vineri, 2 mai 2014

Ouăle, cocoşul şi o (supă de) găină

Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Sau…cocoşul? Există şi în psihologie astfel de dileme. Una care pune pe jar neuronii multor psihologi sociali este următoarea:

Ce a fost mai întâi? Atitudinea sau comportamentul? Citeşti pentru că îţi place să citeşti sau îţi place să citeşti pentru că citeşti?

Intuitiv vei prefera prima explicaţie. Citeşti pentru că îţi place, fireşte (nu iau în calcul acum varianta că eşti încă student şi trebuie să citeşti pentru a lua note mari la examen, eu mă refer la obiceiul de a citi din ceea ce ai numi plăcere). Da, şi eu cred că este mult adevăr în această explicaţie. Dar există numeroase dovezi că nici cealaltă nu este de aruncat. Probabil că uneori mai întâi este oul (atitudinea), alteori însă găina (comportamentul). Şi la fel cum dintr-o găină iese un ou, şi din ou iese un pui, viitor găină sau cocoş. O buc(l)ă de feed-back în care atidudinile şi comportamentele se întăresc reciproc.

Comportamentele generează atitudini deoarece tu te observi în timp ce o ajuţi pe soţia ta la tăiat legumele pentru supă (în loc să pretinzi să te aştepte acasă cu ea gata făcută) şi încerci să găseşti o explicaţie pentru faptul că alegi să-ţi petreci timpul curăţând morcovi şi ceapă în loc să ieşi cu amicii la o bere. Pentru a-ţi păstra intactă demnitatea de cocoş, nu vei apela la motive de tipul „O ajut pentru că altfel o să-mi ţină o teorie despre împărţitul sarcinilor domestice”, „O ajut în speranţa că la noapte facem sex”, „O ajut ca să o impresionez”, „O ajut ca să cred despre mine că sunt un tip de treabă”. Nu! Ai nevoie de altfel de motive, astea sună naşpa. Oamenii vor să se perceapă drept agenţi liberi ai alegerilor (iluzia voinţei libere), aşa că preferă justificările interne. Dacă soţia te-ar ameninţa sau şantaja, poate că reacţia ta ar fi alta, ţi-ai apăra libertatea refuzând categoric să contribui la supă. Câtă vreme nu te-a constrâns (în mod direct), ceva te-a făcut să tai legumele. Şi ce motiv mai frumos ai putea fabrica decât că…Îmi place să fac supă de legume! Mă relaxează, mă simt bine, ador senzaţia pe care o am când mângâi aceşti morcovi cu lama cuţitului Yupi! Peste câteva zile vei repeta acţiunea, că doar îţi place. Şi chiar aşa vei simţi, că îţi place.

Tocmai te-ai pricopsit cu o atitudine nouă, graţie minunatei tale soţii. Dar hai să-ţi mai vând (gratis) un pont, pentru că te plac (ups! sau e invers?). Dacă faci supă în mod constant, îţi vei îmbunătăţi şi relaţia de cuplu cu această ocazie. Nu, nu doar pentru că soţia ta va aprecia grija ta. Pentru că o vei iubi tu mai mult. Cum aşa? Păi ia gândeşte-te: i-ai făcut o favoare, ai ajutat-o, ai investit timp şi efort în pregătirea supei. Efort şi favoare sunt cuvintele cheie. De ce ai fi făcut aşa ceva? Da, pentru că îţi place să găteşti, , stabilit deja. Dar şi pentru că soţia ta este o persoană excepţională care merită ajutorul tău (nu, nu este o scorpie care te aleargă cu făcăleţul dacă te vede strecurându-te pe uşă afară să pleci la bere). Îţi justifici efortul şi comportamentul apelând la calităţile ei, astfel încât implicit o valorizezi şi pe ea mai tare. Cu cât îţi vei ajuta mai mult soţia, cu atât o vei iubi mai mult şi ea va creşte (ca un cozonac?) în ochii tăi. Drojdia nu este însă o calitate intrinsecă de-a ei, ci, culmea, tocmai efortul tău.

Ţi-am descris efectul Benjamin Franklin. Dacă i-ai făcut unei persoane o favoare ieri sunt şanse mari ca mâine să-i faci din nou o favoare şi să-ţi placă de ea mai mult. Vrei ca cineva să te aprecieze şi să te ajute? Efectul Franklin este mai puternic de multe ori decât efectul reciprocităţii, aşa că în loc să-i faci tu o favoare în speranţa că îţi va răspunde cu aceeaşi monedă, încearcă să-i storci tu ei un mic ajutor şi vei vedea că pe viitor se va oferi singură să-ţi facă şi mai multe favoruri. Atenţie! Se întâmplă şi invers: dacă ai avut un comportament urât faţă de o persoană, aceasta va descreşte în ochii tăi. Te-ai întâlnit cu vecinul când veneai de la un meci în care echipa ta preferată a pierdut şi, fiind nervos, l-ai cam repezit? La următoarea întâlnire îl vei repezi şi mai tare, că doar nu ai recunoaşte că ai fost nepoliticos, vecinul ăla trebuie să fie o persoană dezagreabilă de te-ai purtat astfel cu el.

PS: Înainte să te apuci de supă, îmi faci şi mie te rog o favoare? Distribuie, te rog frumos, acest articol. Mâine te voi întreba dacă ţi-a plăcut.

http://www.amazon.com/You-Are-Now-Less-Dumb-ebook/dp/B009VMBJ5S/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1399031759&sr=8-1&keywords=you+are+now+less+dumb




4 comentarii:

  1. Self-question: Îmi place de tine pentru că îmi place să-ți citesc articolele sau îți citesc articolele doar pentru că îmi place de tine? :)

    Teoretic, doar una din variante ar trebui să fie validă având în vedere că nu te cunosc personal, cu precizarea că prin îmi place (extraordinar aș putea adăuga) de tine fac referire la maniera ta de a scrie :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bag si eu in dialogul intern, am tras cu urechea (interna?): pot fi ambele variante, chiar si o a treia daca adaugam principiul familiaritatii (mere exposure): ai citit un prim articol, ti-a placut, ai mai citit unul, ai inceput sa te obisnuiesti, o fi intervenit si justificarea efortului (doar nu degeaba petreceai cateva minute citind) si tot asa...cine mai stie de ce iti place sa ma citesti?

      Ștergere