Dragă X (sauY),

Mă gândeam ca în 2015 să deschid o rubrică nouă pe blog. Ai observat că orice ziar care se respectă are o secţiune dedicată întrebărilor cititorilor? Eventual şi un psiholog care răspunde, dând sfaturi şi soluţii miraculoase. Orice ziar care se respectă sau orice revistă pentru femei? Hai nu fii răutăcios! De ce te gândeşti doar la Formula As, Elle sau Avantaje? Se întâmplă şi la case mai mari, să ştii! De fapt, o mătuşică care să te asiste când eşti în agonie e bună la casa omului, cât ar fi ea de mare sau de mică. Agony aunts, acesta este termenul colocvial pentru cea care te sfătuieşte ce să faci dacă ţi-ai prins soţia în pat cu fratele tău, fii-ta se droghează sau ţi s-a rupt prezervativul azi noapte. De ce aunts şi nu uncles? Pentru că iată ce se întâmplă când răspunde un bărbat:

Era o glumă! Avem şi bărbaţi care răspund. Psihologi chiar! Şi nu de duzină, ci de…elită! Dintre cei care publică studii serioase şi cărţi de psihologie ştiinţifică. Încă eşti sceptic? Ţi se pare…iraţional să apelezi la rubrica de sfaturi a unei publicaţii? Chiar şi când respondentul este…Daniel Ariely, iar ziarul Wall Street Journal?

Astăzi i-am luat la arhiva la puricat şi am descoperit nu doar răspunsuri inteligente, ci chiar şi întrebări interesante. Plus referinţe la experimente şi concepte din psihologia socială, economie comportamentală şi nu numai. Chestii serioase! Cum eu sunt însă (într-o dispoziţie) mai degrabă neserioasă, îţi voi da câteva exemple uşurele şi amuzante, fără a fi totuşi lipsite de substanţă.

Cititorul:

Dragă Dan,

De ce este rata divorţurilor atât de ridicată?

Răspunsul lui Dan:

Este greu de imaginat că poţi fi fericit cu orice decizie un an după ce ai luat-o, ce să mai vorbim peste 10, 20 sau 50 de ani. Sincer să fiu, eu mă minunez cât de joasă este rata divorţurilor.

Reacţia mea: Hai măi, Dane, nu cred că te miri…mai există şi sunk-cost, si disonanţa cognitivă şi teoria justificării eforturilor. Dar, într-adevăr, de ce ne-am aştepta ca o decizie luată acum nu ştiu cât timp să ne satisfacă şi în prezent?

Cititorul:

Dragă Dan,

Acum un an am descoperit testul de personalitate Myers-Briggs şi am fost extraordinar de impresionată de cât de mult mi se potrivea. De atunci mă tot întreb dacă testul reflectă într-adevăr tipul meu de personalitate sau sunt victima biasului de confirmare.

Dan:

Data viitoare citeşte-ţi horoscopul! Este exact la fel de valid şi-ţi ia şi mai puţin timp.

Reacţia mea: da, da horoscopul! Ţi-o recomand şi eu pe Doamna Stela! Are cele mai tari predicţii, se îndeplinesc negreşit…cândva, cuiva. Uite o mostră:

Şi preferata mea de la rubrica lui Dan:

Dragă Dan,

Mi se întâmplă să mă plimb pe stradă la ore târzii şi dacă în faţa mea se nimereşte o femeie singură observ cum se uită îngrijorată spre mine, de parcă s-ar teme că i-aş putea face rău. Cum ar trebui să mă port în asemenea situaţii? Să îi spun ceva ca să o liniştesc?

Sfatul lui Dan:

Scoate-ţi telefonul şi sun-o pe mama ta, având grijă ca tipa să audă cui te adresezi. Chiar şi într-o lume plină de oameni suspicioşi, un bărbat care vorbeşte seara cu mama nu va fi considerat Omul Negru.

Inspirat uncheşul nostru! De fapt cred că îi voi urma sfatul chiar acum, dacă mă decid să ies la o plimbare. O sun pe mama! Adică cum, numai domnişoarele sclifosite…pardon! fragile şi lipsite de apărare se tem de (ne)cunoscuţii pe stradă? Destul cu răutăţile şi prejudecăţile de gen! Îţi spun eu că prin Bucureşti circulă şi domnişori speriaţi de bombe (sexy)! Ca să nu le cauzez vreo traumă, voi supralicita: o sun pe mamaie!