O fotografie?

În ultimul timp am diverse fantezii pe care mi le întreţin privind poze indecente pe internet. Poze foarte sexy şi revelatoare. Mă gândesc să le propun redactorilor de la Playboy să scoată o nouă ediţie a revistei, una care să includă acest gen de fotografii. Mă îndoiesc însă că ar cumpăra-o cineva la momentul actual. În viitor, totuşi, lucrurile ar putea sta altfel.

Mă refer la imaginile din creier obţinute prin tehnologia fMRI. Nu mă pot lăuda că le înţeleg foarte bine…mă uit şi eu ca viţelul la poarta nouă, pentru că este într-adevăr o poartă nouă, dacă nu chiar un portal spre un nivel superior de înţelegere a creierului.

Momentan maşinăria clasică cântăreşte cam o tonă şi costă câteva milioane de dolari. Am aflat însă că deja s-au construit şi versiuni mai puţin voluminoase, cea mai mică dintre ele având acum dimensiunea unei serviete. Se preconizează că ar putea fi redusă chiar până la mărimea unui telefon mobil. Îţi dai seama? Cum ar fi să te plimbi pe stradă şi să pozezi…creiere? Le descarci în computer, aplici nişte algoritmi şi apoi identifici emoţiile şi starea de spirit a celor pe care i-ai pozat. Da, ai putea face asta şi cu partenera ta atunci când bănuieşti de exemplu că te minte sau când nu ştii cum să interpretezi reacţia pe care pare a i-o stârni tipul de la masa vecină. La fMRI se pot detecta minciunile cu o acurateţe de 95%, ne asigură unii cercetători, dar nu ştiu sigur dacă nu cumva vor să ne mintă.

Îmi mai imaginez un album de familie plin cu poze făcute cu acest aparat fMRI: creierul tău îmbibat în alcool la balul bobocilor, creierul ei la starea civilă când a spus „da” (amygdala era aprinsă toată? ei, nu trage concluzii pripite), creierul copilului când a făcut primii paşi singur, creierul tău pus ca probă de divorţ când ai venit acasă la miezul nopţii.

Se vor deschide noi afaceri: neuro-detectivi particulari şi neuro-paparazzi. Cea mai mare teamă a vedetelor nu va mai fi că li se vede celulita, ci că li se vor citi gândurile şi emoţiile. Scepticii spun că, scoase din context, fotografiile respective nu ar fi foarte informative. Să zicem că priveşti o poză şi observi activitate intensă în cortexul insular. Posibil ca în lipsa altor informaţii să nu-ţi dai seama dacă subiectul era meditativ, simţea iubire, frică sau dezgust sau tocmai avea un orgasm. Vezi, de-asta sunt sexy pozele…îţi arată doar atât cât să-ţi imaginezi tu orice. Este ca şi cum te-ai uita pe geam şi ai vedea că se aprinde lumina la vecina de vizavi, dar, pentru că are draperii, nu ştii exact de ce a aprins-o şi ce face în acel moment. Şi chiar dacă nu are draperii, ai avea nevoie de un instrument mai precis decât ochiul liber…de exemplu de un binoclu.

Cât de precisă este astăzi tehnologia fMRI? Din ce în ce mai mult, chiar dacă ocazional mai dă şi rateuri, cum am văzut în articolul trecut, când peştele mort prezenta activitate cerebrală odată introdus în aparat. Destul de precisă încât să-ţi poată citi gândurile şi să poată reconstitui imaginile care-ţi trec prin cap? Se pare că da, cel puţin la un nivel (încă) rudimentar. Mai jos sunt câteva dintre reconstituirile efectuate în 2011 de cercetătorii de la Berkeley, după ce subiecţilor li s-a înregistrat activitatea cerebrală în timp ce urmăreau nişte secvenţe de film; computerul a asociat diversele imagini cu un anumit pattern din creier, iar apoi s-a recompus filmul din creier când au vizionat alte secvenţe.

Anul acesta un experiment asemănător a reconstituit prin fMRI feţele umane pe care participanţii le văzuseră anterior. Cu cine ai fost în oraş? va fi deci o întrebare foarte periculoasă dacă vei avea la îndemână telefonul-fMRI. Pe de altă parte, La cine te gândeşti? nu furnizează o imagine foarte concludentă, pentru că deocamdată este foarte greu să obţii o poză clară când subiectul doar se gândeşte la ceva în comparaţie cu atunci când chiar vede ceva.

Telepatia şi telekinezia ar putea deveni nişte abilităţi obişnuite. La ceremonia de deschidere a campionatului mondial de fotbal de anul acesta, un tânăr paraplegic a dat primul şut pe poartă…printr-un exoschelet care se mişca la comanda dată de creier. Persoanele paralizate ar fi în stare să navigheze pe net doar manifestând această intenţie sau să controleze numeroase ale device-uri, inclusiv proteze, care le „citesc” dorinţele aşa cum se manifestă ele la nivel cerebral (hm...nu ştiu cum ar face diferenţa între o intenţie pură cum ar fi să aprindă lumina şi un gând pasager cum ar fi ca braţul-proteză să-i strângă de gât pe cei apropiaţi).

De electrocorticografie ai auzit? Ar putea servi la human enhancement sau la controlul mental al altor persoane. Îţi citesc însă gândurile: intenţionezi să te duci în curând la culcare şi te temi că vei avea un coşmar. Nu mai insist, îţi recomand însă noua carte a lui Michio Kaku, intitulată The future of the mind. Stai liniştit, e plină de speculaţii (îmi şopteşte şi mie o voce mai sceptică) care nu se ştie dacă vor deveni vreodată realitate. Figurează totuşi în multe topuri cu cele mai bune cărţi de non-fiction sau science ale anului 2046! (sau 2014, nu mai ştiu exact).

Vise plăcute! Apopo, ştii că s-a inventat o maşină de citit şi înregistrat visele care le va afişa mâine dimineaţă pe o casetă? Nu ştii, normal! Abia după ce adormi este pusă în funcţiune de nişte spioni de la DARPA.