citesti bloguri de psihologie) acele nudge-uri descrise de Thaler si Sunstein in cartea lor. In cabinet, da? Doar acolo. Stiu, nu era nevoie sa precizez, oricum nu ti-ar fi trecut prin cap sa le aplici in relatiile personale, de exemplu. Dar vreau sa iti propun o situatie ipotetica in care sa iti exersezi intuitia psihologica, tradusa ca abilitatea de a realiza predictii cat mai amanuntite referitoare la emotiile, reactiile si comportamentele celor din jurul tau, in diverse situatii.

Ai o prietena (o amica). Acum cateva luni s-a imbolnavit (ceva la ficat), iar doctorii i-au spus clar ca daca nu se opereaza cat mai repede problema se va agrava, riscand chiar sa ii puna viata in pericol. Cum tipa nu prea le are cu matricile progresive Raven, a refuzat intial interventia chirurgicala si s-a indreptat spre un tratament homeopat, prescris de un nene pe care l-a gasit in revista „Povestiri adevarate”. I-ai spus parerea ta despre apa cu memorie, insa ti-a raspuns ca nu le stii tu chiar pe toate si ca ea are incredere ca pastilele alea o vor salva de la cutit. Ai lasat-o in pace, dar nu puteai sa nu observi ca se simtea tot mai rau, iar analizele nu erau deloc imbucuratoare (dar ea credea ca nu sunt relevante, nu a fost suficient timp sa se vada efectele). Vazand ca a ajuns sa ii fie rau dupa fiecare masa, nu ai mai suportat si ai hotarat sa actionezi. Doar ca ai uitat sa ii spui si ei. You nudged her. Adica te-ai transformat intr-un arhitect al alegerilor: i-ai oferit toate parghiile de care avea nevoie pentru a lua cea buna decizie, in interesul ei. Nu insist asupra metodelor folosite pentru ca, cine stie? daca iti dau idei? Nu ma intelege gresit! Ea singura s-a dus la spital si a cerut sa fie operata, tu doar ai sustinut-o, lasandu-i toata libertatea. Numai ca ei ii lipseau niste date. Pe care tu le aveai. Si pe care ea, mai tarziu, le-a aflat. A inteles ca decizia pe care a luat-o nu a fost atat de libera pe cat isi imagina. Stie ca a fost spre binele ei sa se opereze dar ar fi preferat, poate, ca tu sa nu te fi ascuns de ea.

Exercitiul pe care ti-l propun are un dublu obiectiv: te ajuta sa consolidezi lectia pe care ai invatat-o ieri, la „cursul” meu de economie comportamentala si te provoaca sa te aventurezi pe nisipurile miscatoare ale formularii unor ipoteze si verificarii lor. Sarcina ta este sa raspunzi la urmatoarea intrebare: Cum va reactiona ea cand va afla ce ai facut? Ca sa te ajut, iti prezint mai jos cateva variante (frumos numerotate) si te rog sa atribui fiecareia dintre ele o anumita probabilitate. Raspunsul corect il gasesti la sfarsit, dar incearca sa iti stapanesti impulsul de a prelua solutia de-a gata si  gandeste-te mai bine cu mintea ta.

1. Iti este recunoscatoare, nu o intereseaza faptul ca i-ai ascuns adevarul.

2. Asa de tare s-a enervat (e temperamentala cateodata), ca s-a dus la spital si i-a cerut doctorului sa-i refaca operatia, in sens invers.

3. Ti-a dat doua palme, dupa care te-a iertat definitiv.

4. Se preface ca nu a deranjat-o, de dragul relatiei (te iubeste in secret).

5. Te iubeste intr-adevar in secret, dar tot a deranjat-o ce ai facut.

5.Aproape ca s-a convins singura ca nu a deranjat-o deloc ce ai facut. Insa se surprinde adesea cu ochii in patru, intrebandu-se la ce alte nudge-uri ar trebui sa se mai astepte de la tine. Vede un păianjen pe birou si se gandeste ca tu l-ai adus acolo, ca reminder sa mai puna si ea mana pe o carpa de praf. Se duce la frigider sa ia o bere si crede ca special ai pus dozele de Carslberg in fundul raftului, iar la vedere troneaza, ostentativ, apa plata si sucul de lamaie.

6. Ti-a marturisit cu greu sentimentele ei amestecate, iar tu te-ai aratat ranit de atitudinea ei; in primul moment s-a simtit vinovata - este foarte sensibila cand vede pe cineva suferind, mai ales daca are motive sa creada ca a contribuit si ea la aceasta stare; dupa care si-a dat seama ca asta nu schimba faptul ca si ea s-a simtit tradata cand tu ai mintit, asa ca ti-a propus sa discutati onest despre cele intamplate.

7. S-a suparat, insa nu ii plac conflictele si nu ti-a spus nimic. In schimb, a disparut fara sa iti spuna un cuvant si nu mai reusesti sa dai de ea.

8. Peste doua-trei zile te va injura zdravan! Dupa ce te face cu ou si cu otet (de care preferi? de mere e bun? Iar ouale sa fie de prepelita sau de strut?) mai vede ea.

9. Nu s-a suparat, dimpotriva! Dar insista sa iti multumeasca printr-o partida de sex recompensator.

10. Este impresionata de tot ce ai facut, iti admira ingeniozitatea si este onorata ca are un prieten asa de bun si grijuliu.

11 Te invita la cina. Te sfatuiesc sa nu mananci salata aia. Da, e nebuna si vrea sa te omoare. Iar eu iti deschid acum ochii aia si iti salvez, astfel, viata. Nu imi multumi, am si eu motivele mele!

 12 E si mai nebuna. Nu e suficient sa te omoare in stilul traditional, te va tortura cu creativitate. Hai sa iti spun la ce s-a gandit (da, odata cu practica terapeutica dobandesti abilitati de mind-reading- te invat si pe tine daca mai traim amandoi pana atunci). Stii tulburarea membrului fantoma? Pacientii carora li s-a amputat un brat sau un picior acuza dureri puternice in membrul lipsa. Cumplit, nu? Ei, dar de tulcurarea de identitate a integritatii corporale ai auzit? Este oarecum opusul primei. Pacientii cer insistent sa li se amputeze o parte a corpului sanatoasa, singura disfunctie fiind la nivel neuologic: schema lor corporala (din creier) nu accepta un picior, o mana sau un deget. Nu exista in prezent nici un tratament care sa diminueze disconfortul real resimtit de acesti oameni numiti, in literatura de specialitate, wanna-be amputees . Cand operatia este realizata se declara fericiti si par a se simti si ei in sfarsit bine in pielea lor. Exista o intreaga dezbatere referitoare la legitimitatea si etica efectuarii acestor operatii de catre medici, la cererea pacientilor suferind de BIID (body integrity identity disorder). Bun, iata cum ti-am strecurat si o lectie de neuropatologie. Ce vrea sa iti faca fata noastra? Sa te convinga, prin metode subtile (da, nudge-uri) ca nu iti mai recunosti o parte a corpului si ca ti-ar fi mai bine fara ea. Tu singur te vei duce sa te operezi. Pe urma te vei prinde ca a fost ceva in neregula si ii vei cere, spumegand, explicatii. Va flutura gingas din gene si te va anunta ca actionat in cel mai bun interes al tau. Stie cat de mult iti doresti sa traiesti o viata lunga si a aflat, documentandu-se intens, ca un nivel ridicat al testosteronului coreleaza negativ cu longevitatea. A tras concluzia ca ti-ar face o mare bucurie daca ti-ar oferi 15 ani in plus doar convingandu-te sa renunti la acea parte a corpului care este principala sursa de testosteron. Insa trebuie sa fie alegerea ta, degeaba castigi niste ani in plus daca tu nu crezi ca ti-ar fi mai bine fara testicule. Asa ca ti-ai indus BIID si...you’ve been nudged! Stie ca e posibil sa te superi, dar e pregatita: a strans cateva articole stiintifice ce demonstreaza oportunitatea acestei operatii si rationalitatea demersului intreprins de ea. Daca esti curios, citeste articolul domnului (fost) profesor Adrian Nuta, care a sintetizat, intr-un stil savuros, rezultatele tuturor acestor cercetari: http://www.adrian-nuta.ro/oua-boase-si-bobine-in-minus/

Gata, sunt destule optiuni. Deci? Care este predictia ta? Ti-am promis ca iti voi da si raspunsul. Dar, dragul meu, chiar credeai ca se poate prezice asa ceva? L’Éternel féminin, mon cher...asta e singura lectie pe care as fi multumita daca ai invata-o de la mine.

P.S. Stii, pana si Freud spunea asa: „The great question that has never been answered and which I have not yet been able to answer, despite my thirty years of research into the feminine soul, is: What does a woman want?”