O prietenă, să-i spunem Alina, mi-a cerut acum
vreo două zile sfatul într-o problemă cu, spunea ea, un admirator de care nu
mai poate scăpa. A făcut o obsesie pentru
mine! Ce înţelegi prin asta? am întrebat şi eu, ca să fiu sigură că folosim
aceiaşi termeni. Şi mi-a explicat. Deşi l-a respins de fiecare dată, el
continuă să o sune, să îi scrie mailuri, sms-uri (la care ea nu răspunde
niciodată), ba chiar să o urmărească pe stradă sau să apară în zona în care ea
locuieşte. Ce să fac ca să înceteze? M-am
săturat, sunt stresată şi mi-e teamă să nu devină şi mai insistent sau chiar
violent!
În primul moment am fost tentată să-i spun să facă
ceea ce a făcut şi până acum, adică să nu îi răspundă niciodată, la absolut
nici un mail, sms sau telefon. Să aştepte ca tipul să renunţe. Un comportament,
atunci când nu este întărit, se va stinge. I-am cerut însă şi un răgaz de
gândire ca să studiez ceva literatură de specialitate. Şi cum în weekend am
fost prinsă cu conferinţe şi alte mondenităţi, abia astăzi am reuşit să îmi fac
temele, fiind, hihi, într-o dispoziţie analitică. Şi aşa am găsit o soluţie
alternativă, chiar paradoxală, la problema ei.
O voi îndemna pe Alina să se întâlnească de câteva
ori cu admiratorul ei cel obsedat.
Este posibil ca după aceste 2-3 întâlniri tocmai el să renunţe şi să nu o mai
caute niciodată. Dacă mă înşel şi el continuă totuşi în acelaşi stil ca şi până
acum să zicem că nu a pierdut mare lucru şi asta e, va trebui să trăiască cu
chestia asta şi să se roage ca respectivul să se lecuiască dacă nu în viaţa
asta, măcar într-una viitoare.
Pe ce mă bazez? Pe un studiu, evident. De fapt, pe
mai multe. Ştiai că a dori (wanting)
şi a plăcea (liking) se sprijină pe
circuite neurale diferite? Da, poate ţi s-a întâmplat şi ţie să îţi placă ceva
fără să vrei neapărat să-l posezi şi, invers, să îţi doreşti foarte tare un
lucru de care nu îţi plăcea prea mult. De multe ori ele apar împreună şi este
foarte uşor să le confunzi. Crezi că vrei ceva pentru că îţi place şi, de obicei, dacă îţi
place ceva îţi doreşti să fie al tău. În timp ce plăcerea este asociată însă cu
opioidele, dorinţa are legătură cu sistemul de recompensă mediat de
neurotransmiţătorul numit dopamină. Ele sunt uneori independente. Sau dacă nu
au fost de la început, pot deveni. Când? Tocmai într-o situaţie ca cea în care
se află admiratorul Alinei.
Într-un experiment condus de psihologi de la
Stanford participanţii au fost solicitaţi să rezolve nişte puzzle-uri, cu
promisiunea că vor primi la sfârşit un cadou pe care şi-l doreau dacă performanţa
lor va fi ridicată. Când li s-a spus că nu au reuşit să câştige premiul şi l-au
dorit şi mai tare, fiind dispuşi să plătească o sumă de bani mult mai mare
decât alţii, care au fost anunţaţi că au câştigat. Aşadar, în faţa unui
obstacol, motivaţia de a obţine lucrul pe care şi-l doreau a crescut. Însă
partea a doua a experimentului a surprins o consecinţă paradoxală: după ce au
primit respectivul cadou tot ei au fost mult dispuşi şi să-l schimbe în scurt
timpul cu un altul, faţă de cei din grupul de control. În concluzie:
These
studies illustrate how wanting and liking may be driven in opposite
directions when people experience
failure in pursuing desired outcomes. For example, participants who lost an attractive prize were willing to pay more
for it, but were also more likely to trade it away when it was ultimately obtained. Perversely,
these individuals became willing to pay
more for something they would like less.
Din ceea ce mi-a
povestit Alina despre bărbatul obsedat de ea, acesta nu pare a fi descurajat de
respingerea ei, dimpotrivă, o urmăreşte cu şi mai multă îndârjire (wanting). Poate tocmai pentru că a
întâmpinat rezistenţă. Dacă ea va accepta să se întâlnească, sunt şanse ca el
să reacţioneze precum participanţii la experiment şi după două-trei întrevederi
să îţi piardă interesul şi să îşi mute atenţia pe altcineva, lăsând-o în
sfârşit în pace pe prietena mea. Dacă
nu…fie ea a diagnosticat greşit
situaţia, fie a încurcat-o, pentru că dorinţa admiratorului este congruentă cu
sentimentele (liking) pe care le are
faţă de ea.
Pe un ton ceva
mai serios, ar fi bine să reţii că dacă vrei un lucru nu înseamnă mereu că îţi
şi place. Şi cu cât mai multe obstacole vei întâlni între tine şi obiectul
dorinţei, cu atât îl vei dori mai mult, chiar dacă, paradoxal, îţi va plăcea
mai puţin. Un fenomen asemănător se întâlneşte în adicţii şi cravings: un alcoolic în sevraj ar face
orice pentru un pahar de votcă, iar un fumător va continua să fumeze chiar dacă
spune că nu mai simte nicio plăcere din respectiva acţiune. În marketing,
strategia „ofertă epuizată” mizează pe acelaşi efect: vânzătorul te anunţă că
plasma pe care ţi-o doreai nu mai există pe stoc, dar peste două zile ea revine
la raft la un preţ mult mai mare, iar tu…o vei cumpăra; iar câteva luni mai
târziu o vei schimba cu alta. Invers, se poate şi să-ţi placă un lucru sau o
persoană, dar să nu le doreşti (neapărat). Ţi s-a întâmplat?
Suna logic.
RăspundețiȘtergere