Cogniţie îmbrăcată. Sau dezbrăcată

Cu ce eşti îmbrăcat chiar acum? Te-am luat cam tare, nu? Linişteşte-te, vreau doar să reflectezi la două întrebări:

1. Ce transmit hainele tale persoanelor care se află sau ar putea să se afle acum lângă tine?

2. Ce efect au aceste haine asupra propriilor tale  atitudini, comportamente şi chiar abilităţi cognitive?

Bănuiesc că prima întrebare nu te-a mirat foarte tare. Ştim că un angajat îmbrăcat la costum va fi perceput de clienţii unei companii drept mai competent şi mai de încredere decât unul în blugi şi tricou. Mă îndoiesc că te-ai prezenta la un interviu în trening sau că nu ai avea o strângere de inimă dacă învăţătoarea fiului tău ar veni la şcoală îmbrăcată precum animatoarele din Sexy Clubul în care intri rar şi doar la presiunea prietenilor. Dacă eşti cumva interesat să devii terapeut, poate ar fi bine să ştii că şi clienţii preferă consilierii îmbrăcaţi formal, sau cel puţin aşa sugerează rezultatele unui studiu. Dacă eşti femeie şi ai un interviu pentru o muncă de birou, un costum mai masculin se pare că îţi cresc şansele de angajare (da, stereotipuri de gen şi atitudini implicite).

La cea de-a doua întrebare probabil ai ezitat înainte să răspunzi şi nici acum nu prea ştii ce să crezi. Opinia generală este că hainele reflectă ceva din personalitatea omului care le poartă. Însă şi invers este valabil: hainele pe care la un moment dat le porţi, din întâmplare sau pentru că aşa ţi se cere într-un anumit context, au potenţialul de a schimba ceva în comportamentul tău, chiar şi în atitudini, stare de spirit sau performanţe cognitive. S-a constatat de exemplu că în sport echipele îmbrăcate în negru sunt cele mai agresive şi acumulează cele mai multe penalizări pentru încălcarea regulilor de fairplay. Într-o sarcină inspirată de experimentele lui Milgram, subiecţii ce poartă glugă sau şapcă tind să administreze şocuri electrice mai puternice, pe când cei în costum de infirmieri se opresc la o intensitate foarte scăzută a şocurilor. Daniel Ariely a arătat cum un accesoriu contrafăcut precum nişte ochelari de soare despre care oamenii ştiu că sunt imitaţii cresc şansele ca purtătorii lor să se angajeze în acţiuni mai puţin oneste sau morale.

Hajo Adams şi Adam Galinsky au studiat acest fenomen şi l-au denumit cogniţie îmbrăcată (enclothed cognition), ca o variantă a cogniţiei întrupate (embodied cognition- când zâmbeşti la comandă şi te simţi ceva mai bine sau adopţi o postură corporală de putere şi te auto-percepi ca ceva mai dominator). Spre deosebire de cogniţia întrupată, care presupune o schimbare atitudinală sau comportamentală generată doar de o acţiune fizică, cogniţia îmbrăcate are, pe lângă acest element comun, şi un efect datorat conţinutului simbolic reprezentat de articolele vestimentare. Cei doi autori au arătat cum acelaşi halat alb îmbrăcat de participanţii la un experiment influenţează performanţele lor, în funcţie de ce simboluri sau reţele semantice sunt activitate. Unui grup de subiecţi li s-a spus că halatul este al unui medic, altui grup că aparţine unui pictor, apoi toţi au avut de rezolvat o sarcină de găsit cât mai multe diferenţe între nişte imagini. Deşi halatul era identic, cei care au crezut că este al medicului s-au descurcat mult mai bine decât cei ce credeau că sunt îmbrăcaţi în echipamentul unui pictor.

Influenţele hainelor asupra propriului comportament trec de obicei neobservate. Acum că ştii însă despre enclothed cognition poţi folosi conştient efectele sale pentru a genera mici schimbări pe care ţi le doreşti la tine, ca şi cum ai avea un fel de baghetă magică ce te transformă în Superman (există costum, nu?), războinic, businessman sau sportiv- ia-ţi nişte haine sport şi poate îţi creşte motivaţia de a face mai multă mişcare. Ai putea chiar să-i faci şi partenerei tale cadou o lenjerie provocatoare şi să observi dacă în noaptea când o poartă nu devine ceva mai îndrăzneaţă sau mai dezinhibată în mişcări. Nu-i spune cum ţi-a venit ideea pentru că va percepe cadoul tău ca unul interesat, oferit cu o motivaţie egoistă şi nici nu vreau să mă trezesc cu mailuri de ameninţare pentru că nu am în garderobă nici o costumaţie de război (cea de amazoană nu se pune, serveşte altor scopuri).