Imi dau seama ca esti ocupat si scrii la foc automat (de mitraliera?), insa nu ma pot abtine! Iti
voi creste si mai mult anxietatea cu un scurt paradox ce te-ar putea motiva sa
raspunzi cu responsabilitate la intrebarile examenului.
Vrei sa traversezi un rau si ajungi la un pod.
Ghinionul tau este ca acolo ma aflu eu. Pazesc podul, din ratiuni care e mai
bine sa iti scape deocamdata. Eu ma uit la tine si inteleg ca trebuie sa te
arunc de pe pod. Am cele mai serioase motive, sprijinite de studiul lui Dutton si
Aron si testate in realitate. O fac spre binele tau, imi dau seama imediat ca
esti pe cale sa te indragostesti de mine din cauza interpretarii gresite a unor
senzatii corporale cum ar fi pulsul crescut si vreau sa te scutesc de aceasta
tragica si teribila experienta. Iti dau insa o sansa, spunandu-ti: „Daca in
prima propozitie pe care o vei rosti vei spune adevarul iti voi permite sa traversezi.” Hm…tu chiar iti
fortezi norocul! Aveai o sansa sa scapi cu raul cel mai mic. Cand colo, tu imi
raspunzi: „Ma vei arunca in apa.”! Ma pui astfel in situatia penibila de a te
lasa sa treci. Daca te arunc inseamna ca ai rostit adevarul, iar eu ti-am
promis ca te las sa te traversezi! Dar daca te las sa treci inseamna ca nu ai rostit adevarul. Nu putem sta o vesnicie in aceasta stare de suspensie, deasupra unui pod.
OK, promisiunea e promisiune, poti traversa! Cum ajungi pe partea cealalta
insa vin si te arunc de acolo in apa. Paradox
solved!
Mica lectie de viata din seara asta este cunoscuta ca „podul lui Buridan”
sau sofismul 17. Personajele originale erau Platon (paznicul podului) si
Socrate (victima).
Acum intoarce-te la examen. Daca ce scrii este adevarat iti dau o nota de trecere. Daca incerci sa ma pacalesti ne suparam. Daca insa ma provoci si imi spui ca te voi pica examenul s-ar putea sa imi dai palpitatii. Tot pe pod esti? Pe care, Golden Gate cumva?
Stai ca vin sa te filmez si ii trimit secventa lui Eric Steel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu