Veşti bune, dar nu pentru industria de self-help

După ce am terminat de scris articolul precedent am deschis şi eu un site de ştiri ca să văd ce s-a mai întâmplat prin lume în timp ce eu eram ocupată să condimentez cercetările ştiinţifice ca nu cumva să ţi se pară prea insipide şi indigeste. Şi aflu că azi e sărbătoare...bine, bănuisem eu ceva, că prea suna talanga de la biserica de vizavi. E Buna Vestire...şi ce aflu eu? Mai întâi ceva despre un cânt de cuci. Fără danga langa. Apoi că astăzi nu este bine să te cerţi: „Traditia mai spune ca, in aceasta zi aducatoare de veste minunata, oamenii nu au voie sa se certe, fiind mare pacat: cine se cearta in ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul.”

Vai, ce păcat am făcut mai devreme! Mi-am supărat cititorii cu articolul ăla despre gelozie. Ia să văd eu cum dreg busuiocul şi mâncarea! Pentru că, dacă gelozia şi cearta au un gust picant, împăcarea în general este dulce şi hot, dar altfel de hot.

Vreau să îţi spun ceva! Am şi eu o veste bună! Eşti adorabil! A-do-ra-bil! Repetă după mine: Sunt adorabil!

Cum te simţi acum? Pe o scală de la 1 (foarte naşpa) la 10 (sar în sus de bucurie)? Mai bine ca mai devreme? Eşti adorabil când te simţi bine! Dar, pentru efecte îndelungate, trebuie să-ţi repeţi această propoziţie (cu voce tare sau în gând) de mai multe ori pe zi. Dacă vrei, îmi poţi lăsa numărul de telefon şi eu îţi voi da nişte bipuri la intervaluri* de timp arbitrare, iar tu, la semnalul danga langa,  reciţi mantra. Dacă eşti pe stradă sau la metrou ţi-ar prinde foarte bine să strigi în gura mare Sunt adorabil. Indiferent dacă te vei convinge sau nu, ceva tot vei realiza: vei scăpa de anxietatea socială pe care oricine ar simţi-o la gândul că o să se facă de râs în public. Vei vedea că nu se întâmplă nimic catastrofal, ba chiar m-aş aventura să fac şi o predicţie: fetele care vor trece pe lângă tine se vor opri şi îţi vor spune aşa: Da, da, chiar eşti adorabil! Dacă nu ai încredere în mine, metoda este recomandată de un psihoterapeut strălucit, pe numele lui Albert Ellis. Dar m-am depărtat de la subiect.

Când ai citit ultima carte de self-help? Chiar acum ai una pe noptieră? Mai fac o predicţie: în următoarele 18 luni vei mai cumpăra cel puţin una. De ce, dacă asta îţi promite că-ţi ca schimba viaţa? Nu e nevoie să-mi răspunzi. Dar îl poţi citi pe Steve Salerno.

Care sunt recomandările literaturii de gen? Repetă-ţi cât de minunat, extraordinar sau capabil eşti şi automat vei ajunge să crezi şi să te simţi mai bine. A testat însă cineva chestia asta?

Da! Joanne Wood şi colaboratorii şi-au instruit subiecţii să repete I am a lovable person de mai multe ori, adică de fiecare dată când auzeau...sunetul unui clopoţel (da, şi eu m-am amuzat de coincidenţă, nu citisem studiul înainte să scriu despre danga langa). Apoi li s-a măsurat buna dispoziţie. Ce crezi? A avut vreun efect incantaţia? Vei fi surprins, dar...da! Subiecţii care deja aveau o stimă de sine înaltă s-au simţit şi mai fericiţi (de ce credeai că-ţi spun cât de adorabil eşti?). Nu cu mult, dar acolo un pic tot s-a întâmplat.

Am însă şi o veste proastă! Cei cu o stimă de sine scăzută s-au simţit...mai rău ca la început! Cum aşa? O posibilă explicaţie este că mesajul intra în evidentă contradicţie cu conceptul lor despre sine. Dacă aveau despre ei părerea că nu sunt adorabili, afirmaţia cu pricina i-a provocat să-şi apere self-cocencept-ul şi să caute în memorie, mai mult sau mai puţin conştient, contra-exemple sau motive pentru care nu erau deloc atât de iubibili. Ştim deja ce se întâmplă de multe ori atunci când punctul nostru de vedere este contrazis. Ni-l întărim şi mai tare. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Poate vei spune că tot e bine dacă cei cu o stimă de sine ridicată au reuşit astfel să fie şi mai bucuroşi şi încrezători. Dar ia spune tu...care este publicul-ţintă al cărţilor de self-help? Cine crezi că va cumpăra o carte despre cum să-ţi creşti stima de sine? Cumva cei care au deja suficientă încredere în ei? Fireşte că nu. Cei care au un deficit sub acest aspect. Şi cum se vor simţi după ce-şi vor repeta că sunt grozavi? Mai prost decât înainte.

O atitudine mai sănătoasă (şi mai în acord cu realitatea aia care curge) este să nu te agăţi sau identifici cu nici o etichetă. Azi poţi fi adorabil, mâine stângaci, poimâine iar adorabil şi este absolut OK să se întâmple aşa.

Până una-alta însă, eşti adorabil! Şi sper că stima ta de sine din acest moment îţi permite să mă crezi.

 http://pss.sagepub.com/content/20/7/860


*intervale, cu mulţumiri adorabilei mele mame, care a avut prezenţa de spirit să mă sune de urgenţă ca să mă anunţe ce am putut să scriu (nu sunt ironică!)