Pe la pranz, pe cand ma delectam cu cateva povesti feerice ale fratilor
Grimm (excelente unele, mici lectii de psihogie aplicata), mi-am dat seama ca
ma refugiasem cam mult in fictiune si uitasem cum ca omul este in primul
rand un animal social. Si unul politic, pe deasupra! Asa ca am lasat
basmele suprapopulate de personaje care mureau intr-o veselie si am deschis
televizorul, hotarata sa ma reconectez la realitatea noastra din Romania, cea
care ar trebui sa ne ocupe (manance?) tot timpul. Cine crezi ca mi s-a revelat
pe ecran? Crinut! Explica de ce nu e de acord cu modificarea articolului din
Constitutie astfel incat sa fie permisa casatoria persoanelor de acelasi sex.
Evident, nu l-am putut asculta prea mult, argumentele lui erau vacs albina, sa
ma ierte albinele ca tocmai le-am nedreptatit cu asemenea comparatie. Nu mi-a
placut. Dar nici Ponta nu imi inspira mare lucru, la fel de repede imi pierd
atentia si cand il vad pe el. Tu pe care il preferi? Raspunde-ti in gand, voi
reveni in partea a doua a articolului.
Ai vazut cu cata tarie si patos isi apara majoritatea oamenilor
convingerile? Ai asistat vreodata la o cearta pe teme politice si ai avut
senzatia ca oponentii traiau confruntarea ca pe o punere in discutie a intregii
lor identitati si personalitati? Vorbim despre atitudini, care sunt, intr-adevar, foarte importante atunci cand ne
pune naiba sa ne (auto)-definim. Ce parere ai despre pedeapsa cu moartea? Eutanasie?
Dar despre legalizarea drogurilor usoare? Sau a prostitutiei? Despre adoptiile
de copii in cuplurile homosexuale, ca sa ma ancorez, dupa cum mi-am propus, in
actualitate? Psihologii sociali au crezut multa vreme ca atitudinile sunt
invatate, adica se formeaza prin experienta, in relatie aproapa exclusiva cu
mediul. Acest mit a fost insa demontat de numeroase studii (pe gemeni si pe
persoane adoptate) care au aratat ca exista si o (pronuntata) componenta genetica in formarea
respectivelor atitudini. Care componenta este mai mare sau mica si nu exclude
niciodata influentele de mediu. Atitudinea fata de pedeapsa cu moartea este, de
exemplu, printre cele mai puternic determinate genetic. La fel si cea fata de
activitatile intelectuale (cum ar fi preferinta de a citi carti), fata de
practicarea sporturilor sau inclinatia (abrupta) catre roller-coastere (http://www.apa.org/pubs/journals/releases/psp806845.pdf).
In afara de influentele strict genetice, dovezi din neurostiinte atesta faptul
ca creierul unui conservator reactioneaza pur si simplu diferit fata de cel al
unui liberal:
Pe scurt (la ora asta nu cred ca iti arde de articole (neuro)stiintifice,
si nici mie, de altfel, dar sunt prizoniera unui pattern complet dezadaptativ,
din fericire cu slabe sanse de a fi perpetuat): conservatorilor li se activeaza
mai puternic amygdala, iar liberalilor cortexul cingular anterior.
