marți, 30 septembrie 2014

Coffee breaks (especially when you feel broken)

Astăzi este ziua internaţională a cafelei, lucru pe care l-am aflat şi eu întâmplător, după ce deja distribuisem pe facebook o poză despre lichidul meu cel de toate zilele. (Later edit: de fapt, ieri, am întrerupt acest articol printre altele ca să mă uit la un film...heart-warming, i-aş spune, ţi-l recomand şi ţie, s-ar putea să vezi cu alţi ochi discuţiile savante şi reci despre the trolley dilemma).




Şi pentru că îmi oferă zilnic energie şi bună-dispoziţie ar fi frumos că măcar de ziua ei să-i dedic şi eu un articol. Bine, e şi pentru tine, despre care îmi închipui acum, în timp ce scriu şi mai iau câte o gură de cafea, că eşti o persoană caldă. Ups! Dar oare de ce îmi închipui asta despre tine?

„Căldura” sufletească este în opinia unor autori cea mai importantă trăsătură care modelează judecăţile sociale şi influenţează puternic atât primele impresii, cât şi pe următoarele. A doua trăsătură ar fi competenţa, cu menţiunea că percepţia competenţei poate fi afectată ea însăşi de prima impresie şi evaluarea (instictivă) a căldurii. Cum este cineva „cald”? Prietenos, plăcut, afectuos, de încredere, plin de compasiune şi de înţelegere.

Există o puternică asociere în mentalul colectiv între noţiunea de „cald” şi cea de „bine”. Majoritatea oamenilor preferă vara în locul iernii, iar SAD (tulburarea afectivă sezonieră) este mai frecventă în ţările nordice şi în general la sfârşit de toamnă şi în lunile de iarnă, scăzând ca incidenţă odată cu venirea primăverii (dar există şi persoane care reacţionează invers). Puii de maimuţe macac despărţiţi de mamele lor de către Harry Harlow au preferat ca „mame-surogat” nişte păpuşi dintr-un material textil (cald)  decât păpuşi din metal (rece), chiar şi atunci când ultimele le ofereau de mâncare printr-un biberon legat de ele, iar primele nu. În ceea ce priveşte interacţiunile umane, le descriem adesea prin termeni precum „relaţia lor s-a răcit”, „i-a aruncat o privire caldă” sau „s-a uitat atât de rece la ea încât a îngheţat” sau chiar „atmosfera devenise de gheaţă/ incandescentă”, „îl fierbea la foc mic”, „lucrurile s-au înfierbântat”, „focul îi mistuia” şi-aşa mai departe, între timp am revenit să modific uşor unele expresii pentru că m-au apucat nişte frisoane…reci, foarte reci, arză-le-ar focul!

Lawrence Williams şi John Bargh s-au întrebat dacă senzaţia tactilă de căldură ar putea-o activa şi pe cea de căldură sufletească (psihologică). Au recrutat nişte participanţi pentru un studiu despre formarea impresiilor, iar în lift un complice i-a rugat să le ţină pentru câteva secunde paharul de cafea, care era fie foarte rece (ice coffee), fie caldă. Ajunşi în laborator, au primit descrierea unei persoane „inteligente, harnice, hotărâte, practice şi prudente”, apoi li s-a cerut să completeze un formular în care evaluau personalitatea respectivă în funcţie de 10 trăsături. 5 dintre trăsături erau semantic legat de dimensiunea cald/ rece, în timp ce restul erau din alte sfere. Ce s-a întâmplat? Subiecţii care în lift au avut în mână cafeaua caldă au apreciat că descrierea se potrivea unei persoane preponderent mai calde în comparaţie cu evaluările făcute (în baza aceloraşi informaţii) de către cei care ţinuseră cafeaua cu gheaţă. Nu au existat diferenţe notabile în privinţa aprecierilor celorlalte cinci calităţi care nu aveau legătură cu noţiunile cald/ rece. Mai mult, participanţii nu au bănuit nicio secundă că impresiile lor ar fi putut fi influenţate de manipularea experimentală din lift

Nu ştiu cât de mare o fi efectul în afara laboratorului, dar merită să cunoşti studiile, poate vezi cu alţi ochi pauzele de cafea de la serviciu. Mă gândesc că pot fi un prilej bun de a consolida spiritul de echipă şi cooperarea, iar la întoarcerea în birouri colegii vor fi ceva mai binevoitori unul faţă de celălalt…mai calzi. Bine ar fi să participe şi şefii măcar din când în când…spun asta şi amintindu-mi recomandarea a lui Daniel Pink: o organizaţie structurată în jurul delimitării ei (şefii) versus noi (angajaţii) este una alienantă, ce subminează motivaţia intrinsecă. Aşa că „if you’re a boss, spend a few days listening to the people around you, not only in formal settings like meetings, but in the hallways and lunch as well”. Ce fel de lunch? Cât mai cald!

Ai întâlnire zilele astea cu o persoană de sex opus pe care o cunoşti de puţin timp? Sugerează-i să comande o cafea, un ceai sau un vin fiert! Glumesc, ar fi o formă de nudge dacă faci asta după ce ai citit articolul meu!

Studiul lui Williams şi Bargh mai conţine un experiment. Ţi-l spun, dacă tot m-am încălzit, ştii că e bine să baţi fierul cât e cald. Prima parte a fost identică, participanţii au ţinut în mâini cafele calde sau reci sub un pretext oarecare (rugaţi de complicele care căuta ceva în servietă), după care au luat parte la un aşa-zis experiment fără miză pentru cercetători. Adevărata condiţie experimentală era la sfârşit, când li s-a mulţumit pentru participare şi li s-a oferit un cadou: un cupon de 1 dolar la un magazin de îngheţată pe care să-l folosească la alegere fie pentru ei fie pentru un prieten. Cei care avuseseră cafeaua rece au ales mai degrabă să consume ei îngheţata câştigată, pe când cei cu cafeaua caldă au folosit cuponul pentru a face un cadou unei persoane dragi. O cafea caldă se pare că nu-ţi influenţează doar percepţiile despre cei din jur, ci şi propriul comportament...devii la rândul tău un pic mai altruist şi mai înclinat să-ţi cheltuieşti banii într-un mod prosocial, în favoarea altora (ceea ce, am mai discutat, îţi creşte şi starea subiectivă de bine).

Apropo de investiţiile prosociale care corelează cu fericirea, Lara Aknin, Elisabeth Dunn şi încă doi psihologi au realizat şi ei un experiment…tot cu cafele: au oferit participanţilor un cupon la Starbucks şi trei posibilităţi de a-l folosi: 1) să cumpere o cafea pentru ei, 2) să ofere cuponul unei alte persoane şi 3) să invite pe cineva la Starbuks şi să utilizeze cuponul pentru a plăti consumaţia comună. Care erau cei mai fericiţi la sfârşitul zilei? Cei din condiţia nr. 3, care au avut posibilitatea nu doar să facă o faptă bună, ci şi să împartă bucuria cu persoana căreia i-au oferit un cadou. Conexiunea emoţională (relaţia) are un rol important în corelaţia dintre fericire şi investiţiile prosociale, la fel şi posibilitatea de a vedea efectele pozitive ale acţiunii tale, motiv pentru care eşti şi mai tentat să donezi o sumă de bani către un beneficiar cunoscut, a cărei poveste o ştii în detalii şi despre care vei primi veşti în continuare decât către victimele anonime ale unui cutremur sau inundaţii. Statisticile te lasă rece, în timp ce dacă vezi poza unui copil bolnav te-ai topit imediat, iar bucuria celui pe care îl inviţi la o cafea se transmite şi ea ca un curent electric şi cald în corpul tău.

S-a făcut târziu, mâine voi fi obosită, dar nu-mi fac probleme. Voi bea o cafea dimineaţă, apoi încă una la serviciu şi lumea îmi va părea un loc mai bun, iar oamenii din jur…foarte calzi; asta dacă nu cumva este invers şi îmi iau pauza de cafea tocmai ca să am motiv să petrec mai mult timp în apropierea cuiva cald (hei! nu am spus fierbinte!); sau beau o cafea caldă ca să mă protejez de răceală?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu