Pact cu demonii

Să zicem că am o putere magică: te pot face să retrăieşti în următoarea oră orice emoţie foarte puternică din trecut, la intensitatea de atunci. Gândeşte-te cum te-ai simţit când ţi-ai cunoscut partenera şi erai foarte îndrăgostit. Nu de partenera asta, zici? Bine, poate prima ta iubire? Stop! Ce-ar fi să-ţi aduci aminte de un incident când aproape ai murit de ruşine? Mă concentrez un pic şi o să simţi totul din nou! Sau poate preferi să te simţi foarte vinovat? Am şi nişte linişte în turban, să ştii! Tot ce-ţi pofteşte inimioara, ba chiar şi ce nu-ţi pofteşte…şaizeci de minute de groază? Îţi propun însă un târg! Eu am toate aceste emoţii, iar tu poţi plăti pentru ele. Ţi le vând! Cât eşti dispus să plăteşti pentru iubire? Pentru entuziasm? Şi cât vei scoate din buzunar (sau din cont) pentru a evita să te blagoslovesc cu frică, vină sau ruşine? Uite, e ofertă specială, orice emoţie costă între 20 şi 200 de dolari. Sunt generoasă, nu? Mai mult, te las pe tine să fixezi preţul fiecărei emoţii şi să-mi spui care este suma maximă pe care ai plăti-o pentru fiecare.

Te gândeşti că iar am citit Faust, un thriller de dezvoltare personală sau cine ştie ce roman plin de idei fanteziste? Nu, nu! Doar cea mai bună carte de psihologie pozitivă care mi-a picat în mâini până acum! Sigur, sunt subiectivă, poate şi influenţată de the recency effect! A, plus încă una, tot excepţională, despre o metodă de terapie pentru care nu ştiu să existe şcoală de formare în Bucureşti, dar înţeleg (mi-a şoptit un spiriduş) că este cât de cât cunoscută prin Cluj. Cele două sunt legate şi voi reveni asupra lor în articolele viitoare, după ce mai testez câteva metode de de-fuziune cognitivă…aşa, ca să pot să-ţi vând în continuare câteva emoţii deşi mă simt vinovată că te supun acestei încercări. Te-ai hotărât cât vrei să plăteşti?

Hi Po Bobo Lau (umorul involuntar este bonus - dacă ţi se pare amuzant numele), un cercetător din Hong Kong, a propus acest experiment studenţilor săi. Vrei să ştii care au fost cele mai scumpe emoţii?

113.55 $ pentru iubire

106.26 $ ca să evite regretul

99.81 $ ca să evite ruşinea

92.80 $ ca să evite tristeţea

83.27 $ ca să evite frica

79.06 $ : fericire

62.80 $: entuziasm  (excitement)

44.30 $ :  calm, linişte

Corespunde cu lista ta de cumpărături? Poate că nu, tu nu locuieşti în Hong Kong şi există dovezi ale influenţelor culturale asupra emoţiilor considerare „ideale” în diverse colţuri ale lumii. În Est fericirea este secundară şi derivă oarecum din împlinirea datoriei faţă de comunitate, în timp ce în Vest-ul individualist tinde să devină un scop în fine, ba chiar un imperativ moral (ceea ce, ironic, duce tocmai la scăderea fericirii). În orice caz, şi subiecţii din Marea Britanie au pus iubirea pe primul loc (115.16 $), dar ar fi plătit mai puţin ca să evite regretul (64.40 $) şi ruşinea (71.83 $).

De ce ai plăti ca să eviţi regretul, tristeţea, vina, frica, mânia sau ruşinea? Pentru că nu este deloc plăcut să le simţi, aşa-i? Doar sunt emoţii negative, ce naiba? Nu cumva şi eticheta asta te influenţează? Dar ştii că ele pot fi şi utile, nu? Te-ai gândit vreodată la valoarea instrumentală a fricii sau a mâniei? Adică în afară de valoarea lor hedonică, ai luat în calcul şi utilitatea? Sunt convinsă că da, chiar fără să-ţi dai seama. Uneori oamenii chiar preferă să fie furioşi atunci când avantajele acestei emoţii sunt mai mari decât costurile. Într-un experiment participanţilor li s-a spus că li se vor testa abilităţile de negociere. Înainte de asta au avut câteva minute de pregătire în care puteau alege să asculte nişte muzică, relaxantă, neutră sau agresivă. Ce crezi că au preferat? Au ales nişte melodii poate mai puţin plăcute, dar care le induceau emoţia cea mai potrivită contextului sau scopului urmărit. De linişte şi relaxare aveau ei nevoie înainte de nişte negocieri foarte dure? Nu! De puţină furie mai degrabă, ceea ce s-a văzut în alegerile făcute. Contrar intuiţiei, de multe ori îţi doreşti să fii furios când cineva te ameninţă, îţi doreşti să anticipezi regretul înainte de a ridica mâna asupra copiilor, vrei să-ţi fie frică când decizi dacă este o idee bună să pleci cu maşina iarna la munte fără cauciucuri corespunzătoare. 

Sigur, o să-mi spui că din păcate emoţiile negative nu apar doar atunci când avem nevoie de ele sau când au consecinţe pozitive. Ar fi tare bine să simţi exact cantitatea de furie potrivită la momentul potrivit şi faţă de persoana potrivită. Ce faci însă când nu se întâmplă aşa? Când ţi se pare că eşti copleşit de tristeţe, ruşine sau frică? Încerci să le eviţi, nu? Şi cum faci asta? În viaţa reală nu vine nimeni să-ţi ia durerea cu mâna contra-cost, aşa că trebuie să te lupţi singur cu ele! Ups…am spus să te lupţi? Adică să le negi, să te convingi că nu există sau că nu sunt raţionale? Poate să-ţi distragi atenţia de la ele bând un pahar cu vin, ieşind în club sau făcând o baie relaxantă? Sunt strategii de evitare! Vestea bună este că ele funcţionează pe termen scurt, iar uneori este chiar indicat să apelezi la ele. Vestea proastă e că dacă le foloseşti în exces şi fără flexibilitate, ca un răspuns automat condiţionat (apare frica, fugi la un film; te pândeşte tristeţea, iei o sticlă de Pinot Noir) efectul va fi unul contrar. Emoţiile negative nu dispar aşa, când şi cum vrei tu.

Aceasta este capcana fericirii: pentru a fi fericiţi încercăm să evităm sau să scăpăm de emoţiile negative, dar cu cât încercăm mai tare şi mai activ, cu atât mai intense şi mai frecvente devin ele.

Ştiind chestia asta, nu mai bine te-ai concentra pe altceva? Atenţie, şi principiul invers e valabil: cu cât încerci mai activ să fii fericit, cu atât scad şansele chiar să fii. Ceea ce nu înseamnă că nu poţi fi fericit, da? Poţi, dar tocmai cu condiţia să nu fie un scop în sine! La fel, poţi constata la un moment dat că anxietatea sau tristeţea s-au diminuat, dar asta se va întâmpla ca un fel de bonus, când ai renunţat să le mai controlezi.

De ce tot încerci să le faci să dispară? Cel mai probabil pentru că îţi place să le simţi, ai nişte credinţe adesea greşite despre emoţii (nu le voi face faţă, sunt periculoase, implică costuri sociale) şi pentru că nu ai învăţat nu să le elimini, ci să trăieşti cu ele într-o manieră mai funcţională. Ce înseamnă să funcţionezi bine? Nu să nu simţi emoţii negative, nici să le controlezi! Da, e de dorit să controlezi comportamentul, însă nu spune nimeni că dacă eşti furios trebuie neapărat sa devii agresiv sau că pentru a nu fi agresiv este musai să nu fii furios. Să fii complet funcţional se referă la capacitatea de a trăi conform valorilor tale şi de a urmări scopuri valoroase fără ca emoţiile, deşi prezente, să te împiedice să faci aceste lucruri. Iar asta vei obţine nu prin controlul emoţiilor, ci prin acceptarea lor şi prin angajament (în ceea ce contează).

Până la urmă m-am gândit că eşti deja uns cu toate alifiile şi nu-ţi mai vând nicio emoţie. Însă îţi ofer totuşi o cremă-minune care nu se termină niciodată (ignoră gramajul) şi pe care o poţi folosi de câte ori vrei tu pe zi. E testată dermatologic şi nu produce alergii.

Auzi la mine, ţi-o ofer =)) Glumesc, o să ţi-o faci singur cadou! Dacă nu poţi momentan, nu te chinui totuşi prea tare!