Amygdala tresare cand te sperii, in timp ce cortexul cingular se framanta in
situatii de conflict si de incertitudine, detecteaza erorile, inhiba
raspunsurile automate (cum ar fi atitudinile implicite) si are un rol important
in luarea deciziilor. Frica la care reactioneaza conservatorii poate fi de mai
multe tipuri, dintre care unele sunt mostenite pe canal cuantico-evolutionist,
cum ar fi cea de contaminare (deci sunt repede dezgustati de feluri noi de
mancare, cum ar fi niste ciuperci neidentificate sau niste scoici care seamana
destul de mult cu..cuu..bleah! mi-e rau!; iar acest dezgust le va influenta
apoi, prin extrapolare, atitudinea fata de prostitutie, imigranti sau
homosexuali). Deci da, preferintele tale in materie de politica nu sunt niste
idei care iti vin de sus sau pe care ti le implanteaza altii in cap, ci au un
corespondent serios in lobi. Ah, lobii frontali, nu acele parti ale urechilor
feminine care sunt maltratate, gaurite si penetrate in scopuri estetice, cu
consecinte ce pot fi grave in cazul unei perforari brutale, ce duce la pierderea
echilibrului si a sensibilitatii proprioceptive sau la vertij. Adica atitudinile se traduc
intr-o activitate cerebrala, ca si toate intentiile noastre, de altfel, in ciuda
parerii lui Richard Swinburne, profesor emerit de filozofie la Oxford, care a
incercat astazi, aflat intr-o vizita la Bucuresti, sa ma convinga de existenta liberului-arbitru
si a sufletului, in cadrul unei conferinte la care am ajuns din motive care nu
imi sunt pe de-a-ntregul accesibile (dar astept o iluminare subita). Profunzimea gandirii sale s-a lovit, undeva pe
la jumatatea prelegerii, de opacitatea mea spirituala, si doua evenimente
non-fizice au sfarsit prin a avea efect asupra realitatii fizice, astfel ca m-am
trezit contempland, complet lipsita de detasare si cu o uimire nu neaparat
epistemologica, obiectele de mobilier din amfiteatrul Facultatatii de
Filosofie.
Intorcandu-ma la componenta genetica, sper ca nu te astepti acum sa gasesti
„gena liberala” sau „gena Ponta”, desi probabil ai auzit de neuronul Jennifer
Aniston, nu? Foarte putine caracteristici din fenotip sunt cauzate de o singura gena (precum pistruii si
gropitele din obraji), iar prezenta unei anumite alele poate sau nu sa se
concretizeze in manifestarea respectivei trasaturi, adica este o relatie
probabilistica (unde foarte rar probabilitatea este de 100%, dar se mai
intampla, dovada fiind boala Huntington, cu conditia sa traiesti suficient cat sa apuci sa te imbolnavesti de ea). Genotipul este un fel de „birocratie bizantina”
(thanks, Steven Pinker!) in care genele interactioneaza adesea imprevizibil. Ca
sa iti fie mai usor, imagineaza-ti ca lucrezi intr-un minister imens si greoi
(genomul) si ca tu (gena) impreuna cu alti colegi (alte gene) incercati sa
obtineti aprobarea pentru program scurt de lucru vinerea (trasatura din
fenotip). Iti dai seama ca, judecand dupa cate aprobari e nevoie sa obtii si
cate hartii vei scrie (transcrierea ADN-ului in ARN, apoi traducerea
„documentului” in aminoacizi, cu erorile sau mutatiile de rigoare: substituiri,
deletii, aditii), este foarte posibil sa iesi la pensie inainte de a te bucura
de cele doua ore saptamanale de munca pe minus. Steven Pinker, care si-a facut
testele genetice (dar a optat pentru salvatoarea ignoranta in cazul unei
inevitabile boli Huntigton) a aflat, cu oarecare stupoare, ca detine versiunea
T a polimorfismului uninucleotidic
(„SNP” sau „snip”) rs2180439 (retine-l doar daca ai un scor
peste medie la constiinciozitate). 80% din barbatii cu aceasta “configuratie”
dezvolta alopecie. Adica chelesc! Acum priveste si tu o poza a lui Steven si
spune-mi daca ti se pare tie ca ar avea teasta plesuva. Eubulide, tu taci! Si ramai
acolo unde esti, nu e cazul sa te intrupezi acum in niste corzi vocale pentru a
te certa cu mine pe tema “cate fire de par trebuie sa ii cada unui om pentru ca
acesta sa poata fi considerat chel”. Nu de alta, dar daca-i mai despicam mult
firele in patru nu doar ca nu cheleste bietul om, dar cred ca nu nu mai are loc
pe usa de par in urma inmultirii firelor lui cu 400%. Steven, daca totusi maine te trezesti chel, te
rog sa nu faci greseala de a apela la gandirea magica pentru a-ti explica
fenomenul si sa crezi ca mi-am bagat eu coada! Pur si simplu va fi o
coincidenta sau programul genetic isi va face, brusc, treaba (daca stii anumite
tehnici de persuasiune si esti o gena perseverenta scurtcircuitezi sistemul si
obtii semnatura pe orice document, de la orice birocrat).
Spuneam deci ca este aproape imposibil sa pui o atitudine, un comportament complex sau o trasatura de personalitate pe seama
unei singure gene. Cu toate acestea, influenta genetica exista, iar testele
efectuate pe gemeni (bietii de ei sunt exploatati mai ceva ca soarecii) o
surprind de fiecare data, chiar daca nu o pot si explica in totalitate (suntem
insa abia la inceput). Exista pana si o disciplina ce se ocupa cu treburile
astea, se numeste genopolitics. In
prezent s-au identificat niste gene care joaca un rol in atitudinile politice
si in comportamentul votantilor: DRD4, MAOA (o varianta ce creste de 1.3 ori
probabilitatea sa te prezinti la vot sau 5HTT (la fel, sanse mai mari sa
votezi). De asemenea, daca ai versiunea A2 a receptorului dopaminergic D2 iti
cresc sansele de a te inscrie intr-un partid, ca o consecinta a unui comportament
prosocial, responsabil. Vrei o recomandare practica? In cazul in care te
intreaba careva daca ai fost la vot cu ocazia ultimelor alegeri raspunsul corect este „sigur ca da!”. Mai ales daca respectivul curios este psiholog. Poate ai
noroc si nu te supune testului numit „bratul (da, nu nasul) lui Pinocchio".
Destul cu genele, ca ale mele au inceput sa se ingreuneze de la nisip (Mister Sandman, bring me a dream…). Pe
cine ai spus ca l-ai prefera ca presedinte? Victor sau Crin? Pentru
simplificare, sa presupunem ca pe Victor. De ce? Sunt sigura ca ai motive
serioase si relevante („zambeste frumos” nu conteaza, nu te-am intrebat pe care
l-ai lua acasa!). Te rog deci sa faci un exercitiu de introspectie si sa scrii pe o bucatica de hartie 15 motive pentru
care l-ai vota pe Victor Ponta. 15 calitati care il indreptatesc sa ocupe
pozitia de cel mai inalt (sensul figurat, te rog nu te lasa influentat(a) de
centimetri) om din stat. Ca sa il bagam in seama si pe Antonescu, scrie si in
dreptul lui motivele pentru care nu este potrivit sa se afle in fruntea tarii
(dar unde? In fundul ei? La mana sa?). Daca esti constient de importanta
deciziei tale, poti chiar sa aplici metoda genialului Benjamin
Franklin: faci doua coloane si, timp de trei-patru zile, te gandesti si gasesti
motive pentru si contra votarii lui Ponta; cand le ai pe toate, atribui
fiecarui motiv o anumita pondere, apoi faci calculul si vezi daca iti iese pe
plus sau pe minus. Cand sunt mai multi candidati va trebui sa faci calcule ceva
mai complicate, dar ai aici o metoda precisa: http://www.artofmanliness.com/2009/08/17/how-to-make-a-decision-like-ben-franklin/.
Si inca una mica, inainte de culcare. (O dilema, la ce te gandeai??!) Saptamana
viitoare vei fi solicitat sa faci voluntariat pentru doua cauze importante, in
care crezi cu toata convingerea electrica de care neuronii tai “liberi” sunt in
stare. Una este un proiect de colectare a deseurilor si a fost initiat de
Antonescu. Cealalta vizeaza sprijinul copiilor care au fost victimele unui abuz
familial, actiune in care se implica, activ, Ponta. Ce trebuie sa faci tu? In
primul caz vei petrece zilnic 3-4 ore pe teren si vei colecta deseuri cu
propriile maini. Da, vei umbla prin gunoaie, vei presta munca fizica, te vei
murdari, ba chiar iti vei baga nasul in tot felul de miasme provenite de la
resturi menajere, uneori si/sau omenesti. Al dracului Antonescu asta, nu? Bine macar ca esti liberal si nu foarte sclifosit. Noroc
ca Ponta e mai de comitet decat rivalul sau: programul lui presupune doar ca va trebui sa
organizezi un grup de art-terapie cu ingerasii aia mititei, care-ti plac oricum
la nebunie si al caror potential creator mori de nerarbare sa il activezi. La
sfarsitul saptmanii ne intalnim si discutam din nou despre convingerile tale politice. Nu uita sa aduci si lista cu
motive sau tabelul cu pentru si contra.
Inainte totusi de a-ti suprasolicita neuronii cu adunari, proportii si alte
deliberari dureroase sau de a te apuca sa scormonesti prin pubele (nu te cheama
nici Nagg, nici Nell), cauta niste cercetari care sa confirme sau infirme ce am
spus mai sus. S-ar putea sa te fi indus in eroare sau sa nu iti fi prezentat
ambele parti ale problemei. E posibil si sa fi inteles eu complet gresit. Insa
stiu ca poti face diferenta. Si mai stiu si ca stii ca eu cred despre tine ca
nu te lasi atat de usor inselat de false convingeri sau dovezi. De unde stiu?
De la curs, evident, doar nu crezi ca este o abilitate innascuta! Da, dupa
fratii Grim si Richard Swinburne m-am intretinut vreo trei ore si cu György Gergely, care a
incercat sa ma vrajeasca cu alte interminabile teorii ale mintii. Despre care
iti voi povesti, poate, altadata. Daca esti cuminte si votezi pe cine trebuie.
Buna,
RăspundețiȘtergereTocmai ce-am terminat de citit toate articolele, fiind la serviciu. Asa ca m-am gandit sa iti dau si un feedback.
1. Mi-au placut foarte mult ideile prezentate (inclusiv forma) si am aflat despre unii autori pe care nu-i stiam.
2. Ei, uneori m-am simtit complexat, dar asta-i alta poveste (din alt film, hihi).
3. Ma bucur tare mult ca mi-ai dat linkul si multumesc inca o data (chiar sunt recunoscator sa stii).
4. Apropo de esarfa:e clar ca apartine unui om de zapada; de asemenea, Alice ar trebui sa spuna nu (daca isi doreste cu adevarat sa treaca de examen).
5. Ma opresc aici din lipsa de timp (si-asa mi-am facut de cap azi, de la 09.00-13.10); poate alte comentarii mai mult pe mail sau facebook.
Sa fii iubita!
Ei, si mult succes in continuare!
Multumesc, Laurentiu! Si felicitari! Vei primi un premiu pe adresa de e-mail, zilele astea :)) Am schimbat regulile intre timp, asa ca toti cei care au raspuns corect sau vor raspunde in continuare vor fi premiati, intr-un fel sau altul. Incerc astfel sa imi fac reclama si sa dau impresia ca as fi generoasa si atenta la nevoile cititorilor =))
ȘtergereDa, Alice ar trebui sa spuna Nu! Acum ea stie daca vrea sa treaca examenul, poate prefera sa se intalneasca cu regina si la toamna, la restante.
Mai Andreea,
ȘtergereO reclama diafana,
Sunt acele texte in rama,
Sau idei ca din condei,
Intr-un blog de tip agog,
Cu puterea unui drog.
Cat... despre a ta dorinta
Pentru curtoazie sau ajutorinta,
Cred ca ea rasare
Dintr-un suflet mare,
Iara din obisnuinta,
Te trezesti cu o trebuinta.
Hai c-aici m-ai incuiat!
RăspundețiȘtergereNu ma pricep la versificat!