Cu dezinhibiţie, despre controlul inhibitiv

Îmi imaginez că eşti o persoană adultă, în deplinătatea facultăţilor mentale (sau fabulez, caz în care îmi lipseşte mie o doagă pentru că te consider aşa). Mai cred că ai un auto-control bun şi nişte funcţii executive înalte, care îţi permit să-ţi reglezi comportamentul şi să iei decizii raţionale, înţelepte, adaptate la context şi la mediul social în care trăieşti. Pentru asta sunt sigură că eşti nevoit să-ţi amâni sau chiar reprimi unele impulsuri şi dorinţe care sunt nepotrivite, dăunătoare, periculoase sau doar consumatoare de resurse pe care ar fi de dorit să le canalizezi înspre scopuri mai valoroase (ţi-ar plăcea să te joci pe calculator chiar acum, dar te abţii eroic şi în loc de asta citeşti articole de psihologie).

Ai carevasăzică un BIS activ, adică un sistem (behavioural inhibition system – vezi teoria biopsihologică a personalităţi, Jeffrey Allan Gray) care detectează conflictul de interese şi datorită căruia eviţi sau stopezi un comportament indezirabil, fiind sensibil la potenţialele riscuri şi ameninţări pe care le implică. BIS te face să realizezi că există lucruri mai utile decât jocurile pe calculator şi să renunţi momentan la acest plan. Însă nu este suficient. OK, nu te mai joci, dar nici nu faci altceva, ceea ce nu te duce prea departe. Ca să te angajezi într-o altă activitate ai nevoie şi de BAS (behavioral activation system), cel care te motivează să te îndrepţi spre ceva, nu doar să te opreşti din altceva. BIS şi BAS se activează alternativ: primul sesizează conflictul, inhibă un impuls (jocul) apoi al doilea activează resursele necesare urmăririi altui scop (lectura).

Un autocontrol optim presupune să jonglezi cu ambele sisteme. Un BIS supra-activ nu te va ajuta foarte mult, pentru că se poate asocia cu un grad înalt de anxietate şi de evitare, adică te abţii să faci multe lucruri care ar fi de fapt adaptative. În mod ironic, controlul inhibitiv exagerat ajunge să genereze strategii disfuncţionale de auto-reglare , ce se bazează tocmai pe nişte funcţii executive foarte dezvoltate. Iar atunci o idee bună ar fi tocmai să slăbeşti sau dezactivezi un pic aceste funcţii executive responsabile de inhibiţie. Să devii mai dezinhibat, poate chiar mai impulsiv şi mai out of control. 

Deja regreţi că ai lăsat jocurile pentru aberaţiile astea. Auzi la mine, îţi sugerez să-ţi pierzi controlul! Probabil am intrat deja în declinul cognitiv inevitabil odată cu înaintarea în vârstă, şi care uneori duce şi la o diminuare a funcţiilor executive. Aşa o fi! Dar ştii ce? Asta nu e mereu un lucru rău. S-ar putea ca acum să-ţi vorbesc mai dezinhibat şi, la cerere, să-ţi dau chiar nişte sfaturi mai bune. De ce? Pentru că îmi pasă mai puţin de ceea ce este corect din punct de vedere politic sau dezirabil social. O să spun tot ce cred, chiar dacă asta înseamnă nişte adevăruri mai dure, pe care când eram mai tânără şi mai versată în auto-control le-aş fi ţinut pentru mine, ca să-ţi menajez ţie sensibilitatea, pe de o parte, şi ca să nu risc să te superi pe mine, pe de cealaltă. Am totuşi speranţe că vei aprecia candoarea mea aproape senilă. Pe ce mă bazez? Ca de obicei, pe nişte studii. Pe experienţă…mai târziu, glumeam cu declinul cognitiv, încă nu este atât de pronunţat încât să-mi pierd din funcţiile executive, precum participanţii la studiul lui Apfelbaum (et al.).

Subiecţii au citit povestea unei adolescente obeze care relata dificultăţile experimentate în relaţii şi alte simptome neplăcute precum probleme cu somnul, scăderea interesului faţă de şcoală şi lipsă de energie în activităţile zilnice. Ce să fac? De ce mi se întâmplă toate astea? se încheia discursul tinerei, iar participanţii au fost invitaţi să ofere asistenţă, adică un răspuns înregistrat care să-i fie de folos adolescentei. Ghici care dintre subiecţi au dat sfaturi mai bune şi au fost percepuţi drept mai empatici şi mai suportivi? Cei mai în vârstă (nu pot spune babalâci!)  şi ale căror funcţii executive, evaluate anterior, înregistrau deja disfuncţii lejere spre moderate (nu erau rablagiţi de tot! ups! nu declinul cognitiv e de vină, altceva!). De ce? Prin ce erau superioare sfaturile lor? Nu e greu, încearcă să-ţi dai seama singur! Fiind ceva mai dezinhibaţi sau mai puţin self-conscious, seniorii nu s-au ferit să menţioneze greutatea tinerei şi să-i sugereze să slăbească pentru a scăpa de multe dintre problemele de care se plângea. Au spus ceea ce gândeau şi ceea ce, la urma urmei, era evident şi pentru observatori, aşa că nu numai că nu au fost percepuţi drept mitocani, ci dimpotrivă, le-au fost apreciate francheţea şi judecata.

Nu este cazul să aştepţi să te ramoleşti de tot pentru a ajunge la această performanţă. Sunt şi alte metode de slăbire a controlului inhibitiv la care poţi apela (pe riscul tău, evident!). Una este încărcarea memoriei de lucru (cognitive load) ce duce la epuizarea sinelui (depletion). A fost folosită tot de Apfelbaum, într-un experiment ce presupunea dialogul cu subiecţi de rasă diferită pe subiectul diversităţii. Participanţii care au efectuat o sarcină pe calculator ce i-a secat de resurse (the depleted condition) au interacţionat mai natural şi mai productiv cu cei de altă culoare tocmai pentru că nu au mai fost atenţi să-şi inhibe sau reprime anumite comentarii sau remarci ce vizau direct rasa interlocutorului, aşa cum ar fi făcut în mod normal. Dacă vrei, nu s-au mai prefăcut că elefantul din sufragerie nu există şi au abordat subiectul deschis, ceea ce le-a atras simpatia persoanei cu care au discutat.

Am menţionat declinul cognitiv şi epuizarea. Ce altceva dezactivează BIS-ul şi reduce autocontrolul? Alcoolul, sigur că da! Vrei să vorbim despre asta? =)) Mai târziu, încă nu s-au dus copiii la culcare! Până atunci mai bea un pahar…ca să-ţi faci curaj să citeşti continuarea. Cum, tu nu devii ceva mai curajos după ce ai luat ceva la bord?

Ce bine că nu mă cunoşti personal! Nu ştiu dacă aş fi scris acest articol (şi altele) dacă mă ştiai mai bine şi aş fi fost puţin mai atentă la managementul impresiilor. Bargh, în articolul Can You See the Real Me?Activation and Expression of the “True Self” on the Internet, arată cum este mai uşor să-ţi exprimi adevăratele păreri din spatele ecranului computerului decât faţă în faţă. Bine, aş fi fost chiar mai abruptă dacă eram complet anonimă şi scriam sub un pseudonim, posibilitate pe care de fapt internetul o oferă. Anonimitatea este aşadar un alt factor ce favorizează dezinhibiţia, lucru pe care deja îl ştii dacă ai studiat psihologia mulţimilor sau dacă ai fost vreodată pe un stadion. Nu mai dau detalii aici, poate doar de la adăpostul unui avatar.

Vorbeam ieri despre narcisici…(poate eram beată?) şi despre cum ei nu ezită să-şi urmărească scopurile pentru că nu au prea multe scrupule şi sunt mai puţin inhibaţi. Se simt puternici. Puterea este şi ea o situaţie ce atenuează controlul inhibitiv. Jacob B. Hirsh1 şi colaboratorii au un articol interesant pe această temă. Multe studii arată cum puterea corupe, diminuează empatia, favorizează egoismul şi stereotipiile şi adesea se asociază cu mai puţine comportamente altruiste sau prosociale. Da, se poate întâmpla şi asta. Însă nu toţi oamenii devin insensibili şi meschini când sunt într-o situaţie de putere. Unii sunt chiar responsabili, mărinimoşi, generoşi şi cooperanţi cu cei din jur. De unde aceste diferenţe? Cel mai probabil, spun autorii, ele ţin de calităţile personale diferite, care ies la iveală atunci când oamenii ating un statut social mai înalt. Dacă ai o poziţie mai joasă în ierarhie aproape sigur eşti nevoit să apelezi mai des la controlul inhibitiv pentru că nu-ţi permiţi să-ţi deranjezi superiorii. Când avansezi, acest control nu mai este necesar, poţi să te comporţi cum vrea muşchiul tău. Unii vor folosi această oportunitate în mod pozitiv, alţii din contră:

Overall, social power appears to bias individuals to behave in line with their preexisting attitudes and dispositions, regardless of the social. Power increases goal-focused BAS activity, which reduces inhibition from competing responses that would otherwise limit the expression of one’s personality and personal motives. (…)Through the general processes of disinhibition, power both reveals and shapes the person.

Ţi-aş mai putea prezenta câteva studii şi exemple, ba poate şi alte modalităţi prin care să-ţi pierzi controlul (hm…) Dar e suficient, sunt depleted! Mai caută şi tu! Totuşi, ca precauţie (BIS activ): do not try this at home! Iar dacă totuşi încerci şi îţi place, poate oferi şi un bis.