Ţi-am promis că exersăm nişte aplicaţii practice ale principiului as if în relaţiile de cuplu şi moartă
coaptă mă ţin de cuvânt, am venit la datorie. Pentru că eul meu idealist ce
medita la permanenţa obiectelor şi la solipsism a fost încălecat (what?!) de unul ceva mai pragmatic (şi
un pic hipomaniacal, motiv pentru care mă simt foarte bine în pielea lui, păcat
că pleacă repede cu înveliş cu tot şi mă lasă nu chiar în pielea goală dar destul
de descoperită), îţi propun să începem cu un chestionar care măsoară implicarea
ta în actuala relaţie de cuplu.
Te rog să iei o foaie de hârtie şi pe o scală de la 1 (dezacord total) la 5
(acord total) să notezi în ce măsură următoarele afirmaţii reflectă realitatea
relaţiei voastre.
1. Prefer să petrec timpul liber cu ea în locul oricăror altor activităţi
2. Îi spun des cât de mult contează pentru mine.
3. Particip mereu la treburile domestice.
4.O ascult cu atenţie orice mi-ar povesti.
5. O sărut şi o mângâi tot timpul.
Acum, tot de la 1 la 5, cât de implicat te consideri tu în relaţia de cuplu
(1-deloc; 5- foarte implicat)?
Dacă nu ai momentan o parteneră probabil eşti în perioada de tatonare,
există o tipă pe care o placi şi căreia încerci să îi atragi atenţia. Vrei să
se îndrăgostească de tine. Dacă ai citit cu atenţie articolul meu anterior cam
ştii ce ai de făcut, nu? Este esenţial
să se simtă bine în preajma ta. În preajma ta nu înseamnă neapărat datorită
ţie, e suficient să experimenteze anumite emoţii
pozitive (sau nici măcar pozitive, dar emoţii să fie) pe care apoi le va atribui,
mai mult sau mai puţin corect, prezenţei tale. Fă-o să zâmbească şi mai ales (zic şi eu…) să râdă. Nu e nevoie să faci pe bufonul, dacă nu reuşeşti în mod
spontan (hm…nu sugerez că e semn bun dacă izbucneşte în hohote de râs cum te
vede) invit-o la o comedie sau la un spectacol de stand-up comedy. Sau la un
film de groază pentru a-i provoca o stare de excitaţie fizică (vezi experimentul
cu podul lui Dutton şi Aron, nu mă mai repet ca o moară stricată că te
plictisesc şi nu ăsta este scopul meu!) pe care o va percepe drept atracţie
faţă de tine (asigură-te că lângă ea pe scaunul celălalt nu stă un bărbat). Nu
cumva să faci greşeala să o duci într-un loc plictisitor sau într-un grup cu
oameni obosiţi şi sictiriţi de viaţă care eventual mai şi cască. Mare grijă la
căscat (gura), e contagios, explică, în Secretele
creierului uman, Sandra Aamdot, o psih-oloagă pe care nu o suport din
motive pe care nu este momentul să le detaliez acum. (of, aşa-i că ai căscat
doar când am vorbit despre asta? vezi cum mă sabotez singură şi îmi pierd
cititorii?) Şi, bineînţeles, nu o
înfuria! Deci în faţa ei (dar şi la spatele!!) ar fi de preferat să fii cât poţi tu
de indiferent şi de rece cu alte reprezentante ale sexului gelos, pentru că altfel...
Ce trucuri science-based ne mai
oferă Wiseman? Chestii simple, la mintea cocoşului, mai puţin a găinii. În
primul rând lasă visarea cu ochii deschişi şi vizualizarea unor scene onirice
pe principiul „universul va avea grijă ca ele să devină realitate”. Aşa nu! Universul mai are şi alte treburi decât să-ţi rezolve ţie problemele, aşa că treci la
acţiune.
Mai ţii minte ce spunea Watson, marele psiholog behaviorist? Daţi-mi o duzină de copii sănătoşi,
bine-informaţi şi mediul necesar pentru a-i creşte şi vă voi garanta că îl voi
alege pe oricare dintre ei şi-l voi educa pentru a deveni orice tip de
specialist: doctor, avocat, artist, comerciant ori - da - cerşetor sau hoţ.
