Ştii ce fac eu acum? În afară de scris, doh!
Plescăi un Orbit watermelon şi mai
beau câte o gură de cafea din paharul de plastic de pe birou. Aşa, şi ce-i cu asta? întrebi tu (sau
aud voci? poate era altcineva, nu chiar tu). Păi este! Nu cred că am cumpărat
zece pachete de gumă în toată viaţa mea actuală (pe cele anterioare mi le
amintesc vag, doar în stare de hipnoză, după un amestec natural de etnobotanice
sau o ciulama de ciupercuţe atent selecţionate). Dacă ai copii spune-mi şi mie:
care mai este atitudinea profesorilor şi învăţătorilor faţă de mestecatul gumei
în timpul orelor? Încă este considerat un obicei urât, dezgustător, nepoliticos? O
lipsă de respect faţă de Măria Sa Doamna Profă? Cumva ar trebui ca cei mici
nici măcar să nu mai respire în prezenţa învăţătorului pentru ca acesta să se
simtă şi el băgat în seamă? Deşi, cum
spuneam, nu sunt consumatoare de gumă (deci nu încerc să-mi justific
comportamentul), nu înţeleg nici ce anume (caracteristici obiective, dacă se
poate!) din compoziţia ei sau din mişcarea ritmică a mandibulei declanşează în
capul unora conexiuni defavorabile cu lipsa de respect sau chiar dezgustul. Încerci
acum să găseşti motive, nu? Mândru de tine, mă anunţi că un copil ce mestecă
gumă în timpul orei este distras de la ce se predă şi îşi pierde atenţia. Greşit! De fapt, este exact invers, prin urmare cel mai raţional
lucru pe care l-ar putea face un profesor care nu suferă de tumefieri ale
ego-ului (oare există metastază de ego?) ar fi să permită elevilor să plescăie
câtă gumă vrea muschiul maxilarului lor.
Mestecatul de gumă figurează printre cele 30 de strategii de maximizare a
funcţiilor cognitive propuse de Di Salvo în cartea Brain Changer (tot de acolo
vei aflaa şi ce înseamnă conştiinţă autonoetică). Toate sunt susţinute de dovezi obţinute prin studii în
laborator. Recunosc că am fost sceptică ieri când am găsit informaţia. O fi
citit şi scris Di Salvo acesta câteva cărţi, dar hai să vedem studiile
originale. Am dat o căutare şi nu mi-a venit să cred câte există. Majoritatea
surprind efecte pozitive reale ale
gumei de mestecat, deşi mecanismul prin care se întâmplă asta nu este încă
foarte clar. Subiecţii care au mestecat gumă în laborator au înregistrat
performanţe mai bune decât ceilalţi la 5 din 6 teste cognitive (al-6-lea era de
fluenţă verbală, unde nu s-ai semnalat diferenţe, aşa că nu te aştepta acum să citeşti un articol plin de
metafore şi figuri de stil). Ce stimulează guma? Atenţia susţinută, memoria de
lucru, memoria contextuală, performanţa cognitivă la teste (măcar un pic acolo, acum nu te aştepta la minuni!) şi ceea
ce se numeşte alertness (viteză de reacţie). Pare a fi un stimulant comparabil cu cofeina –
subiecţilor le-a scăzut somnolenţa, măsurată prin gradul de dilataţie a
..pupilei, măi!
Cel mai probabil nu guma în sine este responsabilă de efecte, iar acestea
s-au menţinut şi când s-au controlat proprietăţi precum glucoza (Orbit sugar free e la fel de bun şi
calmează anxietatea legată de „pericolul” zahărului din gumă) sau aroma (deşi
eu sunt convinsă că cea de pepene roşu stimulează imaginaţia- nu vrei să ştii
ce-mi bese mintea!). Actul masticaţiei
este principalul suspect, deoarece stimulează anumite arii cerebrale (cortexul
prefrontal, s-ar părea prin intensificarea circulaţiei sanguine), punându-le la treabă cu fiecare plescăit (gimnastică prefrontală
mediată de maxilar). O fi şi asta o
formă de exerciţiu fizic, îmi spun
eu în timp ce îmi aduc aminte să mestec vârtos ca să n-adorm. Nu degeaba
om folosi verbul a rumega în ambele
sensuri: a mesteca şi a despica firul ideilor în patru. În plus, scade şi nivelul de cortizol din
salivă, deci pe lângă funcţia de stimulare cognitivă mai există şi cea de calmare
şi diminuare a stresului.
Aş printa câteva articole şi le-as lăsa strategic pe catedrele din sălile
de clasă. Dar mi-e lene. De fapt,
mi-e atât de lene încât constat că nici să mestec nu sunt în stare (deja am obosit),
aşa că mă îndoiesc că guma de mestecat va deveni un produs uzual în coşul meu
de cumpărături. Desigur, aş putea încerca să mestec alte chestii, din care să
am ceva mai multe beneficii. Poate nişte iarbă. Dacă activitatea motorie a
mandibulei este elementul-cheie, mă gândesc că poţi încerca să-ţi săruţi cîteva
minute partenera înainte să te apuci de treburi intelectuale. Cred că ar fi mai
plăcut decât mestecatul gumei. Deja mă îngrijorează lenea asta şi îmi aduce
aminte de povestirea lui Creangă cu săteanul care preferă să fie dus la spânzurătoare decât să se hrănească
singur cu pesmeţi. Da muieţi-s posmagii? (era una din
replicile favorite ale mamei în dialogurile cu mine, când eram un pic mai
mică). Hei! Sper că nu vei interpreta expresia asta ca un priming pentru
asociaţiile nepotrivite create de neoronii tăi liber(tin)i scăpaţi de sub
(meta)control! Muşcă-ţi limba! Vezi să nu ţi-o înghiţi!
Ca să vezi că e groasă treaba:
R. Baker, J.B. Bezance, E. Zellaby
and J.P. Aggleton, Chewing gum can produce context-dependent effects upon
memory, Appetite 43 (2004), pp. 207-210.
Y. Hirano, T. Obara, K.
Kashikura, H. Nonaka, A. Tachibana and H. Ikehira et al., Effects of chewing in
working memory processing, Neurosci Lett 436 (2008), pp. 189-192.
Sakamoto K, Nakata H, Kakigi R.
2009. The effect of mastication on human cognitive processing: a study using
event-related potentials. Clin Neurophysiol. 2009 Jan;120(1):41-50. Epub 2008
Nov 20.
A. Scholey, Further issues
regarding the possible modulation of cognitive function by the chewing of gum:
Response to Stephens and Tunney (2004) and Tucha et al. (2004), Appetite 43
(2004), pp. 221-223.
Scholey, Chewing gum and
cognitive performance: a case of a functional food with function but no food?,
Appetite 43 (2004), pp. 215-216.
Scholey A, Haskell C, Robertson
B, Kennedy D, Milne A, Wetherell M. 2009. Chewing gum alleviates negative mood
and reduces cortisol during acute laboratory psychological stress.Physiol
Behav. 2009 Jun 22;97(3-4):304-12. Epub 2009 Mar 5
Smith A. Effects of caffeine in
chewing gum on mood and attention. Human Psychopharmacology: Clin Exp 2009;
24:239-47.
R. Stephens and R.J. Tunney, Role
of glucose in chewing gum-related facilitation of cognitive function, Appetite
43 (2004), pp. 211-213
L.
Wilkinson, A. Scholey and K. Wesnes, Chewing gum selectively improves aspects
of memory in healthy volunteers, Appetite 38 (2002), pp. 235-236.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu