Gata, ne-am po(r)cit destul. Nu mai suntem scroafe, Ulise ne-a redat
amandurora o infatisare cat de cat umana. Era previzibil ce urma dupa periplul
porcin, nu? In acest episod ne aflam iar in cercul nostru stramt, pe corabie (te-am avertizat deja ca turnam un
film marca Discovery Channel, unii spun ca e mockumentary, altii ca se apropie
periculos de o noua forma de expresie a cinematografiei- melomentary). Toate
bune si frumoase! Pe naiba! Nu ti se pare nimic ciudat? Gandeste! Ce te uiti
asa nedumerit, cititorule, de parca ai fi Socrate cand a aflat ca eu, Oracolul, am spus ca
nu exista nimeni mai inteligent, pardon! mai intelept decat el? E ceva bizar in
toata povestea asta a noastra...a little
fantastic, fleeting and out of reach. Cum, ai rau de mare?
Lasa, nu se moare doar din asta, calatoriile pe vas nu au facut rau nimanui, cu
exceptia celor care s-au inecat. Elementar, draga Watson! De ce dracia dracului
iti scriu in loc sa vorbesc? Asta e intrebarea neo-hamletiana. Iar raspunsul
este: pentru ca nu am incotro. Nu intelegi o boaba, ti-ar mai fi clar daca ai
da in bobi! Nu te enerva, sunt in aceeasi situatie. Desi vorbesti pe inteles, eu nu te pot pricepe...NU AUZIM, ba! Dar
nu suntem surzi. Ulise e vinovat de aceasta regretabila situatie, ne-a obligat
sa ne indesam ceara in urechi, iar pe el sa il legam de catarg. Cica i-a spus
zgripturoaica aia de Circe ca isi vor baga codita niste sirene periculoase rau de
tot si ne vom lovi cu corabia de
stanci daca le ascultam cantul. Asa ca a luat masuri de siguranta. Nu a considerat insa necesar sa ne
intrebe si pe noi daca suntem de acord, el mereu crede ca le stie cel mai
bine pe toate. Ar merita sa ii facem o surpriza: cand vom trece pe langa sirene
si Ulise ne va implora sa il dezlegam (mi-a spus ca asa se va intampla) ce ar
fi sa ii dam drumul? Ia sa incercam, schimbam cursul istoriei? Va mai exista
oare Odiseea daca eroul sau este vrajit de misterioasele fapturi? Asteptam cu sufletul la
gura sa vedem ce se intampla.
Intre timp, iti scriu scurta (sunt nerabdatoare) lectie de psihologie de
astazi: contractele lui Ulise. O strategie
usoara si eficienta prin care iti poti atinge obiectivele fara sa cazi in tot
felul de ispite. Te vei transforma dintr-o persoana naiva intr-una sofisticata,
sau cel putin sa ne promite Dan Ariely. Esti naiv atunci cand iti imaginezi ca tu nu ai probleme cu autocontrolul si ca daca ti-ai propus
azi ca maine sa inveti toata ziua pentru examen exact asta vei si face. Esti sofisticat daca esti constient ca maine
vei fi tentat sa te trezesti pe la pranz, apoi sa stai o ora-doua-trei pe
internet, dupa care sa citesti un curs si mai pe seara sa iesi la o bere in
Regie. Stiind in avans toate aceste lucruri (adica ai depasit biasul optimismului),
ai o mare sansa: te poti gandi din seara asta la cateva tertipuri prin care sa te obligi practic ca maine sa
inveti, adica sa faci ceea ce este in avantajul tau real. Stai in camin? Rogi
un coleg de camera (sau de palier) sa te trezeasca si sa nu plece de langa tine
pana nu te-ai dat jos din pat. Cel tarziu la ora 9, da? Stii ca nu te poti
abtine sa intri pe internet? Un alt coleg iti poate schimba parola la
calculator (sau macar de la facebook), urmand sa ti-o spuna abia dupa sesiune. Da,
asa cum a vrut sa faca si Ulise, inainte sa ne bagam noi pe fir (hihi). Afland
de la Circe ca
toti marinarii care au ascultat cantecul sirenelor au avut o soarta tragica (au
sucombat), a vrut sa se asigure ca lui nu i se va intampla acelasi lucru.
Seneca, in scrisoarea XXXI, il da pe Ulise ca exemplu de
intelepciune discipolului sau, Lucilius: „In short, you will be a wise
man, if you stop up your ears; nor is it enough to close them with wax; you
need a denser stopple than that which they say Ulysses used for his comrades.
The song which he feared was alluring, but came not from every side; the song,
however, which you have to fear, echoes round you not from a single headland,
but from every quarter of the world. Sail, therefore, not past one region which
you mistrust because of its treacherous delights, but past every city. Be deaf
to those who love you most of all; they pray for bad things with good
intentions”. Sorry, Seneca, s-ar putea ca aceasta scrisoare sa dispara intr-un
univers paralel daca azi deturnam trecutul. Nu-i nimic, oricum nu era
epistola mea preferata.
Te aud (ups! am urechile astupate, nu te aud, te citesc)! Crezi ca tu poti
rezista si fara sa asemenea precautii, esti convins ca nu e asa mare lucru sa
nu iti pierzi hotararea cand te confrunti cu tentatii. Esti pe punctul de a comite o eroare frecventa, pe care George
Lowenstein, profesor de economie comportamentala si neuro-economie la Carnegie Mellon
University, a denumit-o “hot-cold
empathy gap”. Pe scurt, iti este greu, aproape imposibi, sa apreciezi
corect in prezent, judecand la rece,
ce vei simti si gandi in viitor, la cald.
Sa zicem ca este pranzul, tocmai ai mancat si iti propui ca deseara, cand esti
invitat la restaurant, sa iti comanzi doar o salata. Totul suna foarte bine, nu
vezi nici un motiv sa se intample altfel. Cred si eu, doar esti satul! Iti este
usor sa vorbesti cu burta plina, la un sfert de ora dupa masa. Plus ca acum,
daca te-as baga la niste masuratori, ti-as arata ca ti s-a activat cortexul
prefrontal. Pana deseara insa iti va scadea nivelul de glucoza din corp, ti se
va face foame, iar, pe langa cortexul frontal, se vor mai activa niste zone,
mai primitive, ale creierului tau. Tu de atunci nu va fi acelasi tu de acum.
Iti este greu sa accepti lucrul asta, mai ales daca traiesti, ca tot omu’, cu
iluzia controlului si cu sentimentul ca ai anumite trasaturi de caracter
imuabile, esentiale, personale. Poate chiar ai, nu vreau sa vin eu acum sa iti
sparg toate jucariile. Dar ce te costa totusi sa iei niste masuri suplimentare?
Cu atat mai mult daca consecintele
unei greseli ar fi deosebit de grave. Daca ai diabet si nu te poti abtine de la
dulciuri riscurile sunt imense. Iti pui viata in pericol, cand ai putea sa gasesti
niste strategii economicoase de a iti creste sansele de a rezista in fata prajiturii. Esti
dependent de jocurile de noroc? Nu
cred ca la noi exista gaselnita asta, insa in multe state din SUA poti sa te
inscrii pe un fel de lista neagra, pe baza careia iti va fi interzis accesul in
cazinouri. Adica tu te duci, cuprins de microbul jocului, sa iti incerci norocul
la ruleta si ai supriza ca body-guardul sa nu iti permita sa intri, dupa ce s-a
uitat intr-o baza de date si ti-a gasit numele acolo. Nu merge cu targuiala, nici
cu strecuratul unei atentii sau cu amenintari cu sinu- sau omu-uciderea. In
fond si la urma urmei, tu singur ai cerut sa fii trecut pe acea lista, cand
erai intr-o stare „rece” sau lucida si ai anticipat (probabil in baza unor
nefericite experiente anterioare) ca data viitoare cand vei fi „infierbantat”
iti vei juca din nou tot salariul la noroc, asa ca ai realizat ca e musai sa iei o masura drastica. Poate cine stie, se trezeste si vreun parlamentar de la noi sa
vina cu initiativa unui proiect de lege similar.
Tot in America, exista un program dedicat fostilor dependenti de droguri care vor sa evite recaderile: acestia
pregatesc o scrisoare in care recunosc ca au inceput din nou sa consume
substante interzise si completeaza plicul cu adresa unei persoane foarte dragi
sau importante pentru ei (mama, tata, partener, copil sau seful care l-ar
concedia numaidecat daca ar afla asa ceva). Scrisorile sunt pastrate de
asociatia ce deruleaza programul, iar fostii dependenti primesc periodic vizite
neprevazute de la asistenti medicali ce le recolteaza probe de sange. Daca
analizele ies pozitive, scrisoarea incriminatorie este expediata imediat. Si
asta nu e tot: daca anunti ca vrei sa iesi din program e si mai rau: nu ai voie
sa te retragi decat dupa cel putin treizeci de zile, iar pana atunci vei fi testat
zilnic, deoarece este clar ca te incearca Michiduta.
Ti s-a intamplat vreodata sa trimiti un mail pe care pe urma ti-ai fi dorit
sa il stergi de pe suprafata internetului? Sa nu iti vina sa crezi ca ai putut
trimite asa ceva, sa mori de rusine ca nu mai poti face nimic sa il „retragi”?
Ma refer la mailuri pline de injurii, bineinteles, in care ai uitat de politete
si de decenta si ti-ai varsat toti nervii pe o persoana (mai mult sau mai
putin) (ne)vinovata. Exista o solutie si pentru impulsivitatea ta virtuala: un
soft numit Civility Check care,
odata instalat, va detecta cuvintele grosiere din mailul pe care te pregatesti
sa il trimiti, tunand si fulgerand pe tastatura. Asa ca vei primi un mesaj:
„Avertizare: acesta pare a fi un mesaj electronic nepoliticos. Nu va fi trimis
decat daca veti solicita din nou acelasi lucru peste 24 de ore” Pampam! Potoleste-te,
ce faci? Scopul porgramului NU era ca tu acum sa te duci glont la destinatarul
mesajului pe care nu l-ai putut trimite, eventual cu ceva arme albe in dotare.
(Am scris NU cu litere mari pentru ca stiu ca acest cuvant se rataceste mereu
pe traseu pana sa fie perceput de creier- de obicei se acumuleaza pe fruntile
celor prea incruntati sau incruntate de la cate „nu”-uri adapostesc acolo)
In concluzie, paza buna trece primejdia rea sau socoteala de acasa nu se
potriveste cu cea din targ. Chiar asa, de cate ori nu ai plecat la supermarket
sa cumperi doar 5-6 chestii si te-ai intors cu 56? Nici tu nu mai stii cum au
ajuns in cos, corect? Vrei sa iti sugerez niste variante de contracte ale lui
Ulise? Nu lua cardul la tine, ci doar suma de bani care stii ca iti este
necesara pentru cele 5-6 chestii! Bine, 7! Plata cu cardul nu numai ca iti
permite sa cheltuiesti aproape nelimitat (mai ales daca ai si vreo descoperire
de card), dar te impiedica sa constientizezi in totalitate actiunea de a da
o suma (mare) de bani pe niste obiecte aterizate ca din senin in cosul tau. Este
un fel de mindless shopping, o capcana in care cazi si din cauza
creierului tau neechipat pentru a opera cu bani virtuali (inaintasii tai
indepartati nu aveau nici macar bani sub forma de hartii, ce sa mai vorbim de
conturi bancare, deci cam stiau ce inseamna sa renunte la o portie de mancare
in schimbul unei…ce sa fie, o blana de animal?) Alta solutie (noaptea sunt cel mai
inventiva): aloca-ti un timp foarte scurt cumparaturilor; mergi la supermarket
cu o ora inainte de o intalnire importanta, la care nu poti sa intarzii. Astfel
vei merge direct la rafturile cu produsele de care ai nevoie si nu vei casca
gura prin tot magazinul in timp ce cosul se umple pe nesimtite (nu stie mana
stanga ce face mana dreapta). Asta inseamna planificare. Thaler si Sunstein, in „Nudge”, fac distinctia intre Planner
si Doer. Planificatorul are vederea lunga (viziune, nu
o lua in sensul propriu), foloseste sistemul 2 de gandire si actioneaza in
numele intereselor tale pe termen lung. Cel care experimenteaza ia decizii pe baza
sistemului 1, automat, este influentat de emotii pasagere si tentat de lucruri
care ii dauneaza, dar de la care nu se poate abtine. Vestea buna este ca cel
dintai se poate folosi de anumite parghii (precum aceste contracte ale lui
Ulise) pentru a-l impiedica pe cel de-al doilea sa cedeze in fata ispitelor.
Nu vreau sa crezi ca nu am si rezerve in privinta acestor angajamente
anterioare. La urma urmei, reprezinta o incalcare a libertatii mele personale,
la care singura consimt. Adica ma consider indreptatita astazi sa iau o
hotarare constrangatoare pentru eul meu de maine, cum ar fi sa imi instalez
acel soft care nu imi va mai permite sa trimit mailuri ireverentioase. O decizie
inteleapta, de acord. Dar unde mai sunt libertatea si responsabilitatea mea in
toata povestea asta? Unde este alegerea?
Pentru mine a nu trimite un mail nepotrivit pentru ca este tehnic imposibil nu
este acelasi lucru cu a nu-l trimite pentru ca am hotarat si ales sa nu o fac,
avand la dispozitie posibilitatea de a actiona si altfel. Imi place mult mai
mult ideea unor angajamente re-evaluate si re-asumate constient, in fiecare
moment, decat pre-angajamentele ce imi limiteaza gama de optiuni viitoare. Sa
nu cedez unei tentatii (despre care stiu ca mi-ar face rau) datorita unor
masuri ce practic nu imi dau voie sa cedez este echivalent cu a urmari un
spectacol in care acrobatii ce sar la trapez au, dedesubt, o plasa de
siguranta. (Derek Parfit are o viziune si mai radicala: cata vreme nu exista o
identitate personala, principiul de a actiona conform interesului personal este
neintemeiat). Sunt situatii in care contractele lui Ulise reprezinta cea mai
buna solutie (ma gandesc acum in principal la adictii iar in special la acele
forme de adictie foarte periculoase si in care mecanismele biologice joaca un
rol predominant- dependenta de droguri). In alte circumstante te poti lipsi de
ele tocmai pentru a-ti exersa si exercita libertatea, gandirea critica sau
flexibilitatea (cu conditia sa nu iti consumi chiar toate resursele-limitate!-
in mici batalii pe care le-ai putea castiga si altfel, din oficiu, cu
strategiile mentionate). Si mai exista unele cazuri in care contractele lui
Ulise pot avea de-a dreptul efecte contrarii (backfire);
ma gandesc la unele decizii pe care le-ai luat la un moment dat din motive
gresite si pe care refuzi apoi sa le corectezi: de exemplu, ai ajuns la ASE
pentru ca asa a vrut mama si ai facut un fel de pact al lui Ulise cu tine, prin
care te-ai angajat sa fii un student constiincios, de nota 10, cu toate ca esti
nefericit, fiind atras mai degraba de pictura.
Stai asa, gesticuleaza Ulise, da din maini disperat si ne implora sa il
dezlegam. Cred ca sunt sirenele prin preajma. Hm…este una singura, puteam sa
jur ca am citit ca erau doua! Hai repede sa il eliberam, daca e asa de curajos
nu are decat sa se reziste cantecului ei. Gata! Nu mai inteleg nimic. E o
singura sirena, cum am vazut si noi, insa e muta! Nu canta, nu tipa, nu
sopteste, nu rosteste nici un cuvant, doar se uita la el si tace. Si nici nu
prea mai e sirena, acum vad ca are picioare, sta pe o stanca. Ce o mai fi si
asta? Maaai sa fie, am amestecat povestile! Ce cauta mica sirena in
Odiseea? Si Ulise In Mica Sirena? Unde e printul? Sa vezi ca sirena il cauta pe
print dar l-a gasit pe Ulise, iar Circe i-a rapit vocea in schimbul unei
perechi de picioare! Daca Ariel nu mai poate canta, Ulise al nostru nu
e deloc impresionat si isi continua drumul spre Itaca. Insa povestea parca nu
se termina asa. Probabil va continua in episodul urmator. Care dintre ele, ca
eu nu mai inteleg nimic. Asa se intampla cand ai urechile astupate. Sau corzile
vocale taiate. Si cand iti amputezi frumusete de coada pentru doua picioare tremuratoare.
Hai totusi sa incheiem acest articol pe un ton optimist. Ca sa si glumim un
pic (mda!) si ca sa ti se intipareasca conceptul de contract al lui Ahile in
hipocamp, mai inventam o aplicatie. Esti o persoana de sex feminin si, cum mi
se intampla si mie in tinerete, iti este foarte greu sa te trezesti dimineata. Mai
ales ca te culci destul de tarziu, toata ziua ai clienti la terapie, in plus
esti implicata in cateva proiecte de cercetare stiintifica, ca doar ti-ai luat
si doctoratul de ceva timp. Dimineata faci voluntariat la o organizatie ce
ofera sprijin copiilor proveniti din medii defavorizate (da, esti si foarte
altruista, este de atlfel doar una dintre numeroasele si stabilele tale
trasaturi de caracter). Singura ta problema este trezitul dimineata. Te ajut,
normal, de ce nu? Exista un ceas desteptator destept! Clocky! Nici nu incepe bine sa sune ca se si pune pe alergat! Sare
de pe noptiera si fuge de tine, se ascunde sub pat, in dulap, dupa scaun, poate
chiar sa iasa din dormitor, aiurea pe coridor. Si alarma suuna si suuna si nu e
voce de sirena, te asigur. Pana nu il prinzi si nu-l opresti nu se lasa, e
incapatanat. Stie ca poti sa dai cu el de pamant, deja e putin ciobit, dar de
cele mai multe ori te pacaleste si nu mai stii unde sa il cauti sau cum sa-l
iei. In orice caz, functioneaza in fiecare dimineata: te trezeste! E faimos
deja, l-am gasit si la Thaler si la Ariely. Of, nu la ei
acasa, ci in cartile lor! Iti propun, bineinteles, o…adaptare; are dubla bataie
(hihi): te trezesti, dar iti si incepi ziua in mod placut, alaturi de
partenerul tau de cuplu (da, tipul ala evadat din poveste pentru ca il fugarea
o sirena cu picioare, si pe uscat si pe mare). Adica il rogi sa joace
rolul lui Clocky! Ce poate fi mai incitant decat el cantand si alergand prin
casa, iar tu pe urmele lui, chipurile sa il opresti (actually to turn him on)?
Pariu ca te trezesti imediat si se scoala si el dar, cu toate astea, vei
intarzia putin la serviciu? Va vad, pregatiti micul dejun…ma rog, asa se zice
acum! Iar alearga? Nu-l lasa sa iasa afara in pielea goala, ar face cu
siguranta deliciul vecinelor, dar daca e vreo sectie de politie prin apropiere?
Si, te rog, daca il strigi Clocky nu ii spune ca eu ti-am dat ideea, stii ca-i
mai sare si lui tandara fara motiv. Isi va aminti de cine stie ce porecla din
copilarie si, fara sa stea la discutii, ma alearga si pe mine. Cum nu sunt
foarte fit, teama mi-e ca m-as putea
impiedica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu