Prezentul articol s-a nascut dintr-un complex de inferioritate pe care l-am
constientizat (hai sa nu-l amestecam pe Adler in aceasta poveste) ieri, cand am
iesit intr-un teatru-bar. Da, un hibrid care este si teatru si bar sau, daca
preferi, nu este nici teatru nici bar. (Desi am spus acelasi lucru, conjunctia
„nici” in loc de „si” adauga o nuanta destul de inspaimantatoare enuntului, nu
crezi?). Prietena cu care am fost, Caterina (nu este numele ei, dar nu este
nici departe de cel real), a tinut neaparat sa vorbim despre ecuatii
diferentiale, intrucat, pe langa facultatea de psihologie, a facut-o si pe cea
de matematica. I-am spus ca subiectul ma depaseste si ca as prefera sa discutam
despre tendintele pietei imobiliare, insa ti-ai gasit! a inceput sa vorbeasca
si mai tare, mi-a tinut practic un curs de algebra (sau ce-o fi!), timp in care
am fost incapabila sa scot o vorbulita. Am inteles imediat ca m-a atras, fara
voia mea, intr-o mise-en-scene ce avea un scop transpersonal, mai precis servea
intereselor egoiste ale genelor, dornice de reproducere: Caterina a vrut sa isi
asigure un avantaj competitiv in fata mea si, pentru ca facusem greseala sa ii
spun ca nu ma pricep la matematica, a inceput acea discutie pentru a
atrage asupra ei atentia tuturor masculilor de la mesele vecine. Sa nu crezi insa ca nu
m-am razbunat! Am lasat-o sa peroreze in voie, dupa care i-am adresat o
intrebare aparent nevinovata, menita sa restabileasca macar egalitatea: „Stii
cumva daca la Victoria’s Secret au sutiene push-up cu cupe marimea E? Ah, nu
stii, tu porti B!”. Ghici genele cui au ras mai bine la sfarsitul serii?
Mi-ar placea insa ca la urmatoarea intalnire sa fiu la inaltimea partenerei
mele de discutie si sa o inteleg mai bine, daca ecuatiile diferentiale sunt
atat de importante pentru ea. Imi este imposibil sa reiau manualele din liceu,
insa - m-am gandit eu, la un pahar de apa plata- as putea sa imi imbunatatesc
abilitatile logico-matematice prin exercitii ce se refera doar la primul termen
al expresiei. Si asa l-am intalnit pe minunatul Raymond Merrill Smullyan, care, daca nu cumva Wikipedia a uitat
sa-i adauge anul mortii, se apropie acum de varsta de 94 de ani (pariu ca ii
prinde? Aflam pe 25 mai!). Alt hibrid! Mosulica asta a fost si pianist si
matematician si profesor de filososfie si logician si magician si taoist! (Si
sau nici?). Toate la un nivel extrem de inalt, lui i se datoreaza, de exemplu,
interpretarea contemporana a teoremei lui Godel. Gata, nu-l mai laud, daca imi
citeste blogul si se emotioneaza atat de tare incat ii plezneste miocardul?
Trebuie sa ma port delicat cu asta micu’, doar am pariat ca o mai duce cel
putin 3 luni!
Cum bine intuiesti, nu articolul sau despre teoremele matematice m-a facut
sa il iau la ochi, ci cartile de „logica recreationala”, in care Smullyan
propune serii intregi de puzzle-uri si paradoxuri incantatoare, prezentate
atractiv, sub forma unor povesti, chiar micro-romane (seria inspectorului
Craig, un detectiv care rezolva tot felul de cazuri aplicand si explicand
principii ale logicii si matematicii). Am intrat si eu in posesia a doua dintre
aceste carti (da, l-am posedat putin pe nene), „The lady or the tiger?” si inca una, din care imi propusesem sa iti
dau si un exemplu, insa pe care, pentru ca sunt sub imperiul unei toane de
moment absolut nejustificate, dar foarte indaratnice, nu mai pot nici macar sa
o numesc, cu toate ca o recomand! (sa zicem ca exersam un paradox, mi-ar placea
si mie sa stapanesc aceasta arta...)
M-am gandit si la tine pe cand imi antrenam mintea (sau mi-o tineam
ocupata) cu problemele lui Smullyan, asa ca iti propun un puzzle (sau mai
multe) din „The lady and the tiger”. La cerere furnizez si solutiile, insa stiu
deja ca nu le vei solicita, din simplul motiv ca nu ti-ar placea sa recunosti
ca nu le-ai gasit singur. Dupa cum vei vedea, ne mentinem in sfera psihologiei
clinice.
Inspectorul Craig este trimis sa viziteze o serie de spitale de nebuni in
care se petrec lucruri neobisnuite. Singurii rezidenti din aceste spitale sunt
doctori si pacienti. Fiecare rezident, doctor sau pacient, este fie sanatos fie
nebun. Toti sunt onesti, adica spun ceea ce cred. Numai ca cei sanatosi au mereu
convingeri 100% adevarate, in timp ce credintele nebunilor sunt intotdeauna 100% false.
In primul azil Craig vorbeste separat cu doi rezidenti pe nume Jones si
Smith.
- Spune-mi, il intreaba Craig pe Jones, ce stii
despre Smith?
- Ar trebui sa ii spui doctorul Smith. Face parte
din personalul spitalului
Un pic mai tarziu, Craig il intreaba pe Smith:
-
Ce
stii despre Jones? E pacient sau doctor?
-
Pacient!
spune Smith.
Inspectorul
Craig s-a gandit o vreme la aceasta situatie si a realizat ca era ceva in neregula cu acel spital: fie unul din doctori
era nebun, deci nu trebuia sa mai lucreze acolo, fie unul din pacienti era sanatos
si nu trebuia internat. Cum a ajuns Craig la aceasta concluzie?
A fost usor, nu? Hai sa mai vizitam impreuna cateva spitale de nebuni!
In urmatorul azil, un rezident a facut o afirmatie prin care l-a convins pe
Craig ca este un pacient sanatos, deci nu avea ce cauta la spital. Ce crezi ca
a spus rezidentul?
In cel de-al treilea, un rezident a spus ceva din care Craig a dedus ca
respectivul era un doctor nebun. Ghici ce?
In urmatorul spital, Craig l-a intrebat pe un rezident: „Esti pacient?”,
iar acesta a raspuns „Da”. Este neaparat ceva in neregula cu acest spital?
In al cincilea spital, Craig il intreaba pe un rezident „Esti pacient?”,
iar acesta raspunde „Cred ca da.” Este neaparat ceva in neregula cu spitalul?
In urmatorul azil (si ultimul, nu te suprasolicit), Craig il intreaba pe un
rezident: „Crezi ca esti pacient?”. Rezidentul spune „Cred ca cred”. Ce se
petrece acolo?
In al saptelea (ai facut greseala sa ma crezi ca era ultimul? Hm...), Craig
intalneste doi rezidenti, A si B. A crede ca B este nebun, B crede ca A este
doctor. Craig spune ca unul dintre ei nu trebuie sa mai fie la spital. Care si
de ce?
Intr-un alt spital C vorbeste cu 4 rezidenti: A, B, C si D. A crede ca B si
C sunt ambii fie sanatosi fie nebuni. B crede ca A si D sunt amandoi ori
sanatosi ori nebuni. Craig il intreaba pe C: „Tu si D sunteti doctori amandoi?”
Craig raspunde „Nu”. Care-i treaba?
Mai esti cu mine sau te-am bagat in spital? Adica ai ramas sa profesezi ca doctor, asta am vrut sa spun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu