Esti la birou, nu? Muncesti…vorba vine, daca ai munci nu ai citi acum acest
articol, ca doar nu te plateste seful tau sa ii faci o sinteza cu chestiile hot care incendiaza astazi blogosfera. Dar
o pauza de masa ai? Si cum ti-o petreci? Stii ca te pot ajuta, nu? De
exemplu, o idee buna ar fi sa tragi un puisor de somn! Da, o spune John Medina
in cartea sa „Brain rules”. Asa ca maine ia-ti la tineo pijama, o perna
si alte obiecte (a Teddy Bear? O
suzeta? Un revolver sa-l ai sub perna?) de care mai ai tu nevoie pentru a
adormi si a-i oferi creierului tau ocazia de a se reface. Daca esti cuminte (sa
operationalizez: compliant, atent, disciplinat, constiincios) iti pot chiar
calcula (da, fac efortul asta pentru tine) ora ideala (the nap zone) la care este bine sa te retragi sub paturica.
Presupun ca ai un regim de viata sanatos, un nucleu suprachiasmatic neafectat de vreo tumora si ca dormi opt ore
pe noapte, mergand la culcare la aceeasi ora (plus minus 15 minute, hai sa nu
fim obsesivi). Daca incepi serviciul la 9 pe la un 7 esti in picioare (alergand
prin casa dupa Clocky, sigur). Deci
ai dormit intre orele 11 pm si 7 am (ceva vise de raportat? Ma ofer sa ti le
decriptez intr-o cripta, la lumina difuza si romantica a lumanarilor). Momentul
de climax al noptii tale a fost la jumatatea intervalului, asadar la ora 3 am. Imi
permit sa formulez o ipoteza: Astazi la
ora 3 pm ti se va face somn. Insa in loc sa dormi vei bea o cafea, un ceai
negru sau vei astepta cu stoicism sa treaca perioada critica, mai ales ca intre
timp ai citit despre eroarea sistematica a durabilitatii (nu e chiar acelasi
lucru dar profit de ocazie sa-ti reimprospatez memoria). Daca seful tau ar fi
un om informat cu siguranta ar amenaja o sala de odihna pentru angajati. Nu de
dragul tau, bineinteles ca nu! (iar te-ai scaldat in lacul Wobegon?) De dragul profitului. Un studiu NASA a aratat ca performanta (profesionala) a pilotilor creste cu 34% dupa ce
acestia au dormit 26 de minute. Acum
nu te sfatuiesc sa ii spui direct chestia asta pentru ca sunt mari sanse sa o
ia personal, sa se enerveze, sa nu te creada, sa te suspecteze ca incerci sa il
manipulezi. O idee mai buna ar fi sa il „ajuti” sa descopere acest studiu
aparent intamplator si apoi sa creada ca a fost numai si numai ideea lui- te
las sa te gandesti cum, stii ce parere am despre mure si alte fructe de padure:
stimuleaza neurogeneza, dar culege-le singur din tufa (de Predeal, nu de
Venetia); daca stai cu gura cascata sa ti se dau eu...hai, stai sa vedem ce se
intampla.
Daca insa seful tau este un nesuferit de neinduplecat, insensibil pana si
la rezultatele studiilor NASA si hotarat sa nu te lase deloc sa dormi in cele
opt ore din zi pe care ti le-a cumparat cu contract de munca si acte in regula,
nu este totul pierdut. Mai stiu o activitate numai buna de desfasurat in pauza.
Ghicesti? Da, o poate include si pe colega de la human sau public relations. Ba chiar o va inspira sa fie cat mai
dornica de relatii calde cu cei din jur (si, prin ricoseu, si cu tine). Am in
fata un articol publicat de niste psihologi de la Universitatea din Rochester.
Se numeste „Can nature make us more
caring? Effects of immersion in nature
on intrinsic aspirations and generosity”. Sunt descrise patru
experimente prin care autorii au testat urmatoarele ipoteze: comuniunea cu natura (stia Eminescu
ceva cand isi chema iubita in boscheti) favorizeaza aspiratiile intrinseci in
detrimentul celor extrinseci (capital de imagine sau de bani), autonomia, dar
si comportamentul prosocial, dorinta de a crea relatii calde si apropiate cu
ceilalti, altruismul, compasiunea, generozitatea. Chiar si un birou plin cu plante e bun. (Acum stii si
ce cadou sa ii faci sefului de ziua lui) Subiectii au fost impartiti in doua
grupuri: unii au fost testati intr-o incapere cu multe flori, ceilalti intr-o
sala fara elemente naturale (nici supranaturale, doar artificiale sau pe care
si le face omu’ cu mana lui- lucru manual). Li s-a spus ca au primit un premiu
de cinci dolari pe care ii pot folosi cum vor ei. Daca subiectul alege sa dea
suma aceasta unui alt participant (pe care nu il va intalni, iar decizia,
oricare ar fi, ramane confidentiala), experimentatorii vor dubla suma, astfel
incat celalat va primi 10 dolari. Al doilea subiect va alege apoi daca
pastreaza toti verzisorii sau daca inapoiaza primului participant suma de cinci
dolari pe care o primise. Concluziile? Nicio diferenta! Glumesc, pai ma mai
oboseam sa descriu experimentul, acum cand ma apropii de nap zone (1-3pm, apud Medina hm, cat pe ce sa scriu Mandinga-
interferenta cu televizorul pe care l-as arunca uite-acum pe geam daca as fi
singura in biroul asta flowerless)?!
Participantii testati si implantati in incaperea cu plante au fost mai generosi
si au impartit banii cu ceilalti, pe cand cei din laboratorul fara flori au
fost tentati sa pastreze intreaga suma pentru ei. Niciun incident cu televizoare, scaune sau sageti otravite aruncate pe geam nu a fost semnalat. Asa ca in loc sa iti inviti
colega la o cafea (sau la un pui de somn?) la bufet mai bine o convingi sa
iesiti amandoi afara, intr-un parc din apropiere. Stiu, spatiile verzi sunt tot
mai greu de gasit in oras, iar primarul nu cred ca se sinchiseste de studiile
noastre si de incurajarea unor comportamente prosociale in randul locuitorilor.
Daca nu gasesti parc, cauta macar un copac, trei fire de iarba, un caine
maidanez (se sperie tipa si tu pozezi in salvator).
Ia zi, ai localizat cea mai apropiata zona cu vedeata? Iesim in pauza?
Langa locul meu de munca chiar exista un parc. Imediat dupa ce postez articolul voi parasi biroul, voi cobori treptele cladirii si voi iesi afara. Ma
voi indrepta spre parc, voi merge tot inainte si voi intra in primul club sau
bar unde pot sa bag o bila-doua. Ma bag la o partida scurta de biliard jumatate de ora, pe
urma ma intind 26 de minute pe o canapea si dorm. Ma trezesc si ma intorc
la serviciu. Tu du-te insa in parc! Daca vezi portia mea de generozitate si
compasiune dandu-se singura pe un tobogan si uitandu-se dupa mine, poti sa o
pastrezi tu! Sau sa ii spui, asemenea simpaticului personaj creat de Creanga
(hihi ce nume sugestiv, in ton cu articolul), ala care se juca cu Dumnezeu si
baga moartea in sicriu (doar reminiscente sau ramasite din articolul de ieri),
trei cuvinte sugestive: „Pasol na turbinca!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu