Dragul meu cititor imaginar,
In primul rand nu te simti jignit
ca iti neg realitatea, fiinta, existenta. Vezi tu, acum cand eu scriu nimeni nu
stie de blog, prin urmare nu am nici un cititor. Tu esti doar un potential, o
virtualitate, un fel de embrion, larva, sambure, ge(r)men. In mod bizar, imi
aduci aminte de dezbaterea etica din jurul avortului: poate fi fatul considerat
o persoana?; si daca da, de cand? din momentul conceptiei (imaculate)? sau de mai tarziu, dupa
ce i se contureaza sistemul nervos?
Intr-o zi te vei nimeri si tu pe
aceasta pagina. Abia atunci vei deveni cititorul meu (chiar si pentru cele
20-30 de secunde pe care le vei petrece aici inainte sa cauti niste site-uri
mai serioase). Deocamdata insa, tu esti doar in mintea mea. Just someone camping in my head. (te crezi cumva in Vama Veche?
Adica…ti se pare tie ca am atatia neuroni in cap cate fire de nisip sunt pe
plaja la nudisti?)
Voiam doar sa te asigur ca sunt
bine. Nici vorba sa fi facut infarct! Postul anterior a fost preluat de pe un
site ce colectioneaza diverse scuze si motive la care apeleaza posesorii de bloguri
pentru a-si justifica (explica, motive, legitima, indeptati) absenta din
lacasul virtual, incercand, probabil, sa isi reduca si disonanta cognitiva
despre care am vorbit acum cateva zile. In cazul de fata, e posibil ca bietul
om chiar sa fi lipsit de pe forum din cauza unui puiut de atac de cord. Cat despre
mine, nu mi-am mai vazut capul de treaba (gasitorului ii ofer recompense
secundare pozitive) si am tot amanat, estimand ca mai tarziu ma voi crampona de
un moment de respiro holotropic pentru a plasmui cateva holograme pe blogul
asta unidimensional si, evident,unilateral.
Care este deci adevaratul motiv
pentru care bloggerii nu posteaza mai
des? Se numeste procrastinare si
exista deja peste 600 de carti publicate pe acest subiect. Toti amanam
sarcinile mai putin placute, ba chiar si pe cele agreabile si antrenante, atunci
cand ele presupun ceva cam mult efort. Daca ai in frigider o prajitura si o
portocala (ti-ai propus de Anul Nou ca in 2013 sa te alimentezi sanatos) iar
acum ti s-a facut foame (pentru ca am amintit eu placinta aia dulce cu crema de
ciocolata si visine) ai mari sanse sa alegi sa mananci prajitura azi si maine
fructele. Si poate ca nu ar fi o problema atat de mare daca maine nu ai face la
fel pana cand, dupa vreo doua saptamani in care a fost ocolita sistematic in
favoarea altor dulciuri mai imbietoare, portocala prinde mucegai si ajunge in
cosul de gunoi, acolo unde ai putea deja (suntem in februarie!) sa-ti arunci si
lista cu arhicunoscutele rezolutii (aceleasi din fiecare an), nu inainte de a o
mototoli bine de tot, pentru ca doar ea este de vina, hartie ingrata si
capsomana!
Despre cauzele procratinarii ar
fi multe de spus; intervin aici eroarea planificatorului, actualizarea
hiperbolica, biasul prezentului, capcana perfectionismului, anxietatea, functii
executive mai putin performante, metacognitie defectuoasa si altele. Nu insist
pentru ca vreau sa-ti propun un targ. Inchei un pact ne-faustic cu mine? E
simplu: alegi o activitate pe care o amani de ceva vreme (aranjat frumos
hainele in sifonier? iesit la alergat? citit o carte? raspuns la toate
mailurile? terminat proiectele de la munca? ordine pe birou? Gradinarit?
Intocmirea testamentului?) si ii dedici doar 5 minute din timpul tau pe ziua de
azi. Asa-i ca nu e mult? Ce te costa? Nu, nu iti cer sufletul la schimb, nu de
alta dar nu am inteles inca unde anume trebuie sa fac disectia ca sa dau de el.
Nici nu sunt atat de mefistofelica incat sa te invit la Noaptea Valpurgiei
Daca esti student inca nu ai
terminat sesiunea si ai un examen peste trei zile. Tu zici ca maine te apuci de
invatat. Eu insa am o viziune: este deja ziua cu pricina, ora 5 dimineata,
examenul incepe la 10 dar trebuie sa fii in amfiteatru cel tarziu pe la 8.30 ca
sa prinzi doua locuri (pentru tine si pentru colega ta cea joviala) in randurile
din spate. Ai inceput sa citesti aseara dupa ce ai terminat ultimul sezon din
Dexter, iar acum capul ti se apropie in cadere libera de piept, scobitorile
infipte in ochi risca sa iti strapunga pupila, canile de cafea nu mai au nici
un efect si ai da o naveta de bere ca sa mai ai „doar o zi” la dispozitie sa te
pregatesti pentru….ia sa vad ce curs ai acolo si unde e deschis….aha!
„Fundamentele psihologiei, Mecanisme cognitive, Memoria. Modelul lui Ebbinghaus”.
Da-i bataie ca mai ai un modul intreg de tocit, imaginatia! De altfel, iti spun
deja si ce subiect vei avea. Nu, de data asta nu va pica gandirea, ci, -tin-te
bine!- legaturile imaginatiei cu afectivitatea! Ah, doar ce constatasem ca e
tarziu si nu ai citit ultimul capitol. Hai ca iti fac un rezumat: scrii ceva despre
psihanaliza, unde imaginatia are patru functii mari si late descrise de Neveanu
(descarcare tensionala, proiectare
a conflictelor dintre tendinţe opuse; substituire,
prin alte scopuri, a acţiunilor imposibile sau interzise; compensare prin satisfacerea
fantastică a dorinţelor nesatisfacute in realitate), apoi te misti cu talent prin
scoala franceza si pomenesti intr-o doara de Ribot si Dugas care sustin
legatura dintre imaginatie, creativitate si inteligenta. Nu este suficient,
abia de vei lua un 7 daca nu citezi cuvant cu cuvant din manual. Asta inseamna
adio loc la buget, ciuciu camin, pa si
pusi bani, cluburi sau gagici (blonde). Toate astea pentru ca te-ai trezit prea
tarziu sa pui mana pe carte- caratul ei
in rucsac ca poate o deschizi in tramvai nu se pune! Ptii, ce scenariu de
cosmar! Noroc ca am intervenit eu la timp, fidela, in cadrul triunghiului
dramatic, rolului meu de salvator; ce, salvatorul este de fapt un persecutor
mascat ? Ia vezi ca acum il sun pe prof sa schimbe subiectele! Mai ai o
sansa. Te duci acum si citesti 5 minute pentru examen. Restul va veni de la
sine, dar nu te gandi la asta, tu doar cauta-ti xerox-urile alea si vezi ce
scrie pe primele doua pagini. Exact: modulul 1, senzatiile, incepe cu
subcapitolul „de la excitabilitate la sensibilitate”.
Am
aplicat aceeasi tehnica, sa stii. Mi-am propus ca astazi sa scriu cinci minute
pe blog. Nu m-am uitat la ceas, insa cred ca au trecut cel putin zece, iar eu
nu am terminat. Inceputul a fost cel mai greu, dupa care nu mi-am mai putut
dezlipi buricul (degetelor) de taste. Cand imi desavarsesc opera aici ma duc sa
spal niste vase, nu mai mult de alte cinci minute. Daca mai am timp, scot si
cainele la plimbare. Si pe urma imi calc hainele pentru maine: pantalonii la
dunga, iar camasa cu volanas de dantela o apretez cu solutie Blank de la
Diva Life
Usurel!
Ce faci tu acolo, iti scrii demisia? Iti faci bagajele sa pleci de acasa? Vaai
de mine, comanzi arme pe internet? Iar am fost inteleasa gresit. Mai baiete (ca
fetele nu sunt asa nabadaioase, pariez ca nu ar face una ca asta!), eu ti-am zis
doar sa-ti acorzi cinci minute sa inveti pentru examen (iluziile perceptive), sa
iti faci curat in sifonier (imperecheaza sosetele alea dupa culoare ca sigur
sunt xenofobe si se lasa cu o ruptura, chiar divort) sau sa faci un pic de
sport (si nu ma gandeam la 25 metri pistol viteza, anuleaza comanda!). Inteleg
ca te-am facut hiper-constient de niste probleme mai vechi? Tu impingeai
rahatul sub pres si am venit eu chipurile sa fac curat, l-am scos de acolo
si ti l-am indesat cu paiul pe nas? Gata cu tergiversarea, cu incremenirea in proiect,
cu sarcinile anodine, dintr-odata esti pus pe fapte mari! Nu fi berbec (si nici
gasca)! Chiar nu este cazul sa devii impulsiv si sa comiti un gest necugetat,
ireversibil si cu consecinte usturatoare. Iti pot da demisia in cele cinci
minute despre care vorbeam, dar mai intelept ar fi sa elaborezi un plan pe
termen mediu si lung si momentan sa te apuci doar de actualizat CV-ul. Baga
acolo ca esti proactiv, cica da bine! In loc sa iti parasesti nevasta tam-nissan,
mai bine ai lua ziarul si ti-ai cauta chirie sau o gazda primitoare, eventual
si primitiva. Nici sa iti inviti colega de birou la o cafea nu este o idee
stralucita daca nu exista nicio posibilitate ca peste cateva zile unul dintre
voi sa se mute la alt departament (intr-un alt oras, nu etaj!).
Vestea buna este ca o schimbare majora
se poate obtine din aproape in aproape printr-o serie de pasi mici, prin
actiuni punctuale, clar determinate, cu conditia sa le aloci chiar acum acele
celebre si deja redundante cinci minute. Daca nu ma crezi pe mine (fie, am exagerat cu apretatul camasii), exista
Richard Wiseman, Dan Ariely, Jane Burka, John Perry sau Piers Steel. Ultimul este
tradus si in romana si iti explica radacinile evolutioniste ale fenomenului, ba
chiar are pe undeva si o formula a procrastinarii, in cadrul teoriei motivatiei
temporare, unde motivatia egal valoare (value)
inmultit cu expectanta (expectancy) supra
(re)produsul dintre impulsivitate (impulsiveness)
si amanare (delay). Mai departe
citesti tu din ce carte vrei, macar….cinci minute, ai invatat poezia. Predictably irrational, zi ca nu-i asa?
PS cu FP (full disclosure): Daca
excursul meu prin Faust si aluziile la Margareta , Mefistofel si Noaptea Valpurgiei ti
s-au parut ireventioase si futile (sau fitile ingropate in terenul (sub)minat
al scriiturii) trebuie sa stii ca acest lucru nu a fost deloc intamplator. Ar
fi fost si culmea, credeai ca textul meu este generat de o functie random din
RAM sau REM ori ca scriu intr-o altfel de stare modificata de constiinta?
Adevarul este urmatorul: cu mult inainte ca autorii celor peste 600 de carti sa
ne incante cu teoriile si ecuatiile psihologice ale procrastinarii, Goethe
condensase deja (anticipativ) mare parte din intelepciunea lor in aceste noua
versuri vizionare:
„Lose This Day Loitering
Lose
this day loitering – ’twill be the same story
To-morrow
– and the next more dilatory;
Each
indecision brings its own delays,
And
days are lost lamenting o’er lost days,
Are
you in earnest? sieze this very minute -
Boldness
has genius, power and magic in it.
Only
engage, and then the mind grows heated -
Begin
it, and then the work will be completed!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu