"E strâmt aici, dar ai unde să-ţi pierzi minţile"

 Dr. Craig Bennett, neuroscientist la o univesitate din California, a demonstrat că există viață după moarte! Sau cel puţin activitate cerebrală! Nu te entuziasma! Experimentul încă nu a fost realizat pe oameni. Nici pe şoareci!

Să-ţi spun cum a început totul. Într-o dimineaţă, cercetătorul s-a trezit cu poftă să mănânce nişte peşte. Şi-a cumpărat un somon atlantic mărişor şi a venit cu el la laborator. Acolo i s-a năzărit însă altceva. În loc să-şi parcheze delfinul în tigaie…l-a parcat în fMRI. Am spus delfin? De ce oare?! Nişte sinapse s-au încrucişat greşit, poate mă introduc şi eu în aparat. Aşadar şi-a parcat somonul, nu delfinul, în fMRI. Care somon nu era afumat, ci doar mort şi relativ proaspăt, dar Craig probabil era cam fumat când a făcut una ca asta.

Dacă tot îşi găsise un subiect original, cercetătorul a încropit repede şi un experiment, doar ca să se amuze. I-a arătat somonului nişte poze cu oameni ce treceau prin diverse emoţii şi l-a întrebat dacă le recunoaşte. Şi…surpriză! Peştele a reacţionat! Sau cel puţin aşa indica aparatul: în creierul lui s-au aprins anumite zone. Do you smell something fishy?

După ce şi-au revenit din şoc, Bennett şi colegii au strâns datele, au scris un articol, l-au publicat şi chiar l-au prezentat la o conferinţă. A căştigat şi premiul Nobel! Stai că am greşit, e vorba despre premiul igNobil! Se numeşte:

Neural correlates of interspecies perspective taking in the post-mortem Atlantic Salmon:

Anargument for multiple comparisons corrections

Nu este nicio glumă, iar acesta nu a fost un articol trimis la vrăjeală pentru a vedea dacă orice inepţie ajunge să fie publicată în publicaţiile ştiinţifice. Autorii au atras atenţia asupra unui lucru important, dar adesea neglijat de oamenii de ştiinţă care folosesc asemenea device-uri: ca orice aparat, fMRI mai dă şi eroare! „Vede” lucruri care nu există în realitate. În cazul somonului nostru mort, eroarea era una de fals pozitiv. În mod normal, orice studiu serios care foloseşte imagini fMRI ar trebui să ia în calcul această posibilitate şi să suporte o corecţie statistică by default. În realitate, gurile rele spun că aproape jumătate dintre experimente sunt realizate fără această corecţie în analiza datelor.

Asta este versiunea oficială. Sunt sceptică…poate că cercetătorii au descoperit secretele vieţii de apoi şi acum încearcă să găsească o explicaţie „normală”. Cică aparatul e de vină! Asta îmi aduce aminte de fotografiile care detectau anumite aure pe lângă persoanele mai mult sau mai puţin decedate. Am povestit despre asta aici. Dacă totuşi aparatul este dotat cu o conştiinţă superioară omului şi poate percepe chestii pe care noi suntem prea limitaţi să le vedem?

Hai că mi s-a făcut frică! Adică mi s-a luminat amygdala cât ai zice peşte mort! Dar mai bine tac, mă tem să nu mă prindă un pește capabil să recunoască emoțiile!