Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Sau…cocoşul?
Există şi în psihologie astfel de dileme. Una care pune pe jar neuronii multor
psihologi sociali este următoarea:
Ce a fost mai întâi? Atitudinea sau comportamentul? Citeşti pentru că îţi place să citeşti sau îţi place să citeşti pentru că citeşti?
Intuitiv vei prefera prima explicaţie. Citeşti pentru că îţi place, fireşte
(nu iau în calcul acum varianta că eşti încă student şi trebuie să citeşti
pentru a lua note mari la examen, eu mă refer la obiceiul de a citi din ceea ce
ai numi plăcere). Da, şi eu cred că
este mult adevăr în această explicaţie. Dar există numeroase dovezi că nici
cealaltă nu este de aruncat. Probabil că uneori mai întâi este oul
(atitudinea), alteori însă găina (comportamentul). Şi la fel cum dintr-o găină iese
un ou, şi din ou iese un pui, viitor găină sau cocoş. O buc(l)ă de feed-back în care atidudinile şi comportamentele se întăresc reciproc.
Comportamentele generează atitudini deoarece tu te observi în timp ce o ajuţi pe soţia ta la tăiat legumele
pentru supă (în loc să pretinzi să te aştepte acasă cu ea gata făcută) şi
încerci să găseşti o explicaţie pentru faptul că alegi să-ţi petreci timpul
curăţând morcovi şi ceapă în loc să ieşi cu amicii la o bere. Pentru a-ţi
păstra intactă demnitatea de cocoş, nu vei apela la motive de tipul „O ajut pentru
că altfel o să-mi ţină o teorie despre împărţitul sarcinilor domestice”, „O ajut în speranţa că la noapte facem sex”,
„O ajut ca să o impresionez”, „O ajut ca să cred despre mine că sunt un tip
de treabă”. Nu! Ai nevoie de altfel de motive, astea sună naşpa. Oamenii
vor să se perceapă drept agenţi liberi ai alegerilor (iluzia voinţei libere), aşa că preferă justificările interne. Dacă soţia te-ar ameninţa sau şantaja, poate
că reacţia ta ar fi alta, ţi-ai apăra libertatea refuzând categoric să
contribui la supă. Câtă vreme nu te-a constrâns (în mod direct), ceva te-a
făcut să tai legumele. Şi ce motiv mai frumos ai putea fabrica decât că…Îmi
place să fac supă de legume! Mă relaxează, mă simt bine, ador senzaţia pe
care o am când mângâi aceşti morcovi cu lama cuţitului Yupi! Peste câteva
zile vei repeta acţiunea, că doar îţi place. Şi chiar aşa vei simţi, că îţi
place.
Tocmai te-ai pricopsit cu o atitudine nouă, graţie minunatei tale soţii. Dar hai să-ţi mai vând (gratis) un pont,
pentru că te plac (ups! sau e invers?). Dacă faci supă în mod constant, îţi vei
îmbunătăţi şi relaţia de cuplu cu această ocazie. Nu, nu doar pentru că soţia
ta va aprecia grija ta. Pentru că o vei
iubi tu mai mult. Cum aşa? Păi ia gândeşte-te: i-ai făcut o favoare, ai
ajutat-o, ai investit timp şi efort
în pregătirea supei. Efort şi favoare
sunt cuvintele cheie. De ce ai fi făcut aşa ceva? Da, pentru că îţi place să
găteşti, , stabilit deja. Dar şi pentru că soţia ta este o persoană excepţională care merită
ajutorul tău (nu, nu este o scorpie care te aleargă cu făcăleţul dacă te vede
strecurându-te pe uşă afară să pleci la bere). Îţi justifici efortul şi
comportamentul apelând la calităţile ei, astfel încât implicit o valorizezi şi
pe ea mai tare. Cu cât îţi vei ajuta mai mult soţia, cu atât o vei iubi mai
mult şi ea va creşte (ca un cozonac?)
în ochii tăi. Drojdia nu este însă o calitate intrinsecă de-a ei, ci, culmea,
tocmai efortul tău.
Ţi-am descris efectul
Benjamin Franklin. Dacă i-ai făcut unei persoane o favoare ieri sunt şanse
mari ca mâine să-i faci din nou o favoare şi să-ţi placă de ea mai mult. Vrei
ca cineva să te aprecieze şi să te ajute? Efectul Franklin este mai puternic de
multe ori decât efectul reciprocităţii, aşa că în loc să-i faci tu o favoare în
speranţa că îţi va răspunde cu aceeaşi monedă, încearcă să-i storci tu ei un
mic ajutor şi vei vedea că pe viitor se va oferi singură să-ţi facă şi mai
multe favoruri. Atenţie! Se întâmplă şi invers: dacă ai avut un comportament
urât faţă de o persoană, aceasta va
descreşte în ochii tăi. Te-ai întâlnit cu vecinul când veneai de la un meci
în care echipa ta preferată a pierdut şi, fiind nervos, l-ai cam repezit? La
următoarea întâlnire îl vei repezi şi mai tare, că doar nu ai recunoaşte că ai
fost nepoliticos, vecinul ăla trebuie să fie o persoană dezagreabilă de te-ai
purtat astfel cu el.
PS: Înainte să te apuci de supă, îmi faci şi mie te rog o favoare?
Distribuie, te rog frumos, acest articol. Mâine te voi întreba dacă ţi-a plăcut.
http://www.amazon.com/You-Are-Now-Less-Dumb-ebook/dp/B009VMBJ5S/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1399031759&sr=8-1&keywords=you+are+now+less+dumb
nope, nu voi distribui.
RăspundețiȘtergereBineee!
ȘtergereSelf-question: Îmi place de tine pentru că îmi place să-ți citesc articolele sau îți citesc articolele doar pentru că îmi place de tine? :)
RăspundețiȘtergereTeoretic, doar una din variante ar trebui să fie validă având în vedere că nu te cunosc personal, cu precizarea că prin îmi place (extraordinar aș putea adăuga) de tine fac referire la maniera ta de a scrie :).
ma bag si eu in dialogul intern, am tras cu urechea (interna?): pot fi ambele variante, chiar si o a treia daca adaugam principiul familiaritatii (mere exposure): ai citit un prim articol, ti-a placut, ai mai citit unul, ai inceput sa te obisnuiesti, o fi intervenit si justificarea efortului (doar nu degeaba petreceai cateva minute citind) si tot asa...cine mai stie de ce iti place sa ma citesti?
Ștergere