De la Ballentines putere

Vrei sa te insori. Ai realizat asta de dimineata, cand te-ai uitat in sifonier si nu ai gasit nicio camasa calcata. Nici macar o helanca mai de Doamne-ajuta. Singurele haine spalate sunt intr-o valiza pe care aveai de gand sa o dai de pomana, plina cu toalele tale din liceu, de cand te prindea dimineata prin Rockoteca. Cum te prezinti tu azi, stimabilul si temutul CEO, la corporatie, imbracat intr-un tricou negru si mulat (deh, te-ai lasat si de tenis intre timp), inscriptionat cu poza lui Nick Cave si pe care scrie, cu litere gotice, „There’s a dead man in my bed”?

Urmatorul gand a fost ca nu strica o mana de femeie la casa omului. Asa ca te-ai dus la vecina de sus, despre care aveai informatii sigure ca nu are nicio relatie stabila. In plus, iti facusesi si o idee despre ce este in stare in pat, intrucat avea prostul obicei sa te trezeasca sambata noapte, cand se intorcea din club cu cate unu’, intr-un concert cum nu iti auzisera urechile in toate Rockotecile din tinerete. Ai urcat deci la ea si i-ai cerut mana. Ea ti-a tratit usa-n nas, dar ti-a aruncat manusa. Pe geam. Te-ai uitat care era: Stanga! Ai zambit cand ti-ai amintit ca exista oameni de stiinta care, din lipsa de ocupatie (si de altele), au studiat fenomenul uimitor al dezintegrarii perechilor de manusi. Mai precis, John Trinkhaus, distins profesor la Universitatea din New York, a urmarit timp de zece ani care dintre cele doua manusi disparea mai des si de ce! Rezultatele le-a publicat in Psychological Reports (peer review?), sub titlul  „Gloves as Vanishing Personal ‘Stuff’: An Informal Look”. Prin jocul haotic al conexiunilor tale neuronale, te-ai gandit automat la mine.

Si atunci m-ai sunat. Normal ca nu pentru a ma cere in casatorie, ce gluma buna! Nici pomeneala! Mi-ai cerut expertiza psihologica.

Tu: - Andreea, ajuta-ma! Tu m-ai scos mereu din belele. Datorita tie sunt inca in viata si nu m-am spanzurat acum doisprezece ani cand m-a parasit aia al carei nume nici nu vreau sa il rostesc. Ai avut inspiratia sa imi explici fenomenul de adaptare hedonica si m-ai convins sa astept rabdator pana imi va trece „pasa proasta”. Tot tu mi-ai atras atentia ca Ramona ma insela. Ti-am zis ca nu stiu cum as putea fi sigur si tu mi-ai trimis pe mail un studiu al lui Robin Barker. I-am masurat flowback-ul si toate dubiile mi s-au spulberat. Apoi in viata mea a aparut Sabrina pe care o minteam tot timpul. Ai stat langa mine cat am citit articolul lui Tim Cole, „Lying to the one you love” si mi-ai explicat ca e posibil sa am cateva trasaturi accentuate de personalitate din nu stiu care cluster. Ideea era ca evitam intimitatea si formasem un atasament anxios pe care incercam sa il reprim printr-un veritabil cult al independentei. Din fericire te-ai razgandit doua zile mai tarziu, cand ai vazut ca teoria atasamentului nu a fost niciodata validata stiintific. Acum te implor din nou sa ma ajuti. Trebuie sa gasesc o nevastuica care sa imi calce hainele si sa-mi aduca papucii cand vin de la munca, ca asa am vazut eu la mamita acasa. In rest nu stiu ce mai vreau de la ea, dar ma bazez pe tine ca imi vei spune ce calitati ar fi bine sa mai detina preafericita.

Eu: Cum sa nu! Cu mare placere! Crezi ca as putea sa nu iti intind un deget? Cu conditia, fireste, sa nu imi iei toata mana. Stii de ce te ajut? Tocmai pentru ca acum doisprezece ani ti-am acordat prima favoare. Da, cand ti-am scos streangul din jurul gatului si ti-am spus sa termini cu prostiile. Te-am asigurat ca in cateva luni te vei simti deja mai bine si ti-am jurat ca, daca nu fi asa, te eviscerez cu mana mea, iti scot intestinele si te spanzur eu ca sa te scap de grija si de pacat. Ai vazut ca am avut dreptate? Si asa s-a instalat efectul Benjamin Franklin: nu te cunosteam eu prea bine atunci, dar faptul ca m-am obosit sa iti salvez viata trebuia sa insemne ceva. Nu puteai fi un oarecare, a fost nevoie sa ma conving ca meritai atentia mea! Asa ca de atunci iti tot salvez pielea si iti masor reactia electrodermala, te scot din bucluc si te feresc de balamuc, pun acatiste sa fii sanatos si dau toate ceasurile din lume in urma ca sa nu observe seful tau cum intarzii sistematic la munca. Stiu ca la un moment dat m-ai acuzat ca ma comport precum profesorul LaPierre, cel care, in 1934, a calatorit 10.000 de mile impreuna cu un cuplu de chinezi. I-a cazat in 66 de hoteluri si i-a dus in 184 de restaurante, totul cu un scop foarte pragmatic si precis, desi el spune ca era prieten cu cei doi si doar s-a intamplat sa ii vina mai tarziu ideea unui experiment: un studiu despre relatia dintre atitiduni si comportamentul asteptat. Ideea era ca proprietarii de hotel si restaurant una afirmau in chestionare (ca nu primesc chinezi) si alta faceau (ii primeau si erau chiar foarte amabili cu ei).  Stii studiul, nu mai insist. Asa ca nu te mai mira ca nu sunt cel mai mare fan al testelor clasice de personalitate. Desi ma amuza sa le completez.

Tu: Andreea! Bati campii! Lasa chinezii acum ca simt cum mi se ridica sangele la cap si parca vad ca deseara iti aduc la usa o valiza plina de maruntaie asiatice! Vreau sa ma insor cu o romanca! Daca am chef de exotisme practic turismul sexual si am rezolvat problema. Dar, intreb acum, un pic turmentat de excursul tau oriental, EU CU CINE MA INSOR? Nu ma zgudui ca ametesc! Si am inceput sa si sughit!

Eu: Lasa totul in seama mea! In primul rand, calcatul camasilor e doar un pretext. Intre noi fie vorba, am o prietena care o singura data a incercat sa calce un tricou, dupa care a decretat ca ea si fierul incins nu se potrivesc decat, à la rigueur, intr-o atingere directa, fara intermediari din material sintetic. Tu de fapt ai nevoie sa te reproduci, dar nu esti constient de motivatia reala, asa ca iti gasesti motive. Justificari. Genele tale vor un nou recipient.

Tu: Pai cum, genele astea sunt constiente, au un scop?

Eu: Nu mai, de ce cauti nod in papura? Vorba vine! Nici bobocul de trandafir nu isi propune constient sa infloreasca, si totusi o face. Asa si genele! Toate astea in timp ce tu iti inchipui ca vrei doar camasi calcate!

Tu: Poate vreau sa ma indragostesc…

Eu: Exclus! Sa fim seriosi, ai uitat ce ai spus cu gura ta acum ceva timp? Tu nu ai mai fost indragostit cu adevarat de vreo 12 ani, de la Nenumita! Dupa aia doar ai raspuns, usor condescendent, atunci cand se indragostea cate o fatuca, asa, pur si simplu, de tine. Si bine ai facut, de altfel! Nu dragoste romantica iti trebuie! Tii minte tipologia relatiilor amoroase a lui Sternberg? Companionate love, asta vom cauta. Fara pasiune ca oricum se duce! Unde sa-ti gasesc eu tie o femeie de care sa te indragostesti daca in 12 ani nu ai simtit asa ceva pentru nimeni? A, dar mai intai vreau sa stiu unde te situezi in clasificarea realizata de Helen Fisher! Ca sa stiu daca are rost sa iti prezint o exploratoare-negociatoare.

Tu: In ritmul asta imbatranesc, zi odata ce sa fac!

Eu: Ho ca e cel mai usor lucru, cu conditia sa procedezi inteligent. Dam anunt la ziar. Si pe sentimente.ro. Tu cauti o femeie tanara, sanatoasa, fertila si buna gospodina. Deci scriem ca vrem o fata de maxim 25 de ani, cu toate analizele medicale la zi si ceva teste genetice pe deasupra. Imi trebuie mie ca sa fac niste predictii si o analiza a riscurilor. Presupun ca nu vrei sa-ti faca un cancer la san in 10 ani si sa ramai iar fara camasi calcate. Neaparat un test pentru genele  BRCA1 si BRCA 2! In functie de analizele genetice iti voi spune care are sansele cele mai mari sa iti faca un copil sanatos. Apoi, le cerem sa vina la intalnire cu o prajitura facuta de ele. Am bifat si calitatile domestice. Le chemi la un speed dating si le dai testul matricilor progresive Raven, care masoara inteligenta fluida. Cea cristalizata nu e importanta pentru ca e determinata de expunerea la cultura, deci nu prezinta valoare in termeni de heritabilitate.

Tu: Suna bine. Esti minunata!

Eu: Lasa astea, pastreaza-le pentru respectiva. Mai este o calitate extrem de importanta, a carei lipsa ar periclita insasi ratiunea ta de a trai! Femeia aia neaparat trebuie sa fie credincioasa. Fidela! Ca sa faca plozi cu tine nu cu vecinu’!

Tu: Da mai, Andreea, corect! Insa stii ca, daca ar fi sa le intreb, una nu mi-ar spune ca si-a inselat vreodata partenerul sau ca nu este fidela. Din pacate voi afla pe parcurs. Aici pana si tu trebuie sa iti recunosti limitele. Nu poti prezice comportamentul tradator!

Eu: Don’t you ever tell me what I can’t do! Ba uite ca pot! Stii cum facem? Folosim intertextualitatea!

Tu: E prima data cand aud cuvantul asta! Ce inseamna?

Eu: Nu conteaza, iar vrei sa stii tu tot! Pur si simplu le intrebi ce parere au despre Anna Karenina!

Tu: Hmm…Nu stiu ce urmaresti dar cumva simt ca ai dreptate. Si ce ar trebui ele sa raspunda?

Eu: Sunt mai multe variante! Le vom ierarhiza in functie de niste criterii evidente. Ma astept sa primesti urmatoarele raspunsuri:

R1: „Mi-a placut de ea! Si nu am inteles de ce femeia aceea atat de frumoasa, inteligenta, culta, voluntara si curajoasa ar fi ales sa se sinucida dupa ce infruntase intreaga societate si isi parasise sotul”. 

Cuvintele astea vorbesc de la sine, nu mai ai nevoie de interpretarea mea! Mai are si tupeul sa o spuna asa, dezinvolt! Evident ca nu o iei de nevasta! Deja ti-a spus ce te asteapta. Insa poti sa i-o tragi de cateva ori, fara obligatii. Nu cred ca va alerga dupa tine cu navodul!

R2: “Dumnezeule sfant, femeia aia a mers din pacat in pacat! Cum sa se uite la un alt barbat si sa-si lase ea copilul si sotul pentru o nebunie de moment? I-a luat mintile Necuratul! Dar uite ca s-a intors roata trenului peste ea! Sa ma ierte Dumnezeu, dar unii merita ce li se intampla!”

Mda, in lipsa de altceva merge sa te insori cu asta! Va trai virtuos urmand sfintele porunci si cred ca o vei putea convinge sa faca absolut orice. Iar copiii vor fi sigur ai tai. Cel putin cata vreme nu iti spune ca i-a facut cu Sfantul Duh!

R3: „Anna? Pai cred ca Dostoyevski a scris acest roman de moravuri pentru a atrage atentia asupra degradarii societatii rusesti. Insa mi-ar placea sa vorbim maine pe larg despre asta.”

Draga, l-ai prins pe Dumnezeu de un membru! Ea e femeia care iti va fi sotie. Te iubeste. E in limba dupa tine. Nu stie prea multe, saracuta, incurca borcanele, filmele si textele, insa este clar ca vrea sa te impresioneze, asa ca deseara se apuca sa caute informatii pentru ca maine sa te dea pe spate! E in stare sa citeasca ambele volume in noaptea asta doar ca sa vezi ce desteapta e si sa o alegi pe ea! Of, sa nu o faci sa sufere! Nu iti va cere socoteala, dar sunt convinsa ca i-ai frange inima!

R4: „Anna Carmina? Stiu ca a iesit filmul la Mall…E comedie romantica, sufletel?”

Hahaha…Stiu ca ti-am zis ca numai inteligenta fluida conteaza, insa asa ceva e prea de tot! Desi ar putea fi nostim…va raspunde, fara sa vrea, nevoii tale de a te amuza! Insoara-te cu ea doar daca nucleotidele ei au format clona perfecta a lui Vivien Leigh! Scuze, dragule, am uitat ca o preferi pe Marylin! Hahaha….

Gata, ti-am gasit si nevasta! De aici incolo va descurcati amandoi, sper sa nu ma chemi pe mine si cand vrei sa faci copii!

Tu: Multumesc! Dintr-odata viitorul pare luminos. Datorita tie! Ai facut ordine in haosul asta ce domnea in jurul meu! Ca o furnicuta! Bine ca nu esti rosie, ca te-as fuma! Tu mi-ai spus ca in Dubai tinerii fumeaza furnici rosii in loc de marijuana?

Eu: Lasati! Fumeaza-ti curtezanele! Vaaaai! Era sa uit! Nu se poate asa ceva, iar mi-a slabit memoria! Abia ce se chinuise un profesionist sa-mi planteze niste puieti de neuroni in padurea cerebrala! Cica sa ne cultivam gradina!

Tu: Ce-ai uitat, draga? Sa bagi datele in tabel?

Eu: Ma ironizezi sau cum? Mai era un posibil raspuns la testul de fidelitate:

R5: „Anna Karenina? Vrei sa stii parerea mea despre faptul ca si-a inselat sotul si apoi s-a sinucis? Sa le luam pe rand. Infidelitatea. Daca e sa judecam dupa imperativele kantiene, Anna nu ar fi trebuit niciodata sa minta. La fel spune si tipul ala frumusel, unchiul Sam. Pe de alta parte, fidelitatea este un construct social si in nici un caz o tendinta naturala a fiintei umane. Rousseau este de parere ca societatea este cea care  il transforma pe om intr-un animal egoist si lipsit de compasiune care nu mai stie ce inseamna simplitatea. Ca sa simplificam, sunt cinci teorii majore despre fidelitate….”

Eh, ce zici? Simt ca un pic acolo, olecuta, iti cam place de tipa asta! O gasesti simpatica…asa-i? Nu am auzit! Si, din cate vad, s-ar putea sa nu ii fii nici tu indiferent! Nu ti se pare insa obositoare? Te-ai gandit cum va reactiona cand ii vei marturisi ca nu ai citit „Fiinta si timp”? Ah, mizezi pe faptul ca ai reusit sa termini „Fiinta si neantul”? Stai ca m-a blocat pana si pe mine! Nu mai stiu ce sfat sa iti dau. Cred ca ai o sansa cu ea daca intelegi filosofia vointei la Nietzsche si o anumita dialectica hegeliana. Asta daca nu cumva braveaza de teama ca ii dai extemporal la anatomia creierului. Da’ ce i-ai facut mai, de ai speriat-o in halul asta?

Tu: Nuu…acum vorbesti ca sa nu adormi! Unde sa intalnesc eu femei atat de ciudate? Nici nu cred ca e reala. Iar daca este, tant pis pour elle! Ai pus punctul pe I, eu am uitat cum e sa simti fluturi in stomac. Mai ales de cand mi-a explicat cineva ca dragostea romantica e un truc de care se folosesc genele pentru a ne convinge sa ne reproducem. Hai ca plec sa dau anuntul. Multumesc mult, te sun de acolo daca nu ma descurc. Auzi, dar tu ce faci in seara asta?

Eu: Nu stiu. Scriu!

Tu: Despre ce?

Eu: Despre reactiile alergice ale patrunjelului la puful de papadie!