vineri, 25 aprilie 2014

Câte ceva de mestecat

Ştii ce fac eu acum? În afară de scris, doh! Plescăi un Orbit watermelon şi mai beau câte o gură de cafea din paharul de plastic de pe birou. Aşa, şi ce-i cu asta? întrebi tu (sau aud voci? poate era altcineva, nu chiar tu). Păi este! Nu cred că am cumpărat zece pachete de gumă în toată viaţa mea actuală (pe cele anterioare mi le amintesc vag, doar în stare de hipnoză, după un amestec natural de etnobotanice sau o ciulama de ciupercuţe atent selecţionate). Dacă ai copii spune-mi şi mie: care mai este atitudinea profesorilor şi învăţătorilor faţă de mestecatul gumei în timpul orelor? Încă este considerat un obicei urât, dezgustător, nepoliticos? O lipsă de respect faţă de Măria Sa Doamna Profă? Cumva ar trebui ca cei mici nici măcar să nu mai respire în prezenţa învăţătorului pentru ca acesta să se simtă şi el băgat în seamă?  Deşi, cum spuneam, nu sunt consumatoare de gumă (deci nu încerc să-mi justific comportamentul), nu înţeleg nici ce anume (caracteristici obiective, dacă se poate!) din compoziţia ei sau din mişcarea ritmică a mandibulei declanşează în capul unora conexiuni defavorabile cu lipsa de respect sau chiar dezgustul. Încerci acum să găseşti motive, nu? Mândru de tine, mă anunţi că un copil ce mestecă gumă în timpul orei este distras de la ce se predă şi îşi pierde atenţia. Greşit! De fapt, este exact invers, prin urmare cel mai raţional lucru pe care l-ar putea face un profesor care nu suferă de tumefieri ale ego-ului (oare există metastază de ego?) ar fi să permită elevilor să plescăie câtă gumă vrea muschiul maxilarului lor.

Mestecatul de gumă figurează printre cele 30 de strategii de maximizare a funcţiilor cognitive propuse de Di Salvo în cartea Brain Changer (tot de acolo vei aflaa şi ce înseamnă conştiinţă autonoetică). Toate sunt susţinute de dovezi obţinute prin studii în laborator. Recunosc că am fost sceptică ieri când am găsit informaţia. O fi citit şi scris Di Salvo acesta câteva cărţi, dar hai să vedem studiile originale. Am dat o căutare şi nu mi-a venit să cred câte există. Majoritatea surprind efecte pozitive reale ale gumei de mestecat, deşi mecanismul prin care se întâmplă asta nu este încă foarte clar. Subiecţii care au mestecat gumă în laborator au înregistrat performanţe mai bune decât ceilalţi la 5 din 6 teste cognitive (al-6-lea era de fluenţă verbală, unde nu s-ai semnalat diferenţe, aşa că nu te aştepta acum să citeşti un articol plin de metafore şi figuri de stil). Ce stimulează guma? Atenţia susţinută, memoria de lucru, memoria contextuală, performanţa cognitivă la teste (măcar un pic acolo, acum nu te aştepta la minuni!) şi ceea ce se numeşte alertness (viteză de reacţie). Pare a fi un stimulant comparabil cu cofeina – subiecţilor le-a scăzut somnolenţa, măsurată prin gradul de dilataţie a ..pupilei, măi!

Cel mai probabil nu guma în sine este responsabilă de efecte, iar acestea s-au menţinut şi când s-au controlat proprietăţi precum glucoza (Orbit sugar free e la fel de bun şi calmează anxietatea legată de „pericolul” zahărului din gumă) sau aroma (deşi eu sunt convinsă că cea de pepene roşu stimulează imaginaţia- nu vrei să ştii ce-mi bese mintea!). Actul masticaţiei este principalul suspect, deoarece stimulează anumite arii cerebrale (cortexul prefrontal, s-ar părea prin intensificarea circulaţiei sanguine), punându-le la treabă cu fiecare plescăit (gimnastică prefrontală mediată de maxilar). O fi şi asta o formă de exerciţiu fizic, îmi spun  eu în timp ce îmi aduc aminte să mestec vârtos ca să n-adorm. Nu degeaba om folosi verbul a rumega în ambele sensuri: a mesteca şi a despica firul ideilor în patru. În plus, scade şi nivelul de cortizol din salivă, deci pe lângă funcţia de stimulare cognitivă mai există şi cea de calmare şi diminuare a stresului.

Aş printa câteva articole şi le-as lăsa strategic pe catedrele din sălile de clasă. Dar mi-e lene. De fapt, mi-e atât de lene încât constat că nici să mestec nu sunt în stare (deja am obosit), aşa că mă îndoiesc că guma de mestecat va deveni un produs uzual în coşul meu de cumpărături. Desigur, aş putea încerca să mestec alte chestii, din care să am ceva mai multe beneficii. Poate nişte iarbă. Dacă activitatea motorie a mandibulei este elementul-cheie, mă gândesc că poţi încerca să-ţi săruţi cîteva minute partenera înainte să te apuci de treburi intelectuale. Cred că ar fi mai plăcut decât mestecatul gumei. Deja mă îngrijorează lenea asta şi îmi aduce aminte de povestirea lui Creangă cu săteanul care preferă să fie dus la spânzurătoare decât să se hrănească singur cu pesmeţi. Da muieţi-s posmagii? (era una din replicile favorite ale mamei în dialogurile cu mine, când eram un pic mai mică). Hei! Sper că nu vei interpreta expresia asta ca un priming pentru asociaţiile nepotrivite create de neoronii tăi liber(tin)i scăpaţi de sub (meta)control! Muşcă-ţi limba! Vezi să nu ţi-o înghiţi!

Ca să vezi că e groasă treaba:

R. Baker, J.B. Bezance, E. Zellaby and J.P. Aggleton, Chewing gum can produce context-dependent effects upon memory, Appetite 43 (2004), pp. 207-210.

Y. Hirano, T. Obara, K. Kashikura, H. Nonaka, A. Tachibana and H. Ikehira et al., Effects of chewing in working memory processing, Neurosci Lett 436 (2008), pp. 189-192.

Sakamoto K, Nakata H, Kakigi R. 2009. The effect of mastication on human cognitive processing: a study using event-related potentials. Clin Neurophysiol. 2009 Jan;120(1):41-50. Epub 2008 Nov 20.

A. Scholey, Further issues regarding the possible modulation of cognitive function by the chewing of gum: Response to Stephens and Tunney (2004) and Tucha et al. (2004), Appetite 43 (2004), pp. 221-223.

Scholey, Chewing gum and cognitive performance: a case of a functional food with function but no food?, Appetite 43 (2004), pp. 215-216.

Scholey A, Haskell C, Robertson B, Kennedy D, Milne A, Wetherell M. 2009. Chewing gum alleviates negative mood and reduces cortisol during acute laboratory psychological stress.Physiol Behav. 2009 Jun 22;97(3-4):304-12. Epub 2009 Mar 5

Smith A. Effects of caffeine in chewing gum on mood and attention. Human Psychopharmacology: Clin Exp 2009; 24:239-47.

R. Stephens and R.J. Tunney, Role of glucose in chewing gum-related facilitation of cognitive function, Appetite 43 (2004), pp. 211-213

L. Wilkinson, A. Scholey and K. Wesnes, Chewing gum selectively improves aspects of memory in healthy volunteers, Appetite 38 (2002), pp. 235-236.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu