Mind wandering (or wondering)

Ma grabesc sa scriu acest articol pentru ca nu as vrea totusi sa te am pe constiinta ascunzandu-ti informatii de maxima importanta pentru viata ta (da, sensul bazic de supravietuire- vei intelege mai tarziu, nu exagerez decat putin :P). Ce ai facut astazi? Nu asta ma intereseaza de fapt, e strict problema ta, (cat de cat) important este doar ca traiesti si poti sa citesti ce scriu. Dar ia zi, nu-i asa ca te-ai surprins de mai multe ori cu gandul aiurea, in alta parte decat la activitatea pe care o desfasurai? Poate chiar uitandu-te pe pereti? Bine, poate contemplai un tantar ca tehnica de meditatie, in scopul de a-ti focaliza atentia asupra unui stimul si de a te ancora astfel si mai bine in prezent. Daca insa pur si simplu te gandeai la cai verzi pe pereti (a se citi concediu/ bani/ sa ceri o marire de salariu/ sa o inviti pe secretara la o partida de biliard etc.) in timp ce munceai, invatai, faceai dus, mancai, conduceai masina sau erai la serbarea de la gradinita a copilului vorbim despre mind wandering. Este un proces cognitiv pe care psihologii (straini) il studiaza in raport cu multe alte activitati mentale cum ar fi atentia, controlul executiv, memoria de lucru, emotiile negative sau creativitatea. Sa traduc? Visare, reverie, a fi cu gandul in alta parte…nu ma multumeste nicio expresie (a nu se intelege ca sunt eu greu de satisfacut), prin urmare voi pastra termenul in engleza si chiar prescurtarea lui, MW. MW inseamna asadar, intr-o acceptiune cat mai generala, ganduri fara legatura cu sarcina pe care o ai de indeplinit (task unrelated thoughts). Este un fenomen omniprezent si de care nu vei scapa exact atunci cand iti vei propune sa il eviti, asa ca ma astept sa-ti pierd atentia pe parcursul acestui articol mai repede si mai des decat cu alte ocazii, dupa cum si eu m-am surprins gandindu-ma la altceva de multe ori in timp ce ma documentam pe aceasta tema. Voi impartasi cu tine concluziile unor articole despre MW tocmai ca sa intelegi cu ce coreleaza si la ce ai putea sa te astepti (hmm…nu ghicesti!).

In primul rand ar trebui sa afli ca iti petreci aproape jumatate din timp (deci din viata, nu?) gandindu-te la altceva decat la ceea ce faci in prezent. 46,9% din timp, mai exact. Si poate nu ar fi o problema atat de mare daca acest lucru te-ar face fericit. Numai ca se intampla tocmai invers. „A wandering mind is an unhappy mind” este atat titlul cat si concluzia unui studiu seminal (sensul din engleza, te rog!) realizat in 2010 si publicat in revista Science de Daniel Gilbert si Matthew Killingsworth, ambii cercetatori la Harvard. Il gasesti pe internet sau poti macar sa-l asculti pe Killingsworth (hihi…nu ai si tu diverse fantezii cand citesti numele asta?), care isi expune datele obtinute aici, intr-o prezentare TED : http://www.ted.com/talks/matt_killingsworth_want_to_be_happier_stay_in_the_moment.html Pe scurt, cei doi au realizat o aplicatie pentru Iphone numita “track your happiness” (o poti descarca si tu) si au alcatuit o baza de date cu mai mult de 5000 de personae din 83 de state, cu varsta cuprinsa intre 18 si 88 de ani si provenind din medii sociale diferite. Pentru studiul amintit au folosit informatiile oferite in vivo  de 2250 de adulti din Statele Unite care au primit pe telefon, prin acea aplicatie, trei intrebari: “Cum te simti acum?” (pe o scala de la 0 la 100), “Ce faci in acest moment?” si “Te gandesti si la altceva in afara de activitatea prezenta?”. Raspunsul afirmativ la aceasta ultima intrebare a corelat cu scoruri mai mici la fericire. Indiferent de sarcina in care erau angrenati subiectii la momentul respectiv si de continutul (placut, tonic sau anxiogen, deprimant) al reveriilor! Ai inteles implicatiile ultimei fraze? Sa presupunem ca tu speli vase si in timpul asta te gandesti ce vei face la noapte cu noua ta prietena. Eu spal vasele si nu ma gandesc la nimic, sunt foarte concentrata pe actiune si frec petele de grasime cu constiinciozitate, atenta la textura buretelui sau la consistenta detergentului. Care dintre noi va fi mai fericit? Surprinzator, dar eu! Concentrarea pe momentul prezent iti creste well being-ul mai mult decat orice fantezie romantica, razboinica, erotica sau eroica. Apropo, sper ca acum citesti, nu te gandesti la altceva! Ia zi repede, cat de fericit esti?

Mind wandering te face nefericit, este prima informatie pe care am vrut sa ti-o comunic, gandindu-ma ca, cine stie, te-ar putea interesa chiar si pe tine. Insa vestile proaste nu se opresc aici. Mai tii minte teoria auto-perceptiei (Bem)? Da, dateaza din 1972 insa este inca folosita pentru a explica (partial) o parte din atitudinile pe care ni le formam. Plecand de la ideea ca oamenii isi inteleg preferintele la fel cum le inteleg si pe cele ale semenilor lor, interpretand sensul comportamentelor in contextul in care acestea apar, Clayton Critcher si Thomas Gilovich au studiat fenomenul de mind wandering in relatie cu inferenta atitudinilor. Cele patru experimente si concluziile lor au fost publicate intr-un articol din Personality and Social Psychology Bulletin, „Inferring attitudes from mind wandering” (2010). Sa zicem ca esti la munca, realizezi situatia financiara pe luna trecuta si...te gandesti la o plimbare in Cismigiu. Continutul acestei reverii (care oricum nu te face fericit, a stabilit asta deja Killingsworth) va fi pentru tine un indicator (cue) pe baza caruia vei trage anumite concluzii referitoare la cat de mult iti place tie sa faci situatii financiare. Amintindu-ne ca  mintea ne zboara aiurea jumatate din timp, sper ca intelegi ca nu este vorba aici despre o adevarata relatie de tip cauza-efect, ci despre o interpretare inferentiala a unui proces mental poate aleatoriu, prea putin legat in realitate de activitatea pe care o desfasurai cand a aparut visarea.  Cum operezi cu teorii psihologice naive (un fel de folk psychology), tu te vei gandi cam asa (da, iti citesc cortexul in Braille): „Sunt la munca, am de terminat raportul asta contabil, dar al naibii gand imi sta la plimbari in parc. Pai normal, ceea ce fac e plictisitor, nu imi place sa fac bugetul. Am un serviciu de toata jena. Of, ce nefericit sunt! Si ce vreme frumoasa de iesit in Cismigiu…” Exista trei elemente ce tin de continutul fanteziilor asociate cu MW care te fac sa inferezi automat ca activitatea in care erai angrenat te plictiseste sau chiar iti displace. Manipuland experimental valantele reveriilor, cei doi cercetatori au ajuns la urmatoare concluzie: iti vei forma o atitudine negativa fata de anumite sarcini si preocupari atunci cand observi ca iti zboara gandul la alte activitati concurente (ceva ce ai fi putut face in loc), placute sau multiple, difuze („pai daca ma gandesc si la plimbari si la filmul de ieri si la intalnirea de maine e clar ca orice e mai bun decat raportul pe care trebuie sa il scriu”). Prin urmare, este posibil sa fi ajuns la concluzia ca nu iti place sa dai cu aspiratorul (sau folosesti Biocarpet?) doar pentru ca te-ai surprins gandindu-te la altceva in acel timp si te-ai grabit sa realizezi cateva inferente, atribuind un sens gresit reveriilor, de altfel foarte firesti.

Sunt insa si cazuri in care MW functioneaza in avantajul tau. In special cand este constient, adica atunci cand iti propui sa te gandesti la ce urmeaza sa-i spui sefului pentru a obtine o marire de salariu sau partenerei pentru a o convinge sa renunte la a-si cumpara cerceii aia care (te) costa un salariu. Fara mind wandering nu ar fi posibile planificarea sau proiectarea in viitor, asa ca daca esti in trafic si derulezi, constructiv, scenarii pe care le vei pune in practica odata ajuns la munca,in scopul realizarii unor obiective personale, costul platit (cateva puncte la well-being in cauza nefocalizarii pe prezent) este mai mic decat avantajele de care te vei bucura. In schimb, atunci cand (fara sa vrei) te gandesti la ce ai vrea sa faci in momentul asta si nu poti, la ce ar fi putut sa se fie si nu a mai fost, la cum ar fi fost daca s-ar fi intamplat altceva si alte ruminatii asemanatoare mind-wandering-ul tau ia forma unei gandiri contrafactuale care iti afecteaza negativ dispozitia si te impiedica sa te bucuri de prezent si de situatia actuala (care, crede-ma, nu e atat de naspa! Daca te mai plangi mult te trimit sa traiesti in Africa si sa vezi atunci visare la…o friptura in sange). Ti se intampla frecvent chestia asta? Probabil esti perfectionist sau maximizator, in loc sa te multumesti cu ceea ce este „good enough” (vezi studiile lui Barry Schwartz). Sigur, in aceste conditii ideal ar fi sa iti propui sa nu te mai gandesti in alta parte. Insa, printr-un proces paradoxal, descris de Daniel Wegner, monotorizarea gandurilor cu scopul de a le elimina pe cele nedorite duce, ironia sortii (ba nu, a mintii!), la efectul contrar, facandu-le hiperaccesibile in lanturile tale asociative. Ti-am scris candva despre ursii aia albi, nu? Iar despre mind wandering si procesele ironice ale controlului mental poti (dar nu o vei face) citi aici: http://www.wjh.harvard.edu/~wegner/pdfs/Wegner%20Mind%20Wander.pdf Intelegi acum cat de greu mi-a fost sa imi mentin atentia focalizata tocmai pe sarcina de a parcurge o multime de articole referitoare la mind wandering? Ca sa iti faci o idée, planul era sa scriu articolul aseara…dar mi s-au bruiat undele cerebrale.

Pentru ca am ajuns la relatia dintre MW si precesele executive (atentia, controlul inhibator, prioritizare etc.- nu am mai apucat sa le aprofundez, sorry!), trebuie sa stii ca cercetatorii nu au ajuns inca la un consens cu privire la resursele implicate in visarea cu ochii deschisi. Se studiaza intens in prezent raportul dintre mind wandering si capacitatea memoriei de lucru. Exista doua teorii complet opuse, ambele avand in spate cateva studii experimentale, ale caror concluzii sunt insa interpretate diferit. Daca esti cat de cat familiarizat cu lucrarile lui Susanne Jaeggi privind corelatia memorie de lucru- inteligenta (fluida) iti dai seama ca MW ar putea fi legat nu doar de working memory, ci si de IQ. Pe de o parte, avem studiul lui Levinson, Smallwood si Davidson, „The persistence of thought: evidence for a role of working memory in the maintenance of task-unrelated thinking” (2012): procesul de mind wandering nu poate fi sustinut fara suportul memoriei de lucru, chiar daca aparitia lui este spontana: http://www.investigatinghealthyminds.org/pdfs/LevinsonPersistencePsychSci.pdf. Subiectii cu o capacitate mai mare a memoriei de lucru prezinta o tendinta crescuta de a “se lansa” in MW, in special atunci cand activitatile in care sunt implicati sunt de dificultate moderata spre scazuta (undemanding tasks), constatare explicabila prin faptul ca le raman resurse neutilizate ce sunt redirectionate catre un proces mental alternativ, paralel cu sarcina primara. Ipoteza lor pare a fi sustinuta si de rezultatele obtinute prin scanarea imagistica (fMRI): s-a observat o activitate crescuta in zonele creierului responsabile cu memoria de lucru atunci cand subiectii sunt adanciti in mind wandering- http://www.pnas.org/content/early/2009/05/11/0900234106.abstract. O opinie divergenta gasim insa in articolele lui Mc Vay si Kane: “Does Mind Wandering Reflect Executive Function or Executive Failure?” (2008), “What Mind Wandering Reveals About Executive-Control Abilities and Failures” (aprilie 2013) sau “Working memory capacity does not always support future-oriented mind wandering.” (2013). Aceste studii semnaleaza mai degraba o corelatie negativa (modesta) intre capacitatea memoriei de lucru si mind wandering. Subiectii cu o memorie de lucru mai redusa au intampinat dificultati mai mari in realizarea unei sarcini de tip Stroop, au fost mult mai usor distrasi de stimuli externi irelevanti pentru activitate si mai predispusi spre MW. Autorii admit o relatie intre mind wandering si memoria de lucru doar ca si control inhibitiv: activarea resurselor metacognitive si utilizarea lor pentru a pune capat reveriilor si gandurilor fara relevanta pentru activitate. Mai mult, cei cu un control executiv mai puternic au ramas mai concentrati pe sarcina, iar daca totusi s-au gandit in alta parte, continutul acelor „rataciri” a vizat mai degraba planificarea unor actiuni viitoare si nu reluarea unor evenimente din trecut (comportamanent contra-productiv specific subiectilor cu un control executiv mai slab). Te-am „introdus”, dupa cum observi, intr-o dezbatere foarte actuala care este departe de a fi transata, dar poti avea incredere in mine ca te voi tine la curent cu evolutiile viitoare (inteleg ca esti curios sa afli daca predispozitia ta spre visare se asociaza cu o capacitate crescuta a memoriei de lucru sau dimpotriva).

Pana la solutionarea acestei controverese iti pot oferi, drept consolare, concluziile studiului lui Baird, Smallwood, Schooler et al. (august 2012), „Ispired by distraction: Mind Wandering Facilitates Creative Incubation”: http://www.centenary.edu/attachments/psychology/journal/2013janjournalclub.pdf Mind wandering coreleaza pozitiv cu gasirea unor solutii ingenioase, cu gandirea divergenta si creativitatea, facilitand procesul de incubatie (de la oute, nu de la figura aia geometrica), tot atunci cand subiectul este implicat in activitati de dificultate medie. Despre momentul AHA si banana sultanului presupun ca ai tot auzit, nu mai insist ca mi-a zburat gandul (oare la ce? pai la un alt studiu, evident). Baird presupune ca mind wandering favorizeaza, printr-un proces asemanator celui din somnul REM, activarea unor asociatii noi, inedite, intre elemente ce apartin de doua retele semantice sau neurale diferite. Subiectii ce au avut de efectuat o sarcina de laborator de tipul UUT (Unusual Uses Task- tii minte articolul meu despre fixitatea functionala?) au obtinut performante superioare (cu pana la 41% mai bune) atunci cand au beneficiat de o perioada de incubatie de 12 minute intre momentul expunerii la stimul si cel al rezolvarii instructiunilor si mai ales cand in acel rastimp au fost angrenati intr-o noua activitate, usoara, facilitatoare a procesului de mind wandering.

O pauza pentru visare poate avea efecte pozitive asupra consolidarii amintirilor (encodarea lor in memorie): http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3287976/ Subiectilor li s-au prezentat niste perechi de imagini cu instructiunea de incerca sa le retina, dupa care au fost rugati sa ia o pauza in care sa se odihneasca si sa isi lase gandurile libere. Pe timpul pauzei cercetatorii au inregistrat activitatea cerebrala a participantilor (prin fMRI) si au observat ca un nivel crescut al acesteia (in hipocamp) s-a asociat unor performante superioare in amintirea ulterioara a imaginilor.

Inainte de a-ti administra lovitura de gratie de la final iti mai prezint, din compasiune (eutanasiere sa fie, dar prin injectie si nu in chinuri ca ne amendeaza UE), un posibil avantaj al mind wandering-ului. Un articol foarte cunoscut (in mediile academice care se respecta) este „The Restless Mind” (2006), tot al lui Smallwood si Schooler: https://labs.psych.ucsb.edu/schooler/jonathan/sites/labs.psych.ucsb.edu.schooler.jonathan/files/biblio/The%20Restless%20Mind.pdf Continutul reveriilor ce apar spontan, dincolo de controlul tau constient, ar putea reprezenta de fapt activarea unui scop personal concurent activitatii primare. Astfel, daca esti de sex feminin (pentru variatie :P), citesti o carte si constati ca la fiecare doua- trei pagini (sa nu te jignesc spunand randuri…cuvinte?) se rupe firul (narativ) si gandul tau e la cum sa iti chinui partenerul pentru ca a uitat de aniversarea voastra poate ar trebui sa realizezi ca undeva exista o problema, adica o preocupare personala recurenta ce incearca sa iti atraga atentia astfel incat sa te ocupi cumva de ea. In aceste conditii ar fi mai intelept sa pui cartea pe noptiera (fara sa tragi concluzia ca e plictisitoare- da, inferenta atitudinii prin teoria auto-perceptiei) si sa vezi ce ai putea face cu agresivitatea (sau frustrarea) pe care o simti la adresa uitucului tau iubit. (As putea sa iti dau cateva sugestii dar numai contra-cost si sub juramantul confidentialitatii- scrie-mi si negociem). Avem cu totii o ierarhie a scopurilor, iar mind wandering marcheaza mutarea automata, ne-deliberata, a atentiei asupra unui obiectiv mai relevant pentru tine decat activitatea prezenta. Acest proces este dependent de controlul executiv si reprezinta un subtip de problem solving, dar intr-o maniera paradoxala, pentru ca se  desfasoara in afara intentiei.

Un singur studiu si te las! Intre mind wandering si longevitate exista o corelatie negativa! Poti sa ii dai in judecata pe toti profesorii plictisitori care te-au pus sa inveti (pentru licenta?) informatii prafuite de zeci de ani, activitate ce te-a facut sa iti pierzi atentia si sa umbli cu mintea aiurea. E posibil ca acestia sa iti fi grabit senescenta si sa iti fi scurtat deja viata. Adica telomerii. http://cpx.sagepub.com/content/1/1/75.full.pdf+html Studiul realizat de Elissa S. Epel, Elizabeth Blackburn et al. (decembrie 2012) pe un esantion de 239 femei (inca) sanatoase, cu varste cuprinse intre 50 si 65 de ani, indica o corelatie negativa intre mind wandering si lungimea telomerilor. Iar telomerii sunt, bineinteles, acele regiuni de ADN situate la capatul fiecarui cromozom cu rolul protector de a impiedica imbatranirea celulelor si unirea a doi cromozomi prin recombinare. Telomerii se scurteaza odata cu inaintarea in varsta, iar ritmul in care se produce acest proces este un indicator (bio marker) consistent al sperantei tale de viata. Un rol important il are si enzima numita telomeraza, aceasta putand repara telomerii dupa fiecare diviziune. Nu e deloc de gluma cu descoperirea telomerilor si telomerazei, pentru care trei cercetatori, Elizabeth Blackburn (da, autoarea studiului despre relatia lor cu mind wandering), Carol Greider si Jack Szostak au primit, in 2009, premiul Nobel pentru medicina. Asa-i ca nu prea iti mai arde de visat cu ochii deschisi?

Pentru ca nu vreau sa te las prada angoasei, iti sugerez centrarea pe momentul prezent. Starea de flow ar putea fi un bun inceput. Ancoreaza-te, te rog! Poti folosi tehnici de meditatie in ce pozitie vrei tu sau, daca nu te descurci singur, o forma interesanta de terapie care se numeste terapia cognitiva bazata pe mindfulness (Mindfulness-Based Cognitive Therapy- http://www.mbct.com/). A, poate te intereseaza acum si ce activitate a corelat cu cea mai mica frecventa a mind wandering-ului, conform studiului realizat de Killingsworth si Gilbert. Sexul! „Doar” 10% dintre subiectii se gandeau in alta parte in timp ce se dedau acestei operatiuni lungitoare de telomeri. (nu, nu pot sa imi dau seama la ce altceva s-ar fi putut gandi!).

Acum, eu mi-am facut datoria (auto-impusa) si ti-am prezentat niste date culese din studii stiintifice de care ar fi, poate, bine sa tii cont. Sleep on it!