După ce citeşti Rip-it-up şi arunci
un ochi şi peste articolele lui Robert Epstein vei ajunge şi tu să spui aşa:
daţi-mi un bărbat şi o femeie de preferinţă (poate nu obligatoriu)
heterosexuali şi, indiferent de compatibilitate, status social, atractivitate
sau alte detalii nesemnificative îi voi face să se îndrăgostească unul de
altul. Cum? Făcându-i să se comporte fără să-şi dea seama ca şi cum ar fi deja
îndrăgostiţi. Ia să vedem, ştii ce fac oamenii îndrăgostiţi? Nu? Nu-i nimic,
vei afla acum, deci ignoranţa nu îţi va mai servi drept scuză. Dragul meu,
oamenii îndrăgostiţi se privesc în ochi, stau foarte aproape unul de celălalt, îşifac semne cu picioarele pe sub masă, îşi oglindesc gesturile, se ating, îşicomunică tot felul de secrete, după care fac chiar şi sex. Iar dacă ţi se pare
ceva exagerat sau tras de păr în ce am spus şi nu mă crezi ţi-am pus şi linkul ladiverse articole ştiinţifice din care vei aprofunda, teoretic, noţiuni precum
soul gazing (sau copulatory gaze într-o altă exprimare, al lui Helen Fisher), love aura sau let me inside (nu, în nici un caz melodia lui
Stephen Lynch, vorbeam de tehnici pe care le găseşti la Epstein, aici: http://www.columbia.edu/~jhb2147/articles/fall_love_stay.html).
Acum să trecem la nişte metode ceva mai subtile de a face lucrurile de mai
sus fără ca ea să se prindă imediat de intenţiile tale. Nu e greu, un strop de
imaginaţie şi gata scenariul, o poţi
convinge chiar să îţi facă semne pe sub masă şi nu va bănui nimic. Invit-o la
un joc de poker acasă la tine (nu măi, nu pe dezbrăcatelea, am spus subtil!)
fii cu ea în echipă şi propune-i următoarea strategie chipurile de trişat: vă
veţi comunica dacă aveţi cărţi bune printr-un mic semn cu piciorul pe sub masă.
Evident, nu ar fi înţelept să jucaţi pe bune, prietenii tăi de la masă trebuie
să ştie asta şi să îţi fie complici, altfel vei pierde toţi banii de roşu ca
racul ce te faci iar mâine nu vei avea bani nici să-i plăteşti taxiul să se care
mai repede la ea acasă în caz că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor tale.
După poker, dacă atingerile ilicite nu au fost de ajuns, jucaţi adevăr şi
provocare. Astfel îţi va dezvălui secretele ei, după care va găsi ca justificare cum că tu eşti de încredere şi este în siguranţă când îţi
împărtăşeşte trăirile ei cele mai intime, iar tu va trebui să te prefaci
interesat şi să o mângâi afectuos pentru a nu opri eliberarea de oxitocină, hormonul
implicat în ataşament care (numai) atunci când creşte,duce la atingeri şi
mai îndrăzneţe.
Mai vrei una? Împuşti mai multe iepuroaice dintr-o lovitură. Adică bifezi
mai multe tehnici dintr-un foc. Îi spui că te-au învăţat babele de la ţară cum
să ghiceşti în palmă şi, just for fun,
nu că ai crede tu în aşa ceva, îi iei mâna într-a ta. Te poziţionezi foarte aproape de ea, te uiţi ba în palma ba în ochii
ei (vezi să nu ajungi la degetul ei mic) în timp ce cu arătătorul îl urmăreşti
pe piele fiecare linie cu mişcări fine, cât mai senzuale fără să devină totuşi
suspecte sau de prost gust (îţi dai seama după limbajul ei non verbal dacă îi
place sau se simte deranjată). În acelaşi timp îi spui blabla-uri despre linia
vieţii, după care treci la cea a inimii, strecori ca din întâmplare că se va
căsători din dragoste cu un tip pe care-l va întâlni la în jurul vârstei de cât
are ea acum şi că îi este scris în palmă că va fi foarte fericită alături de el
(dacă e căsătorită anunţ-o cu regret că vezi o cumpănă, probabil un divorţ
urmat de o întâlnire providenţială). Cu aşa ceva nu ai cum să dai greş, ai
folosit şi soul gazing şi touch and sexuality, şi efectul
proximităţii, ba chiar ai antrenat şi un pic de autodezvăluire, pentru că sigur
pe parcursul acestui exerciţiu îţi va da un feed-back şi va începe să vorbească
despre ea: da, da, aşa e, mie îmi
dictează inima de obicei (hm, semn bun, pică repede, bagă-i o replică de
genul: bine faci, linia inimii e clar
definită, sigur îţi dictează bine).
Încă două-trei recomandări, pentru viitorul relaţiei: nu o lăsa să poarte
haine sau accesorii care nu sunt originale, chiar dacă pe ea nu o deranjează şi
insistă că nu are nevoie de haine de firmă. De ce? Studiile arată că atunci
când purtăm ceva contrafăcut sau imitaţii cresc şansele să ne purtăm imoral sau
să trişăm şi în alte situaţii. Aşa că mai bine cumpără-i tu lenjeria aia de la Victoria’s Secret decât să se îmbrace într-un body
contrafăcut şi să ajungă să-l îmbrace (pardon, dezbrace) mai târziu în patul altuia. Apoi, oricât
de subţiri ar fi buzele ei (cică astea cu buze subţiri sunt ale dracului, ai
auzit şi tu?), nu o trimite să-şi injecteze botox pentru că îi va fi afectată
sensibilitatea muşchilor faciali şi automat nu va mai simţi întreaga gamă de
emoţii pe care le trăieşte acum. Cât despre implantul cu silicon….ia mai
gândeşte-te! E posibil ca sânii ei să nu mai fie la fel de sensibili la
atingerile tale după intervenţie şi să interpreteze asta ca pe o scădere a atracţiei
sexuale faţă de tine, deci va dori să-şi verifice ipoteza experimentând şi cu alţi bărbaţi.
Sper că ţi-am mai aprins nişte beculeţe (ecologice) în cortexul anterior cingulat,
insula (şerpilor?) şi nucleul caudat, de aici încolo te descurci pe cont
propriu, ai totuşi adresa mea de email în caz că întâmpini dificultăţi sau apar nelămuriri şi situaţii noi, neprevăzute. Pentru că simt (undeva prin chakra Swadhisthana) că nu ai
înţeles prea bine rolul ariei ventral-tegmentale în apariţia dragostei
romantice, îţi mai dau o sursă
bibliografică, cu încrederea că te axezi pe informaţii şi nu te laşi furat de
peisaj: http://www.psychologytoday.com/blog/thriving101/201102/brain-study-reveals-secrets-staying-madly-in-love.
Stai aşa, unde te grăbeşti? Trebuie să repetăm! Nu am terminat chestionarul
de la începutul articolului. Te rog să reiei şi să produci un număr de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total) pentru situaţiile de dedesupt
(sau era cu b?):
1. În timpul liber stau mai mult singur sau cu amicii decât cu ea.
2. Uit să îi spun cât de mult contează pentru mine.
3. Nu o ajut la treburile domestice.
4.Nu reuşesc să o ascult cu atenţie când îmi povesteşte câte ceva.
5. Nu o sărut, nici nu o mângâi prea des.
Fă abstracţie de ce ai răspuns iniţial, deasupra,
şi spune-mi cum ţi-ai autoevalua implicarea în relaţie? În mod normal ai ajuns
la un scor mai mic, deşi singura diferenţă este că primul set conţinea
afirmaţii, iar ultimul negaţii. Dar dacă prima dată te-am lăsat să te
concentrezi pe ceea ce faci bine, acum la sfârşit te-am forţat să vezi şi ceea
ce nu prea faci, ca tu singur să te tragi
la răspundere şi, eventual, să iei măsurile, şi ele furnizate deja de mine mură-n gură.
PS: dacă partenera ta observă vreo schimbare în bine şi este curioasă ce
s-a întâmplat, fă-mi legătura cu ea, am şi pentru ea câte ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu