Să zicem că eu sunt prietena ta cea mai bună (nu te speria, nu cobesc!) și
ai o foarte mare încredere în mine,
știi că aș fi alături de tine de fiecare dată când aș putea și tu ai avea
nevoie. Sunt prima persoană căreia îi povestești ce ţi s-a mai întâmplat şi
contezi pe sprijinul meu pentru că până acum nu ţi-am înşelat această încredere
pe care tu mi-ai oferit-o.
Astăzi avem însă o situaţie ceva mai aparte. Multă lume observase anumite
schimbări în personalitatea ta, iar eu, având ceva cunoştinţe despre cum
funcţionează creierul, ţi-am recomandat să faci nişte investigaţii (medicale).
Cele mai sumbre presupuneri ale mele s-au adeverit şi tu vii acum la mine devastat
de vestea că analizele confirmă existenţa unei tumori pe creier.
Eu: Îmi pare atât de rău. Nu avem timp
de pierdut. Trebuie să fii operat urgent! Fiecare secundă este preţioasă! Lasă,
mă ocup eu! Îţi promit că îmi voi da toată silinţa. Mă laşi să-ţi deschid cutia
craniană şi să îndepărtez tumora?Ai încredere în mine, îţi vreau binele!
Normal că nu vei avea încredere în
mine, decât dacă leziunea ţi-a afectat şi capacitatea de a gândi cu operaţii de nivelul
logicii elementare. Ştii că nu am făcut o oră de medicină în viaţa mea, deci
habar nu am să operez pe creier. Eşti conştient şi că ţin la tine şi am cele
mai bune intenţii, dar asta nu este suficient, sau cel puţin nu în această
situaţie. Nu încerc să te induc în eroare, eu chiar vreau să te ajut, dar,
cunoscându-mă, ştii şi că am tendinţa de a-mi supra-evalua abilităţile, deci eu
cred, în iluzia mea, că sunt în stare să te operez pentru că am învăţat
anatomia creierului în timpul facultăţii de psihologie.
Când vorbim despre încredere, primul lucru la care ne gândim este integritatea. Un experiment mental
precum cel de mai sus ne arată însă că aceasta este doar una din faţetele
încrederii. Degeaba ţin la tine şi îmi doresc din toată inima să te ajut dacă
îmi lipseşte…ce? Competenţa!
David DeSteno, autorul uneia dintre cele mai bune cărţi de psihologie pe
care le-am citit în 2013 a revenit anul acesta cu o carte intitulată The Truth About Trust: How It Determines
Success in Life, Love, Learning, and More, din care îţi citez şi ţie:
A multifaceted view of trust makes a
good sense. Whether you’re a CIA agent trying to assess
if an informant can actually gain access to the relevant information he thinks
he can, or you’re a cancer patient trying to evaluate whether to trust a
homeopathic doctor’s blief that he knows how to heal you, the issue of
competence is clear. (…). Nice guys don’t always know best. There are two faces to trust: integrity and competence. Some of
the best partners or teachers you may ever have had may not be the warmest
people in the world, but they knew their stuff. Your mind
comes equipped with ways to assess competence as well as integrity.
Este adevărat că în anumite situaţii
vei da mai multă importanţă uneia dintre cele două componente. În relaţia de
cuplu şi în cele de prietenie probabil vei fi mai interesat de integritate, pe
când dacă cauţi un medic te vei asigura că ajungi la unul competent. Dar nu-i
aşa că ai prefera totuşi să le găseşti pe amândouă în aceeaşi persoană şi încrederea ta va fi şi mai mare
atunci când cel de lângă tine, partener, prieten sau doctor este atât integru cât şi competent?
Gregory House, aşa cum ne apare în serial, este un diagnostician strălucit,
cel mai bun din domeniul său. Ai avea încredere să te trateze? Competenţa nu
poate fi pusă la îndoială. Dar integritatea? Intuiţia mea este că i-ai permite,
în disperare de cauză, să îţi găsească afecţiunea de care suferi şi i-ai admira
abilităţile, dar nu te-ai simţi în siguranţă într-o conversaţie cu el, ştiind
că are obiceiuri precum forţarea mâinii pacienţilor şi aparţinătorilor pentru a
obţine consimţământul „informat”, organizarea unei răpiri în toată regula cu
scopul de a aduce pe cineva la spital sau trimiterea echipei să percheziţioneze
apartamentele pacienţilor pentru a găsi indicii.
De altfel, iată cum ne este descris
Dr. House în episodul pilot:
Rebecca: Is he a good man?
Wilson: He’ s a good doctor.
Rebecca: Can you be one without the
other? Don’t you have to care about people?
Wilson: Caring is a good motivator.
He’ s found something else.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu