Eşti atât de sexy când duci gunoiul

Dacă eşti femeie, acest articol nu este pentru tine! OK, ştiu că nu vei rezista şi vei citi în continuare, dar mi-am făcut datoria să te avertizez, ceea ce probabil nu mă va feri însă de o ploaie de înjurături, noroc că sunt pluviofilă (nu e în DEX, doar pe facebook). Dacă eşti bărbat citeşte singur, nu-l arăta partenerei, poate doar fostei, mai ales dacă cocheta cu idei feministe, te-a părăsit şi vrei să-i dai puţin peste nas. Eu scriu aşa, de dragul transparenţei (faţă de psihologia ştiinţifică)!

Februarie şi martie…abia aştepţi să treacă perioada asta, aşa-i? Ce mărţişor i-ai dat ieri? Cumva te-ai gândit să-i faci o surpriză şi să pregăteşti singur o cină romantică? Ţi-ai pus un şorţuleţ, ai gătit toată ziua şi ai invitat-o suav la masă, după care ai spălat conştiincios toate vasele şi le-ai pus chiar la locul lor în dulap? Bravo! Aa….dar ia zi, aţi făcut sex azi noapte? Cum, era obosită, a adormit imediat? Of…oare de ce?

În ziua de azi mai toată lumea educată susţine că într-o căsnicie sarcinile domestice trebuie împărţite într-o manieră cât mai echitabilă, mai ales că, spun datele din Statele Unite, 64% dintre femeile căsătorite cu copii mai mici de 18 ani merg şi la muncă. Atunci când amândoi au un serviciu, ambilor parteneri li se pare normal şi să contribuie în mod egal la tot ce este de făcut prin casă, de la îngrijitul copiilor până la gătit, spălatul WC-ului şi călcatul hainelor. E drept, rar se ajunge la 50%, dar dacă prin 1960 bărbaţii se implicau în doar 15% din aceste sarcini, la începutul secolului 21 procentul deja se dublase, ajungând la 30%. Mai mult, satisfacţia conjugală a femeilor care beneficiază de suportul soţilor este superioară, cuplurile ajung mai rar să divorţeze şi conflictele sunt şi ele mai puţine.

Satisfacţia conjugală nu se pupă însă mereu cu satisfacţia sexuală! Te-ai aştepta ca bărbaţii care îşi ajută partenerele la treabă să aibă parte şi de mai multe partide de sex, mai ales că ele ar putea să folosească această armă ca recompensă pentru a le întări comportamentul respectiv. Sabino Kornrich, Julie Brines şi Katrina Leupp de la Institutul Juan March (Universitatea Washington) şi-au vârât nasul prin nişte sondaje naţionale pentru a afla dacă frecvenţa actelor sexuale corelează cu implicarea bărbaţilor în activităţile domestice. Ei bine, corelează! Am o veste proastă şi una bună, încep cu cea proastă! Corelează negativ! Mai exact, bărbaţii care gătesc, calcă şi aranjează hainele frumos în şifonier fac mai puţin sex (cu soţiile). Vestea bună? Cei care repară maşina, schimbă instalaţiile, mută mobila, bat cuie, dau găuri în pereţi sau cară cumpărăturile fac sex mult mai des (cu soţiile şi cred că nu numai cu ele).

Rezultatele acestea sunt contraintuitive şi în dezacord evident cu convingerile exprimate de doamne. Partenera ta susţine cu tărie că i-ar plăcea să o ajuţi mai des la gătit şi făcut curat, iar dacă nu te conformezi se bosumflă şi îţi ţine un discurs despre responsabilităţile egale pe care le aveţi în cuplu. Crede ce spune, nu asta e problema. Dar de excitat se excită mai degrabă atunci când activităţile tale în gospodărie sunt din sfera celor atribuite în mod tradiţional bărbaţilor. Nu îşi dă nici ea seama de asta, ba chiar va fi furioasă să citească studiul pe care ţi-l prezint eu aici şi concluzii de tipul:

Following up on the widely publicized claim that by doing more housework, husbands in more egalitarian marriages got more sex, we sought to investigate the links between men’s participation in housework and sexual frequency using nationally representative data. Our findings suggest the importance of gender display for sexual frequency in heterosexual marriage: couples where men participate more in core tasks—work typically done by women—report lower sexual frequency. Similarly, couples where men participate more in non-core, traditionally masculine tasks report higher sexual frequency, suggesting the importance of gender-typed participation in household labor.

Esther Perel, un cunoscut terapeut de cuplu şi autoarea cărţii Mating in captivity, atrage şi ea atenţia asupra faptului că mintea erotică nu ştie ce e aia corectitudine politică şi cei mai mulţi dintre noi suntem excitaţi noaptea tocmai de lucrurile împotriva cărora protestăm în timpul zilei. Ia caută tu sub perna consoartei, nu cumva găseşti Fifty shades of Grey, pe care de obicei o ascunde bine dar pe care de data asta uitat-o în pat? Ideologia (ideile în care credem) e una, asociaţiile implicite (şi factorii implicaţi în dorinţa sexuală) altceva. Şi într-un fel este firesc să fie aşa, adică bine barem că la nivel conştient susţinem şi apreciem egalitatea femeilor cu bărbaţii, împărţirea echitabilă a tuturor sarcinilor domestice, şanse egale pentru toată lumea, promovăm respectul faţă de vârstnici, toleranţa faţă de persoanele supraponderale şi, desigur, respingem oricărei forme de rasism. Dacă facem însă testul asociaţiilor implicite descoperim cu surprindere că atitudinile noaste inconştiente sunt diferite: ne plac mai mult membrii rasei noastre, nu prea îi tolerăm pe bătrâni, strâmbăm din nas când vedem un obez şi suntem atraşi sexual de parteneri ce desfăşoară activităţi asociate tradiţional cu stereotipiile de sex/ rol. Din fericire, acţiunile noastre reflectă în general valorile şi principiile declarate, cele pe care ni le asumăm şi pe care suntem gata oricând să le apărăm într-o discuţie. Din nefericire, uneori atitudinile implicite se furişează în comportament, mai ales într-un domeniu atât de sensibil (şi greu de controlat raţional) precum atracţia sexuală. Interesant (şi periculos totdată!) este că rar ne dăm seama când se întâmplă astfel. Partenera ta va fi în culmea fericirii când te oferi să calci hainele şi să schimbi scutecele bebeluşului, dar apoi, când tu vei încerca să o săruţi, ea se va retrage, fără să-i treacă prin cap (ar nega vehement!) că există o legătură între lipsa ei de disponibilitate şi faptul că tocmai te-a văzut miorlăindu-te să-l adormi pe cel mic. Cum suntem pricepute la găsit motive pe care le credem în primul rândul noi înşine, ea îţi va spune, sinceră (just self-deluded) că o cam doare capul sau este stresată. Iar tu ai face mai bine a doua zi, dacă vrei să-i treacă ei migrena,  să-ţi găseşti de lucru la maşină, să te prefaci că schimbi un şurub, să repari un robot de bucătărie perfect funcţional, să bagi un degeţel-două în priză sau să-l verifici pe cel mare la teme, impunându-i eventual şi nişte reguli ferme, pe un ton dur şi cu o privire încruntată. Dacă vrei să o impresionezi nu doar pe ea ci şi pe vecina, du gunoiul la ghenă sau, şi mai bine, la containerul de la colţul străzii, să fii văzut şi admirat de locatarele din toate blocurile apropiate. Şi pentru că tot ai plecat din casă opreşte-te la magazin şi defilează cu câte un bidon de 10 litri de apă în fiecare mână fără să te împleticeşti sau să încetineşti.

Acum eu te rog să nu interpretezi simplist studiul lui Kornrich, Brine și Leupp. Degeaba ajungi cu soția la orgasm în fiecare noapte dacă după doi-trei ani ajungeți la tribunal. Cum scriam la începutul articolului, satisfacția conjugală a partenerei crește când îți asumi cât mai multe sarcini, iar riscul de divorț și conflictele maritale scad. Sunt convinsă că o dozare inteligentă a respectivelor sarcini te va ajuta să beneficiezi atât de avantajele stabilității domestice cât şi de cele ale unei vieţi sexuale active şi împlinite (cu soţia, da?).

Dacă se întâmplă aşa nu uita te rog să mă anunţi şi pe mine, m-aş bucura să fi contribuit şi eu, chiar şi indirect, la satisfacţia ta.

PS: despre Esther Perel, dar şi despre alte teorii fascinante din psihologia cuplului mai poţi citi pe blogul Andreei Radu: http://andreea-radu.blogspot.ro/

PS2: Spor la treabă!