Poate ţi-ai propus să slăbeşti câteva kilograme anul acesta. Sper că
ţi-ai făcut şi un plan. Ai apelat chiar la tehnica angajamentului public
şi, pentru un plus de motivare, ai stabilit şi o miză. Există mai nou un
site unde poţi face asta. În ţările mai
dezovoltate (din punctul de vedere al cercetării ştiinţifice psihologice),
astfel de iniţiative existau de ani buni. Mă bucur să constat că
acum a fost creată o variantă şi în România, mulţumită unor oameni care se documentează şi
construiesc programe ce pot fi de folos real celor din jur:
Îţi mai amintesc şi aplicaţia WOOP ce are la bază tehnica constrastării
mentale. După ce te-ai visat încăpând în nişte rochiţe mărimea 36, ai identificat
şi obstacolele ce te-ar putea împiedica să slăbeşti?
De exemplu, ai cumva obiceiul să mănânci ceva bun ca să te simţi mai bine?
După o zi grea la serviciu, o pizza cu de toate te face să uiţi de discuţiile
în contradictoriu cu colegii şi să te relaxezi. Dispoziţia ta se schimbă, te
simţi mai fericită.
În termenii literaturii de specialitate, vorbim despre comfort food. Acele alimente pe care le consumi nu pentru că
ţi-este într-adevăr foame, ci pentru a-ţi regla dispoziţia. Ţi-ai format
această strategie de auto-reglare
emoţională. Studiile arată că femeile preferă în asemenea momente
dulciurile, pe când mulţi bărbaţi ar mânca ceva sărat sau o friptură, paste sau
pizza. De unde aceste diferenţe? Nu este foarte clar, dar Brian Wansink,
autorul unor studii şi cărţi clasice în domeniul obieciurilor alimentare, este
de părere că femeile probabil se orientează spre o „mâncare” care nu solicită
un efort suplimentar de pregătire atunci când sunt triste, plictisite sau fără
chef. Nu le arde de gătit, întins masa şi spălat vase, aşa că apucă o ciocolată
sau o îngheţată pe care o savurează pe canapea, în timp ce se uită la serialul
preferat. Bărbaţii se pot „consola” mai uşor cu o friptură suculentă, pentru că
adesea ea este gata făcută de parteneră, iar vasele lăsate de ei în chiuvetă
vor dispărea spectaculos în următoarele ore, fără să fie nevoie de intervenţia
lor. De asemenea, o parte din consolarea adusă de mâncare este legată de confortul
emoţional de a fi răsfaţat, înconjurat de grija şi atenţia celor dragi, dispuşi
să-ţi pregătească şi ofere ceea ce-ţi face plăcere atunci când nu eşti în cea
mai bună dispoziţie posibilă.
Componenta emoţională este reliefată prin tehnica numită laddering: o serie de întrebări ce au la
bază asocierile libere, prin care
descoperi ce înseamnă pentru tine o supă caldă sau o pungă de chipsuri Lays. De
exemplu, supa poate reprezenta acel aliment pe care, când erai bolnav, mama ta
ţi-l oferea, alături de alte atenţii speciale de care, într-un fel, ai vrea să
beneficiezi şi acum, când eşti supărat. Nu toate asocierile te duc înapoi la
copilărie. Punga de chipsuri poate că îţi aduce aminte de prima ta iubită
pentru că vă plăcea să urmăriţi împreună comedii romantice, iar ea cumpăra mereu
Lays pentru astfel de ocazii (iar filmul rar era văzut până la sfârşit, din
motive pe care ţi le aduci tu aminte foarte bine, de parcă ar fi fost ieri...).
Te înţeleg dacă eşti sceptic în privinţa acestor interpretări ce sugerează o
abordare psihodinamică. Pe de altă parte, există cercetări inclusiv de
marketing ce apelează la laddering, prin urmare să nu ne grăbim a le considera
irelevante.
Auto-reglarea emoţională prin intermediul mâncării este disfuncţională. Pe
termen scurt ţi se pare o soluţie salvatoare: un baton de Mars şi gata, se
instalează o stare de bine recompensatoare. Da, ai putea să găseşti alte
activităţi în afară de mâncat care să-ţi stimuleze centrii plăcerii şi
recompensei fără consecinţe neplăcute în timp precum: acumularea de
kilograme nedorite, deteriorarea
sănătăţii sau eroziunea încrederii în tine pentru că nu te poţi abţine de la
ceea îngraşă şi nu este nici sănătos.
Şi ştii ceva? Chiar ai nevoie neapărat să
te simţi mai bine acum? Nu poţi
tolera câteva ore în care dispoziţia ta este ceva mai scăzută? Trebuie neapărat să fii tot timpul
fericit sau plin de entuziasm? Da, este mai
plăcut să ai emoţii pozitive, dar hai să nu cădem în capcana fericirii ca
datorie, stare de default sau
imperativ socio-cultural pe care, dacă-l încălcăm, înseamnă că suntem defecţi
sau incapabili de a fi fericiţi. O
stare proastă nu este un capăt de lume! Nu este cazul să scăpăm de ea cu orice
preţ, refugiindu-ne în mâncare, alcool, divertisment ieftin sau mai ştiu eu ce
găselniţă-minune. Mai alesc că...dispoziţiile, prin natura lor, sunt...trecătoare! Nu o să-ţi vină să crezi,
dar acea cutie de ciocolată este psoibil să nu fi contribuit cu nimic la
ameliorarea dispoziţiei tale emoţionale. Cu sau fără ea, într-o oră-două te-ai
fi simţit oricum ceva mai bine. Este la urma urmei şi o problemă de statistică
– vezi regresia către medie. Stările
vin şi pleacă, nimic mai normal decât să revii la o dispoziţie mai bună foarte curând, chiar dacă (sau tocmai pentru că) acum simţi că ţi s-au înecat
corăbiile.
Ce-ai spune deci dacă consolarea
adusă de mâncare ar fi un mit? Adică nu doar o falsă consolare care pe
termen lung are mai multe costuri decât beneficii, ci o...iluzie! Dacă nu
există nicio legătură între dispoziţia ta emoţională şi gustarea hiper-calorică
servită când simţeai nevoia să te simţi mai bine?
Astronauţii de la NASA sunt şi ei oameni care, în pofida selecţiei
riguroase şi a antrenamentelor foarte serioase la care sunt supuşi, au
momentele lor de tristeţe sau de deznădejde, mai ales când se află într-o
misiune dificilă în spaţiu. Preocupată de well-being-ul
cosmonauţilor, dar şi de eficienţa reală a tehnicilor
de fericire, NASA a investit fonduri în această direcţie, contractând un
grup de psihologi de la Universitatea Minesotta care să efectueze o cercetare. Sau
poate că singurii bani pe care-i mai aveau nu le ajungeau să ajungă se dea cu
racheta prin Milky Way, ci doar să
achiziţioneze câteva dulciuri.
100 de subiecţi au completat un formular în care erau rugaţi, printre
altele, să menţioneze trei alimente care-i fac fericiţi când sunt într-o stare
proastă. După asta au fost chemaţi să vizioneze secvenţe dramatice din filme
precum Alegerea Sofiei sau Hurt locker. La sfârşit au completat un
chestionar ce le evalua starea...majoritatea au declarat că se simt îngrozitor,
de altfel câţiva chiar părăsiseră sala (şi experimentul) de rău ce se simţeau.
Experimentatorul le-a oferit atunci, chipurile ca mulţumire că au participat,
fie o porţie uriaşă din comfort food-ul
lor preferat, fie altceva de mâncare, fie...nimic. Apoi i-a rugat să completeze
din nou chestionarul de dispoziţie. Toţi
se simţeau măcar un pic mai bine! Ahaa...deci a funcţionat! Glumesc...doar
am spus toţi: şi cei care se înfruptaseră cu felul lor preferat, şi cei care
mâncaseră altceva, şi cei care nu au mâncat nimic. Nu au existat diferenţe semnificative între grupuri!
Acest studiu sugerează aşadar că ideea de comfort food este...vrăjeală. Doar ţi se pare că mâncarea preferată
are un impact asupra stării de spirit, dincolo de plăcerea punctuală pe care
probabil o simţi strict când bagi în gură o prăjitură sau o shaworma. La cinci
minute după ce ai terminat-o efectul asupra dispoziţiei pare a fi...inexistent.
Mă aştept ca, ştiind acest lucru, să te gândeşti de două ori înainte să-ţi
cumperi chipsuri şi alte prostioare când eşti deprimată. Înţeleg însă şi dacă
aceste concluzii te mâhnesc, pentru că aveai o scuză bună pe care acum m-am
găsit eu acum să o demontez. Dacă te-ai supărat, ai puţintică răbdare! O să-ţi treacă!
Da, şi fără merdenele!
http://psycnet.apa.org/psycinfo/2014-34446-001/
http://www.amazon.com/Mindless-Eating-More-Than-Think/dp/0345526880
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu