Tu! Tu! Tu!

Intuitia imi spune, timid, ca sunt sanse mari ca tu sa fi ajuns aici accesand un link de pe Facebook. De fapt mi-a soptit o pasare (nu e corb, nici curcan, mai degraba o rara avis, cred ca lebada- ciripeste intruna la vioara)- ma tot ameninta de ceva timp ca asta se va intampla, iar eu am invatat sa vorbesc pasareste si am cedat, nestiind ce motive sa ii mai inventez pentru refuzul meu de a ma prinde si mai mult in plasa retelelor de socializare.

Ai asadar un cont pe Facebook. Ti-l verifici destul de des, uneori de pe smartphone, nu-i asa? Cunosc… Iti propun doua situatii de cosmar. De fapt nu ti le propun, ti le var pe gat, ai inca timp sa iesi de pe acest blog si sa nu mai revii in viata ta- aia care ti-a mai ramas. Ar fi o decizie inteleapta din partea ta, poate te inveti minte si sa nu mai pierzi vremea intrand pe toate site-urile gasite pe internet. Daca totusi mai esti (alegerea ta!), intra in rol!

Esti singur acasa, la calculator, conectat, evident, la facebook. Auzi niste zgomote ciudate pe hol. E cineva in casa! Activitate puternica in amygdala, ti se transmite potentialul unei reactii de tipul fight or flight. Acum, problema e ca habar n-ai sa te lupti si, mai mult, presupui ca spargatorul are o arma la el. Nu poti nici sa fugi, ar trebui sa treci tocmai prin holul de unde se aud pasi si sunete ce seamana cu ascutitul unui cutit. Ingheti (freeze). Si atunci iti vine o idee: singura solutie este sa scrii repede pe facebook un mesaj de SOS: „Chemati repede politia, a intrat cineva la mine in casa, sunt inauntru, cred ca vrea sa ma omoare!”. (Stiu, am vazut cam multe filme zilele astea; si un serial „Hannibal”, in care interpreteaza un rol foarte interesant Mads Mikkelsen, talentatul actor pe care il asociez insa, temporal, cu o decizie buna, dar pasibila de diverse interpretari.) Ti se pare cam dramatic exemplul? Mai incercam unul, pentru cititoare de data asta (pentru ca am observat ca ele sunt cele mai active pe retelele de socializare). 

Esti singura acasa si navighezi pe apele tulburi ale internetului. Foarte tulburi, in curand te vei ineca in ele! Zburdand din profil in profil si din postare in postare, incep sa ti se aprinda la mansarda niste beculete haotic (si, poate, in neconcordanta cu realitatea, dar tu nu stii asta): sotul tau (sau iubitul, sau chiar colegul de serviciu pe care il iubesti in secret) are o relatie cu o tipa foarte atragatoare, judecand dupa fotografii. In timp ce ii studiezi zecile de poze de profil simti ca ti se face rau, nu mai ai aer, nu esti in stare nici macar sa ajungi la telefonul din geanta abandonata undeva in dormitor. Ce faci? Cu ultimele puteri, scrii pe facebook: „Mi-e foarte rau, sunati la Salvare, lesin!”.

Ai peste 200 de prieteni pe Facebook. Nu ii cunosti pe toti personal, dar stii ca cel putin 50 dintre ei sunt persoane de toata increderea, care ti-ar sari imediat in ajutor intr-o situatie delicata ca cele descrise mai sus. O sa imping sadismul mai departe, invitandu-te sa iti imaginezi deznodamantul cel mai probabil al scenariilor respective. Te ajut eu, fara sa mi-o ceri pe facebook. Esti mort! Da, da, in universul paralel in care cineva a intrat peste tine in casa sau in lumea posibila in care ti-ai pierdut cunostinta din cauza unei reziliente scazute, ai incurcat-o, adica ti s-a terminat stockul de zile pe acest pamant. In ciuda celor 200, 300, poate chiar 400 de prieteni. (Presupun ca intrusul nu ti-a spart casa cu intentia de a-ti repara frigiderul ca sa faca si el o fapta buna, iar daca ai lesinat si nu era nimeni langa tine…well, ai inteles ideea, dar imi place sa ti-o repet: ai murit!)

Cum e posibil? Mesajul tau a fost foarte clar, explicit, disperat. Multi l-au citit, au comentat, si-au scris si intre ei, doar ca…nimeni nu a sunat la politie sau la salvare. Sau au sunat vreo 2, dar dupa jumatate de ora de deliberari, moment in care erai…cum? deja rece, exact. Incepi sa intelegi ce fenomen din psihologia sociala avem aici, adaptat la mediul virtual? Bineinteles ca vorbesc despre efectul trecatorului, cu componenta sa difuzia responsabilitatii. Cunosti cazul Kitty Genovese si experimentele conduse de John Darley şi Bibb Latané. Ceea ce in anul 1964 se intampla pe strada se poate petrece astazi, in 2013, in direct pe internet, cu consecinte asemanatoare: cu cat exista mai multi martori (reali sau virtuali, conectati la laptop) cu atat scad sansele unei victime de a primi ajutor din partea acestora. Responsabilitatea prietenilor tai de pe facebook se imparte la numarul lor, fiecare stie ca mesajul e public si ca a fost vazut de foarte multe persoane, deci cineva trebuie sa fi luat deja vreo masura. Si daca toti gandesc asa…te scutesc de inca o expunere la cuvinte anxiogene. (Ma tem sa nu ti se fac rau si sa nu dai coltul de frica).

Si acum tu ma intrebi, iritat, daca nu ai putea face totusi ceva ca sa nu mori. Nope, odata ce te-ai nascut e inevitabil. Aaa, m-ai intrebat cum sa eviti sa mori prematur (inainte de termen, termen folosit si pentru nastere, observi?) in cele doua situatii create de mine. Da, sigur ca poti sa iti cresti sansele de supravietuire de la 0 la 70-80%. Vrei sa iti spun cum? Hmm….da, chiar vrei? Ma mai gandesc…Bine, de ce nu? Vezi cine e online in momentul respectiv, alege o persoana si nominalizeaz-o (prin functia tag, nu?), cere-i doar ei ajutorul! De exemplu: „Mariana Georgescu, suna repede la politie ca a intrat un hot la mine in casa!”. Ca sa intelegi si de ce am folosit exemple atat de dramatice, citez din studiul pe care l-am consultat (http://online.oise.utoronto.ca/webkf/Introduction%20to%20Knowledge%20Building%20(Win%2008)/PersonalFolder/shealy/Bystander%20intervention%20in%20computer-mediated%20communication,%20%20P.Markey.pdf): ”cercetarile anterioare au evidentiat faptul ca efectul trecatorului devine si mai puternic atunci cand situatiile sunt mai impresionante sau mai amenintatoare”. Da, tocmai cand e o urgenta si ai avea cel mai mult nevoie de ajutor e foarte posibil sa nu se ingramadeasca nimeni sa ti-l acorde. Prietenul la nevoie se cunoaste, dar mai degraba numai daca sunteti doar voi doi de fata.

Sa speram ca nu vei ajunge sa testezi pe pielea ta niciunul dintre scenariile de mai sus. Dar cu siguranta vei avea nevoie la un moment dat macar de o informatie sau de un ajutor mai marunt din partea prietenilor de pe Facebook. Aplica acelasi principiu si tag-ueste pe cineva. As mai sta la povesti dintr-astea, dar sunt obisita, tu insa m-ai putea ajuta chiar acum. Esti singurul care are aceasta putere: imi trimiti te rog niste sanziene pacifiste sau macar un vis frumos in noaptea asta? Da,da, numai cu tine vorbesc!