Delusions

Urmare a articolelor de ieri, am primit un mail de la un cititor care îmi descrie o situaţie ce pare a contrazice ideea că femeile subestimează nivelul de angajament şi de implicare într-o relaţie pe care bărbaţii sunt dispuşi să şi-l asume. Iată ce i se întâmplă lui: o colegă de la muncă, venită de curând în companie, a apărut la birou zilele trecute îmbrăcată foarte provocator şi i-a făcut avansuri. Mai mult decât atât, i-a spus că ea este convinsă că sub aparenţa lui de macho (corespondentul meu este foarte atrăgător fizic şi are un statut social înalt) se află un bărbat sensibil, empatic, de încredere, care încă nu şi-a întâlnit jumătatea. Nimic mai puţin adevărat –îmi scrie el- femeia asta parcă a luat-o razna. Nu ştiu de unde a ajuns la asemenea concluzii; eu îmi doresc doar de aventuri, lucru din care nu am făcut un secret, pentru că nu am avut de ce- oricum roiesc femeile în jurul meu, aşa că nu am nevoie să mă prefac interesat pentru a avea relaţii scurte; am citit articolul tău şi am înţeles că de obicei femeile sunt sceptice şi subestimează angajamentul bărbaţilor; cum îţi explici ce se întâmplă în acest caz? Colega mea se comportă exact invers- crede că mă poate schimba sau că natura mea aventurieră este doar o mască. Mărturisesc şi că sunt puţin îngrijorat deoarece nu mă atrage sexual şi nu aş vrea să am probleme – nu-mi place să fiu agasat, urmărit, presat

Am o ipoteză. De fapt ea există în literatura de specialitate, cu destule studii care o confirmă. Nu ştiu dacă se aplică în acest caz individual, dar poate fi luată în calcul şi cititorul meu poate verifica. Dacă am dreptate, sper că se va şi linişti, înţelegând că este o fază trecătoare ce ţine doar câteva zile (e drept, se poate repeta periodic). Colega lui probabil este la ovulaţie.  În această perioadă s-a constatat că femeile adoptă o serie de comportamente excesive şi incongruente cu felul lor uzual de a fi: se îmbracă mai sexy cheltuiesc sume mai mari pe produse de frumuseţe, se machiază mai strident, dansează lasciv, vorbesc mai dezinhibat, sunt mai tentate să-şi înşele partenerii. Pe lângă aceste aspecte, intervine şi un fel de bias perceptiv în direcţia opusă scepticismului lor obişnuit: exagerează indicatorii de angajament tocmai la acei bărbaţi neinteresaţi de relaţii pe termen lung, dar înzestraţi cu atribute altfel dezirabile, precum: atractivitate fizică înaltă, dominanţă şi prestanţă socială, carismă, siguranţă de sine, ostentaţie, abilităţi sociale dezvoltate. Aceştia sunt percepuţi ca a avea gene bune, de care ar beneficia şi nişte eventuale progenituri. Partea proastă este că de multe ori aceste magnifice exemplare au ceea ce se cheamă o strategie de împerechere pe termen scurt (short-term mating strategy), adică sunt instabili, infideli, nu prezintă încredere şi nu rămân prea mult într-o relaţie, ba chiar mulţi sunt manipulatori, machiavelici şi narcisici. Cum aceste ultime caracteristici nu fac din ei un partener de dorit pe termen lung, în mod normal femeile se feresc de capcană şi se îndreaptă spre bărbaţi poate mai puţin carismatici, dar mai stabili, calzi, fideli, serioşi, protectivi, cu potenţial de a fi taţi atenţi, prezenţi şi grijulii. În mod normal, mai puţin la ovulaţie: schimbările hormonale induc şi un fel de delusions, pentru că ocazia de a avea copii cu gene excepţionale se cere fructificată, aşa că multe femei se pare că percep distorsionat angajamentul băieţilor răi şi au brusc impresia că şi aceştia ar putea deveni, alături de ele, soţi şi parteneri dedicaţi ce vor renunţa la zburatul din floare-n floare (înlocuieşte floare cu vagin).

Ipoteza mea este aşadar că cititorul poate sta liniştit, nu este nevoie să ceară un ordin de restricţie sau să-şi caute de lucru în altă parte. Probabil că marţi, când se vor întoarce la muncă după sărbători, colega lui care a luat-o razna zilele astea  nu îi va mai acorda prea mare atenţie, dimpotrivă, va discuta aprins cu tipul ăla la locul lui, cumsecade, săritor, drăguţ, inimos, statornic, sincer…adică acele calităţi pe care şi le doreşte într-un partener pe termen lung.

Nu trebuie să mă creadă pe cuvânt. În fond, eu nu am făcut cercetare şi nu am luat teste de urină pentru a măsura astfel de variabile în experimente controlate. Însă au făcut-o alţii, de la care învăţ periodic câte ceva despre natura umană şi pe care îi voi şi cita în încheiere:

Ovulating women appear to over-perceive that charismatic and adventurous cads will become more-investing fathers and more committed and stable romantic partners, at least with respect to them. This ovulatory perceptual shift may motivate certain women to believe that it is reasonable to accept romantic offers from men who might be unfaithful and could desert them. When presented with a romantic offer from a sexy cad, the hormonal changes associated with fertility can lead Mr. Wrong to appear like Mr. Right.

Therefore, the belief that “I can be the one who finally reins him in” could be the cognitive distortion that facilitates women’s ability to maximize reproductive outcomes when their probability of conception is highest. Although it can be risky for women to pursue genetically fit mates who may eventually abandon them, genetic benefits may have offset potential costs in specific situations during evolutionary history. If so, the ovulatory-induced perceptual shift identified in the current research could be construed as an “adaptive perceptual shift” consistent with error management theory (Haselton & Buss, 2000; Haselton & Nettle, 2006). This perceptual shift would have persuaded some women to take mating risks by facilitating greater sexual receptivity to genetically fit men. Missing a mating opportunity with such men would have been more costly for these women at high fertility. After all, you never know; you could be “the one”.