Total immersion

Eşti la Mall ca să vezi ultimul blockbuster hollywoodian. La intrarea în sală primeşti, în locul deja banalilor ochelari 3D (sau în plus faţă de ei), o cască cu electrozi.

Începe filmul. Neuronii tăi primesc semnale direct de la creierul actorilor, care la rândul lor au senzori EEG sau chiar nişte nanoprobe strecurate în cortex. Ca rezultat, experimentezi senzaţiile şi emoţiile lor. Toate simţurile sunt angajate în acest proces: pe durata filmului miroşi, guşti şi experimentezi tactil ceea ce apare pe ecran. Dacă e un thriller sau un horror vei trăi o frică de câteva ori mai mare decât cea cauzată de filmele din prezent. Sigur, depinde de cât de bine intră în rol actorul. Am asista la o nouă generaţie de actori, care ar fi apreciaţi în primul rând pentru capacitatea de a trăi cât mai veridic şi intens aceste emoţii ce-ţi sunt transmise şi ţie.

Eşti scufundat total în experienţa cinematografică. Chiar mă întreb oare ce filme ar avea cel mai mare succes. Comediile? Probabil. (Melo)dramele? Nu prea cred… Filmele de aventuri? Cu siguranţă! Peliculele romantice? Da, cum să nu? Ce altceva? Te gândeşti cumva cum ar fi să urmăreşti un film porno şi creierul tău să capteze toate senzaţiile actorilor? Of, la ce putea să-ţi zboare şi ţie gândul! Acum că ţi l-am citit, ce-ai zice mai degrabă de un documentar? Nu, nu gen Discovery Channel!

Va exista vreodată un astfel de cinema? Michio Kaku îşi imaginează că ar fi posibil undeva în viitorul îndepărtat. Nu vom apuca însă acele vremuri. Până atunci însă gamerii au la dispoziţie mecanisme tot mai sofisticate ce le facilitează experienţa realităţii virtuale. De exemplu, casca numită oculus rift plus dispozitivul Virtualizer, un suport uşor de instalat în camera de zi prin care te poţi mişca în spaţiul simulat fără să te loveşti de mobilă sau de pereţi. Mai adaugă un costum haptic care te ajută să simţi împuşcăturile, loviturile, poate chiar şi mângâierile. Nu sunt de neglijat avantajele, mai ales dacă ne gândim că Virtualizer îi motivează pe cei care se joacă cu orele, zilele şi săptămânile în faţa ecranelor să facă mult mai multă mişcare fizică:

Cum? Realitatea virtuală te alienează şi te îndepărtează de realitatea asta reală? În primul rând, care realitate reală? E mai degrabă consensuală, deşi realismul naiv ne creează altă impresie (iluzorie). În al doilea rând, dacă vrei realitate reală, ce mama naibii cauţi acum pe internet?