Think, don't blink! Dar urmareste-mi degetul!

Mi-a soptit o pasare cu pene colorate si tare lucioase (apoi s-a intalnit, providential, cu o pisica infometata si cam grumpy- ai citit Reality Slap?) ca te-ai plictisit de atatea studii stiintifice si ai vrea sa intelegi conceptul de affective forecasting (da, iar! previzibil, doar pot fi infricosator de perseverenta) intr-un mod mai direct. Ceea ce ma bucura- ai intuit ceva ce Burnard stia inca din 1996, si anume ca exista mai multe feluri de cunoastere: cea propozitionala („Apa fierbe la 100 de grade”), cea practica (scoala vietii: daca vrei apa fierbinte trebuie sa stii sa faci rost de o sursa de caldura- freci doua pietre pana ies scantei sau macar apesi butonul potrivit de la cuptor) si cea experentiala (cand bagi mana in apa fiarta si descoperi o noua valenta a conceptului de “fierbere”, “fiert”, „fierbinte” „ars“ dat in clocot”...incerci? nu sufla, sa nu se raceasca! bate fierul...).

Cum nu iti pot oferi pe acest blog experienta directa a previziunilor afective, iti voi recomanda un film minunat prin care vei dobandi o intelegere mai profunda a teoriilor prezentate anterior. Vei avea astfel macar o experienta vicarianta (vicarious experience), de tipul celor pe care unii le vizeaza atunci cand se uita la un film porno sau cand isi spioneaza, cu sau fara binoclu (Ai vazut the Rear Window?) vecinii de vizavi- tendinte voyeuriste ce pot fi insa sublimate  in profesii respectabile). Ti s-a intamplat si tie sa te identifici foarte puternic cu personajele (sau autorii?) dintr-o carte sau un film si sa le preiei emotiile, chiar si tulburarile psihice? Leonardo di Caprio a patit-o, dupa cum poate stii deja din articolul lui Adrian: http://www.adrian-nuta.ro/inception-of-ocd/ Nici eu nu am scapat nevatamata: articolele pe care le-am scris la inceputurile acestui blog, despre suprarealism, imi par acum dictate de nimeni altul decat André Breton (name letter effect, adica nu ne-am ales chiar intamplator), altfel nu imi pot explica mare parte din elucubratiile debitate.

Before Midnight. A treia parte din povestea lui Jesse si Celine, pe care sigur i-ai vazut macar in „Before sunset” si „Before sunrise”. S-au intalnit prima data intr-un tren, apoi, dupa vreo zece ani, la Paris, cand el devenise scriitor si isi lansa cartea in orasul iubirii. Acum sunt casatoriti (unul cu celalalt, cum altfel?), au doua fete si...vorbesc mult dar fac putin sex. Norocul lor insa ca nu vorbesc in doi peri (hm), ci cu mult sens, asa ca nu am schimbat canalul in favoarea unor emisiuni mai educative (documentare) sau mai dinamice (sport). Discutiile dintre cei doi ne poarta intr-o calatorie emotionala in timp (termenul folosit de Elizabeth Dunn pentru affective forecasting) atat in trecutul, cat si in viitorul relatiei lor. De exemplu, Celine il intreaba pe Jesse, la un moment dat, in timpul unei plimbari romantice in natura: „Daca m-ai vedea acum pentru prima data in acel tren in care ne-am intalnit acum 20 de ani, mi-ai mai cere sa cobor cu tine?” Iar el ii raspunde: Da, ti-as spune sa cobori, apoi, cand s-ar auzi sirena trenului si acesta s-ar pune in miscare, te-as impinge sub rotile lui, sa ma asigur ca nu te voi mai putea intalni niciodata”. Glumesc! Raspunsul lui este un dezarmant „Of course” (pai se putea altfel? cu cine ar mai fi vorbit acum? Logica filmului ar fi fost compromisa).

Pe parcursul aceleiasi plimbari, Celine ii mai adreseaza sotului ei o intrebare: “Daca ai putea schimba un singur lucru la mine, care ar fi acela?”. Raspunsul lui este cel mai intelept pe care l-ar fi putut da cineva, insa nu vreau sa iti stric surpriza. Desigur, stii si tu ca nu iti poti schimba partenera, nu poti face din ea un alt om decat au facut deja genele din compozitie (ingredientele) si experientele de viata, dar uneori iti place sa visezi frumos. Nici macar nu poti prevedea schimbarile (minore in mod normal sau majore in caz de Alzheimer de exemplu) ce se vor petrece, natural, in personalitatea ei de-a lungul anilor. Asa ca nu vei primi pentru data viitoare consemnul de a medita, fantasmagoric, la ce ai vrea sa schimbi la partenera ta. Singurul lucru la care ai putea visa este in ce se va schimba singura (ca becul din bancurile cu psihologi). Cred ca nu m-ai inteles. Ai citit ultimul meu articol cu strainii? Stii cate ceva despre monotonia (mai ales sexuala) din cuplu? Aha, o simti din plin chiar acum? Exista solutii! Costumatii, de exemplu. Ce ai zice daca partenera ta te-ar astepta in seara asta imbracata in tinuta de politista severa? de iepuras rusinos? scolarita submisiva? dresoare de de tigri? Ingeras sexy? Ti-ar placea? Bine, papa niste ovaz acum. Sau alta iarba, eventual in timp ce cauti florile albastre. Nu, nu vreau sa spun ca esti un cal care isi ia iapa la bataie pana pricepe si ea. Poate Heinrich von Ofterdingen?

Lasand deoparte fanteziile, filmul ridica numeroase probleme interesante, cum ar fi natura sine-lui (poate vrei sa afli cu ce este comparat), prosopagnoziile sau tulburarea persistenta de falsa recunoastere sau deja-vu. Ca sa nu mai spun ca descrie un experiment cu niste soricei (albi, neaparat albi!) care apasau o pedala ce-i stimula intr-un anumit fel pana mureau. Nu se puteau abtine. De ce? De placere. Da, mureau de placere. Stimularea consta in placere - soriceii experimentau practic o stare orgasmica continua. Iti suna si tie cunoscut (experimentul)? Ai mai citit despre el?  Probabil ai un deja-vu/ vecu...(cum am avut si eu cand m-am uitat la film).

Tema noastra era insa affective forecasting. Si, printre picaturi (chinezesti, ca si camera din experimentul mintal al lui John Searle), psihologia relatiilor de cuplu, cu accent pe cum sa inlaturam rutina. Iar Jesse se dovedeste un excelent prezicator (nu degeaba este scriitor). Intr-o seara, Celine se supara pe el (eterna problematica feminista- „eu am grija de copii, tu pleci zilnic cate doua ore la plimbare”) si paraseste camera de hotel- erau in vacanta. El o urmeaza pe terasa si ii spune ca i-a adus ceva: o scrisoare pentru ea de la un sine viitor tot al ei, cu vreo 40 de ani mai in varsta. Si i-o citeste. Normal ca este manipulativ („batrana Celine” ii transmite alter-ego-ului sau ca i-a trimis un cadou in persoana tinerei escorte care-i recita scrisoarea si o asigura ca totul va fi bine), dar gestul este genial si dovedeste o profunda cunoastere psihologica. Iar PS-ul este cea mai reusita parte! (nu ti se intampla si tie sa nu ai rabdare sa citesti ceva panala capat si sa sari direct la  PS?) Sigur ca se impaca! Si da, pana la urma fac si sex!

Jesse este, as spune, un mai bun psiholog in acest caz decat multi cercetatori in domeniul psihologiei cuplului sau well-beingului. Mai bun chiar decat Sonja Lyubomirsky, despre care nu as fi scris astazi daca nu ar fi existat o coincidenta remarcabila, cat pe ce sa-i spun semnificativa. Esti curios? Nici nu terminasem bine de vazut filmul (lasasem ultima parte pe ziua urmatoare) si mi-a „picat” in calculator o pleasca, un fel de para malaiata (cu mentiunea ca nu eu sunt Natafleata): ultima carte a Sonjei, The Myths of Happiness. What Should Make You Happy, but Doesn’t; What Shouldn’t Make You Happy, but Does. Ce crezi ca face tipa in primul capitol? Vorbeste despre adaptarea hedonica in cuplu si diminuarea pasiunii, ilustrand aceasta idee printr-o replica din prima parte a trilogiei despre care iti vorbesc azi: („To quote a line from the 2004 film Before Sunset, about two former lovers who chance to meet again after a decade, if passion did not fade, “we would end up doing nothing at all with our lives.”). Asa ca nu puteam sa nu scriu ceva si despre ea, desi ti-am promis un articol mai lejer cu o recomandare de film. Din cartea asta  mi -a tras insa inspiratia pentru mai multe lucruri, inclusiv titlul articolului. Probabil ai citit si tu Blink sau macar stii care-i treaba cu sistemele 1 si 2. Sfatul Sonjei, valabil inclusiv pentru relatiile de cuplu, este urmatorul „Think, don’t blink”, ceea ce am incercat si eu, dar nu am reusit, deoarece mi se injectasera ochii, asa ca ii voi lasa ei aceasta bizara placere, sperand, totodata, ca nu va ajunge la oftalmologie pe motiv de ochi beliti. Recomand cu multa caldura cartea ei, in special capitolul referitor la revitalizarea cuplului. De ce spun insa ca Jesse o depaseste? Pentru ca metoda lui (scrisoarea din viitor) mi se pare mult superioara tacticii descrise de Sonja, mai precis subtracting. Care inseamna sa iti imaginezi cum ar fi fost daca nu ti-ai fi cunoscut niciodata actualul partener, daca nu v-ati fi intalnit si lucrurile alea frumoase ce s-au intamplat intre voi nu ar fi existat. Probabil te simti de parca ai fi pierdut o parte din viata ta si acest sentiment va genera un altul, de recunostinta fata de persoana care a facut respectivele lucruri posibile. Da. Numai ca (si nu stiu daca a fost o eroare de logica din partea Sonjei sau s-a gandit ca cititorii nu vor face conexiunile necesare) la mijloc ar fi un bias „comis” de cel care este pus in situatia de a-si imagina asa ceva. Un bias identic cu eroarea de focalizare despre care de altfel Sonja vorbeste in acelasi capitol. Daca nu ti-ai fi intalnit actualul partener ai fi intalnit un altul, alaturi de care ai fi fost aproximativ la fel de fericita. De ce? Pentru ca nu exista un partener ideal. Este tocmai unul dintre miturile pe care cartea isi propune sa le demonteze. In acest caz, subtracting nu are sens, iar o persoana cat de cat lucida si informata ar raspunde asa: „Daca nu l-as fi intalnit pe sotul meu de acum as fi intalnit pe altcineva si as fi fost la fel de fericita”. Cum nu exista o partenera ideala, nici lucrurile care vi s-au intamplat pana acum nu sunt iesite din comun sau fantastice, chiar daca tu ai aceasta impresie uneori si te simti de parca l-ai fi prins pe Dumnezeu de-un picior sau pe floarea albastra de o frunzulita. 

In incheiere, trebuie sa ii multumesc unui cititor incredibil de fidel (si mie si sotiei sale), cel care poarta vina picajului cartii in calculatorul meu (sper sa vada si filmul). Nu ii voi da numele pentru ca, repet, este casatorit si vreau sa il protejez. Pe el, nu pe mine. Eu sunt experta in paruieli- folosesc samponul Garnier Fructis Length & Strength for regular hair si sunt foarte multumita- il poti incerca si tu, poate merge si pentru parul tau.

PS: O alta strategie descrisa de Sonja este intreruperea experietelor pozitive. Sa iti explic: incepi sa iti saruti partenera iar apoi…Continuarea intr-un episod viitor.