A conservative is a liberal who got mugged the night before

Pe la pranz, pe cand ma delectam cu cateva povesti feerice ale fratilor Grimm (excelente unele, mici lectii de psihogie aplicata), mi-am dat seama ca ma refugiasem cam mult in fictiune si uitasem cum ca omul este in primul rand un animal social. Si unul politic, pe deasupra! Asa ca am lasat basmele suprapopulate de personaje care mureau intr-o veselie si am deschis televizorul, hotarata sa ma reconectez la realitatea noastra din Romania, cea care ar trebui sa ne ocupe (manance?) tot timpul. Cine crezi ca mi s-a revelat pe ecran? Crinut! Explica de ce nu e de acord cu modificarea articolului din Constitutie astfel incat sa fie permisa casatoria persoanelor de acelasi sex. Evident, nu l-am putut asculta prea mult, argumentele lui erau vacs albina, sa ma ierte albinele ca tocmai le-am nedreptatit cu asemenea comparatie. Nu mi-a placut. Dar nici Ponta nu imi inspira mare lucru, la fel de repede imi pierd atentia si cand il vad pe el. Tu pe care il preferi? Raspunde-ti in gand, voi reveni in partea a doua a articolului.

Ai vazut cu cata tarie si patos isi apara majoritatea oamenilor convingerile? Ai asistat vreodata la o cearta pe teme politice si ai avut senzatia ca oponentii traiau confruntarea ca pe o punere in discutie a intregii lor identitati si personalitati? Vorbim despre atitudini, care sunt, intr-adevar, foarte importante atunci cand ne pune naiba sa ne (auto)-definim. Ce parere ai despre pedeapsa cu moartea? Eutanasie? Dar despre legalizarea drogurilor usoare? Sau a prostitutiei? Despre adoptiile de copii in cuplurile homosexuale, ca sa ma ancorez, dupa cum mi-am propus, in actualitate? Psihologii sociali au crezut multa vreme ca atitudinile sunt invatate, adica se formeaza prin experienta, in relatie aproapa exclusiva cu mediul. Acest mit a fost insa demontat de numeroase studii (pe gemeni si pe persoane adoptate) care au aratat ca exista si o (pronuntata) componenta genetica in formarea respectivelor atitudini. Care componenta este mai mare sau mica si nu exclude niciodata influentele de mediu. Atitudinea fata de pedeapsa cu moartea este, de exemplu, printre cele mai puternic determinate genetic. La fel si cea fata de activitatile intelectuale (cum ar fi preferinta de a citi carti), fata de practicarea sporturilor sau inclinatia (abrupta) catre roller-coastere (http://www.apa.org/pubs/journals/releases/psp806845.pdf). In afara de influentele strict genetice, dovezi din neurostiinte atesta faptul ca creierul unui conservator reactioneaza pur si simplu diferit fata de cel al unui liberal:

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0960982211002892

http://lcap.psych.ucla.edu/pdfs/amodio_natureneuroscience07.pdf.

Pe scurt (la ora asta nu cred ca iti arde de articole (neuro)stiintifice, si nici mie, de altfel, dar sunt prizoniera unui pattern complet dezadaptativ, din fericire cu slabe sanse de a fi perpetuat): conservatorilor li se activeaza mai puternic amygdala, iar liberalilor cortexul cingular anterior. Amygdala tresare cand te sperii, in timp ce cortexul cingular se framanta in situatii de conflict si de incertitudine, detecteaza erorile, inhiba raspunsurile automate (cum ar fi atitudinile implicite) si are un rol important in luarea deciziilor. Frica la care reactioneaza conservatorii poate fi de mai multe tipuri, dintre care unele sunt mostenite pe canal cuantico-evolutionist, cum ar fi cea de contaminare (deci sunt repede dezgustati de feluri noi de mancare, cum ar fi niste ciuperci neidentificate sau niste scoici care seamana destul de mult cu..cuu..bleah! mi-e rau!; iar acest dezgust le va influenta apoi, prin extrapolare, atitudinea fata de prostitutie, imigranti sau homosexuali). Deci da, preferintele tale in materie de politica nu sunt niste idei care iti vin de sus sau pe care ti le implanteaza altii in cap, ci au un corespondent serios in lobi. Ah, lobii frontali, nu acele parti ale urechilor feminine care sunt maltratate, gaurite si penetrate in scopuri estetice, cu consecinte ce pot fi grave in cazul unei perforari brutale, ce duce la pierderea echilibrului si a sensibilitatii proprioceptive sau la vertij. Adica atitudinile se traduc intr-o activitate cerebrala, ca si toate intentiile noastre, de altfel, in ciuda parerii lui Richard Swinburne, profesor emerit de filozofie la Oxford, care a incercat astazi, aflat intr-o vizita la Bucuresti, sa ma convinga de existenta liberului-arbitru si a sufletului, in cadrul unei conferinte la care am ajuns din motive care nu imi sunt pe de-a-ntregul accesibile (dar astept o iluminare subita). Profunzimea gandirii sale s-a lovit, undeva pe la jumatatea prelegerii, de opacitatea mea spirituala, si doua evenimente non-fizice au sfarsit prin a avea efect asupra realitatii fizice, astfel ca m-am trezit contempland, complet lipsita de detasare si cu o uimire nu neaparat epistemologica, obiectele de mobilier din amfiteatrul Facultatatii de Filosofie.

Intorcandu-ma la componenta genetica, sper ca nu te astepti acum sa gasesti „gena liberala” sau „gena Ponta”, desi probabil ai auzit de neuronul Jennifer Aniston, nu? Foarte putine caracteristici din fenotip sunt cauzate de o singura gena (precum pistruii si gropitele din obraji), iar prezenta unei anumite alele poate sau nu sa se concretizeze in manifestarea respectivei trasaturi, adica este o relatie probabilistica (unde foarte rar probabilitatea este de 100%, dar se mai intampla, dovada fiind boala Huntington, cu conditia sa traiesti suficient cat sa apuci sa te imbolnavesti de ea). Genotipul este un fel de „birocratie bizantina” (thanks, Steven Pinker!) in care genele interactioneaza adesea imprevizibil. Ca sa iti fie mai usor, imagineaza-ti ca lucrezi intr-un minister imens si greoi (genomul) si ca tu (gena) impreuna cu alti colegi (alte gene) incercati sa obtineti aprobarea pentru program scurt de lucru vinerea (trasatura din fenotip). Iti dai seama ca, judecand dupa cate aprobari e nevoie sa obtii si cate hartii vei scrie (transcrierea ADN-ului in ARN, apoi traducerea „documentului” in aminoacizi, cu erorile sau mutatiile de rigoare: substituiri, deletii, aditii), este foarte posibil sa iesi la pensie inainte de a te bucura de cele doua ore saptamanale de munca pe minus. Steven Pinker, care si-a facut testele genetice (dar a optat pentru salvatoarea ignoranta in cazul unei inevitabile boli Huntigton) a aflat, cu oarecare stupoare, ca detine versiunea T a polimorfismului uninucleotidic („SNP” sau „snip”) rs2180439 (retine-l doar daca ai un scor peste medie la constiinciozitate). 80% din barbatii cu aceasta “configuratie” dezvolta alopecie. Adica chelesc! Acum priveste si tu o poza a lui Steven si spune-mi daca ti se pare tie ca ar avea teasta plesuva. Eubulide, tu taci! Si ramai acolo unde esti, nu e cazul sa te intrupezi acum in niste corzi vocale pentru a te certa cu mine pe tema “cate fire de par trebuie sa ii cada unui om pentru ca acesta sa poata fi considerat chel”. Nu de alta, dar daca-i mai despicam mult firele in patru nu doar ca nu cheleste bietul om, dar cred ca nu nu mai are loc pe usa de par in urma inmultirii firelor lui cu 400%.  Steven, daca totusi maine te trezesti chel, te rog sa nu faci greseala de a apela la gandirea magica pentru a-ti explica fenomenul si sa crezi ca mi-am bagat eu coada! Pur si simplu va fi o coincidenta sau programul genetic isi va face, brusc, treaba (daca stii anumite tehnici de persuasiune si esti o gena perseverenta scurtcircuitezi sistemul si obtii semnatura pe orice document, de la orice birocrat).

Spuneam deci ca este aproape imposibil sa pui o atitudine, un comportament complex sau o trasatura de personalitate pe seama unei singure gene. Cu toate acestea, influenta genetica exista, iar testele efectuate pe gemeni (bietii de ei sunt exploatati mai ceva ca soarecii) o surprind de fiecare data, chiar daca nu o pot si explica in totalitate (suntem insa abia la inceput). Exista pana si o disciplina ce se ocupa cu treburile astea, se numeste genopolitics. In prezent s-au identificat niste gene care joaca un rol in atitudinile politice si in comportamentul votantilor: DRD4, MAOA (o varianta ce creste de 1.3 ori probabilitatea sa te prezinti la vot sau 5HTT (la fel, sanse mai mari sa votezi). De asemenea, daca ai versiunea A2 a receptorului dopaminergic D2 iti cresc sansele de a te inscrie intr-un partid, ca o consecinta a unui comportament prosocial, responsabil. Vrei o recomandare practica? In cazul in care te intreaba careva daca ai fost la vot cu ocazia ultimelor alegeri raspunsul corect este „sigur ca da!”. Mai ales daca respectivul curios este psiholog. Poate ai noroc si nu te supune testului numit „bratul (da, nu nasul) lui Pinocchio".

Destul cu genele, ca ale mele au inceput sa se ingreuneze de la nisip (Mister Sandman, bring me a dream…). Pe cine ai spus ca l-ai prefera ca presedinte? Victor sau Crin? Pentru simplificare, sa presupunem ca pe Victor. De ce? Sunt sigura ca ai motive serioase si relevante („zambeste frumos” nu conteaza, nu te-am intrebat pe care l-ai lua acasa!). Te rog deci sa faci un exercitiu de introspectie si sa scrii pe o bucatica de hartie 15 motive pentru care l-ai vota pe Victor Ponta. 15 calitati care il indreptatesc sa ocupe pozitia de cel mai inalt (sensul figurat, te rog nu te lasa influentat(a) de centimetri) om din stat. Ca sa il bagam in seama si pe Antonescu, scrie si in dreptul lui motivele pentru care nu este potrivit sa se afle in fruntea tarii (dar unde? In fundul ei? La mana sa?). Daca esti constient de importanta deciziei tale, poti chiar sa aplici metoda genialului Benjamin Franklin: faci doua coloane si, timp de trei-patru zile, te gandesti si gasesti motive pentru si contra votarii lui Ponta; cand le ai pe toate, atribui fiecarui motiv o anumita pondere, apoi faci calculul si vezi daca iti iese pe plus sau pe minus. Cand sunt mai multi candidati va trebui sa faci calcule ceva mai complicate, dar ai aici o metoda precisa: http://www.artofmanliness.com/2009/08/17/how-to-make-a-decision-like-ben-franklin/.

Si inca una mica, inainte de culcare. (O dilema, la ce te gandeai??!) Saptamana viitoare vei fi solicitat sa faci voluntariat pentru doua cauze importante, in care crezi cu toata convingerea electrica de care neuronii tai “liberi” sunt in stare. Una este un proiect de colectare a deseurilor si a fost initiat de Antonescu. Cealalta vizeaza sprijinul copiilor care au fost victimele unui abuz familial, actiune in care se implica, activ, Ponta. Ce trebuie sa faci tu? In primul caz vei petrece zilnic 3-4 ore pe teren si vei colecta deseuri cu propriile maini. Da, vei umbla prin gunoaie, vei presta munca fizica, te vei murdari, ba chiar iti vei baga nasul in tot felul de miasme provenite de la resturi menajere, uneori si/sau omenesti. Al dracului Antonescu asta, nu?  Bine macar ca esti liberal si nu foarte sclifosit. Noroc ca Ponta e mai de comitet decat rivalul sau: programul lui presupune doar ca va trebui sa organizezi un grup de art-terapie cu ingerasii aia mititei, care-ti plac oricum la nebunie si al caror potential creator mori de nerarbare sa il activezi. La sfarsitul saptmanii ne intalnim si discutam din nou despre convingerile tale politice. Nu uita sa aduci si lista cu motive sau tabelul cu pentru si contra.

Inainte totusi de a-ti suprasolicita neuronii cu adunari, proportii si alte deliberari dureroase sau de a te apuca sa scormonesti prin pubele (nu te cheama nici Nagg, nici Nell), cauta niste cercetari care sa confirme sau infirme ce am spus mai sus. S-ar putea sa te fi indus in eroare sau sa nu iti fi prezentat ambele parti ale problemei. E posibil si sa fi inteles eu complet gresit. Insa stiu ca poti face diferenta. Si mai stiu si ca stii ca eu cred despre tine ca nu te lasi atat de usor inselat de false convingeri sau dovezi. De unde stiu? De la curs, evident, doar nu crezi ca este o abilitate innascuta! Da, dupa fratii Grim si Richard Swinburne m-am intretinut vreo trei ore si cu  György Gergely, care a incercat sa ma vrajeasca cu alte interminabile teorii ale mintii. Despre care iti voi povesti, poate, altadata. Daca esti cuminte si votezi pe cine trebuie.