Silvia ajunge printre primii la serviciu, impecabil îmbrăcată, în ţinută office
şi cu o servietă cu două-trei cifruri,
ce securizează documentele foarte importante pe care le-a luat acasă pentru a
le studia în detaliu. Lucrează
împreună cu colegul ei, Marcel, la un proiect important de extindere a
companiei. Aseară a descoperit câteva probleme
ce pot apărea dacă se înfiinţează o nouă sucursală şi a făcut o estimare a pierderilor preconizate în cazul celui mai prost scenariu. S-a gândit
însă şi cum pot fi evitate aceste
pierderi şi a alcătuit un plan cu măsuri
profilactice. Colegii ei apelează mereu la ea când au nevoie de un document
sau dosar, pentru că nu aruncă nimic
şi păstrează toate hârtiile în cea
mai desăvârşită ordine, just in case. La 5 îl ia pe băieţel de la grădiniţă, după ce a vorbit cu educatoare
şi s-a asigurat că a mâncat bine, a
dormit după amiaza şi nu a avut loc niciun
incident neplăcut. Acasă pregăteşte
tot ce este necesar pentru a doua zi, verifică
dacă sunt hainele călcate şi dacă nu a expirat vreun produs alimentar din frigider,
apoi îl aşteaptă pe soţul ei pentru a petrece timp de calitate ce asigură
păstrarea încrederii şi intimităţii. Încheie ziua citind câteva pagini din Antidotul sau Cine mi-a furat caşcavalul.
Marcel aterizează la birou pe la prânz, într-o ţinută nu tocmai îngrijită,
are cămaşa şifonată şi barba nerasă de vreo două zile. Debordează de voie bună
şi explică cum de dimineaţă i-a venit o
idee genială pe care abia aşteaptă să
o implementeze în companie. Deşi a apărut târziu, nu a stat degeaba, ci a dat o
tură prin parc în timp ce se gândea cum să înfiinţeze nu o singură sucursală nouă, ci trei. Este sigur că a descoperit pe
piaţă nişte oportunităţi
extraordinare pe care nu are de gând să
le rateze. Nu ar fi prima dată când vine cu idei inovatoare, iar unele dintre ele chiar s-au dovedit un succes. Seara
ajunge acasă mai târziu şi iese cu copilul să joace fotbal, sub privirile
îngrozite ale soţiei care se sperie de fiecare dată când cel mic cade, poate
chiar se accidentează uşor. „Lasă-l să
alerge, să se caţere peste tot, să se joace în nisip, nu mai sta tot timpul
cu ochii pe el, că va fi bine”, îi spune el. La cină comandă o mâncare exotică de la un restaurant libanez şi
studiază ingredientele, poate va încerca şi el să gătească ceva diferit, dar sigur va adăuga nişte condimente care i se par
lui interesante. Pe noptieră are Dezvoltă liderii din jurul tău şi Flourish:
A Visionary New Understanding of Happiness and Well-being.
Vreau să meditezi la următoarele două întrebări:
Cum se înţeleg şi cooperează la serviciu Silvia şi Marcel,
despre care am văzut că sunt colegi?
Ar putea ei avea şi o relaţie de
cuplu împlinitoare?
La prima vedere ai fi tentat să spui că nu. Pare greu de crezut că
stilurile lor atât de diferite pot coexista armonios, poate chiar te miri că
lucrează încă împreună şi sunt ambii încă în viaţă. Cât despre o relaţie de
cuplu...curată fantezie, sunt mult prea incompatibili. Ei bine, ai şi nu ai
dreptate. De fapt relaţia lor profesională şi personală are un potenţial extraordinar, mult peste cel
al perechilor foarte asemănătoare sub aspectul
focusului motivaţional.
Ce mai e şi drăcia asta, focus motivaţional? Tory Higgins şi Heidi Grant
Halvorson explică teoria într-o carte considerată de Walter Mischel „an eye-opener for people who thought they
understood motivation”.
Oamenii sunt atenţi la lucruri
diferite şi au in stil motivaţional diferit, chiar şi atunci când au aceleaşi
scopuri.
Silvia este caracterizată de ceea ce
se numeşte motivaţie sau focus de
prevenţie (prevention focus): abordează proiectele cu precauţie, vizează
evitarea erorilor şi pierderilor, intră în alertă când detectează probleme şi
lucruri ce ar putea merge prost, este prima care sesizează dezavantajele sau
argumentele în defavoarea unei idei noi, preferă să meargă pe drumul cunoscut,
dacă acesta a dus-o unde trebuie în trecut. Atitudinea ei este una vigilentă, nu face schimbări decât dacă are
motive foarte serioase şi riscurile sunt minime, iar astfel a salvat de câteva ori compania de
decizii financiare hazardate. În viaţa personală este de încredere, îşi
respectă promisiunile, este loială prietenilor şi renunţă greu la relaţiile
vechi. Când are un interes romantic faţă de un bărbat este mai degrabă
rezervată şi aşteaptă ca celălalt să facă primul...ba chiar primii mulţi paşi.
Cu copiii este protectivă pentru că securitatea
este extrem de importantă în majoritatea
ariilor din viaţa sa.
Marcel este prototipul motivaţiei
sau focusului de afirmare (promotion focus). Optimist, are întotdeauna
câteva idei de noi proiecte creative bazate pe tehnici inovative şi
revoluţionare. Nu întotdeauna le duce la bun sfârşit, iar unele se dovedesc o
pierdere de timp şi de resurse, dar altele au fost într-adevăr nişte mişcări geniale. Este motivat de entuziasm,
observă avantajele şi oportunităţile, se încrede în intuiţie când simte că a
descoperit ceva valoros şi vede mai degrabă imaginea de ansamblu în detrimentul
detaliilor. Preocuparea lui constantă este dezvoltarea.
Are o stimă de sine crescută, se bucură când primeşte laude, îi place să se
afirme şi acceptă să-şi asume şi numeroase riscuri pentru asta. În
relaţiile cu sexul opus este cel care ia majoritatea iniţiativelor şi caută tot felul de activităţi variate împreună cu partenera. Ca părinte acordă o mare libertate copilului,
îi dă ocazia să experimenteze lucruri şi situaţii care altora li se par
periculoase.
Marcel şi Silvia reprezintă versiunile aproape extreme ale celor două
tipuri de motivaţii. În realitate, deşi există o tendinţă predominantă, oamenii
au elemente din ambele categorii, în funcţie de situaţie. Poţi fi
preocupat de afirmare în profesie, dar de prevenţie în relaţia de cuplu sau cu
copiii. De asemenea, anumite contexte foarte puternice activează aproape
automat un anumit focus motivaţional (o vizită la spital sau iminenţa unor
inundaţii), la fel şi normele culturale sau chiar influenţa grupului social,
care poate atenua sau amplifica tendinţa dominantă.
După cum probabil ai remarcat, fiecare stil are atât avantaje cât şi dezavantaje.
O companie plină doar de angajaţi precum Silvia nu va rezista mult timp
concurenţei şi pieţei dinamice, dar nici dacă e compusă exclusiv din oameni ca
Marcel nu are şanse mari de supravieţuire. Nici Steve Jobs nici Margaret
Thatcher nu ar fi condus Apple sau Regatul-Unit de unii singuri.
O echipă formată din Marcel şi Silvia are toate şansele de a obţine rezultate optime pentru că va beneficia de resursele ambelor şi va fi în
acelaşi timp de protejată de slăbiciunile fiecăruia. Un avion nu poate zbura
fără aripi, dar parcă nu strică şi nişte măşti de oxigen şi veste de salvare la
bord, în caz de zdruncinături. O motivaţie puternică de afirmare vine la pachet
cu erori de tipul II (false negative),
cu biasul încrederii exagerate, cu eroarea planificatorului, iluzia
controlului, efectul „mai bun decât media” şi uneori efectul Dunning–Kruger. Motivaţia
de prevenţie este însoţită în schimb de conservatorism, erori de tipul 1,
anxietate nejustificată, efectul „mai jos decât media”, autohandicapare, biasul
pesimismului şi uneori sindromul impostorului. Dacă cei doi cooperează şi îşi
confruntă opiniile într-un dialog constructiv majoritatea respectivelor erori
pot fi descoperite şi neutralizate, astfel încât compania va avea mai mult de
câştigat şi mai puţin de pierdut. (Te rog să nu mă întrebi de ce m-am oprit mai
mult asupra pericolelor ce pot fi evitate şi mai puţin asupra avantajelor de
valorificat!).
Marcel şi Silvia pot forma şi un cuplu foarte reuşit, în acelaşi timp mai
stabil şi mai dinamic decât cele formate din parteneri cu acelaşi stil
motivaţional. Dacă amândoi au un focus de afirmare, relaţia riscă să fie un foc de paie ce se aprinde rapid şi se
stinge la fel de repede, când imaginea idealizată de la început se loveşte de
asperităţile realităţile. Doi parteneri motivaţi de prevenţie probabil nici nu
vor ajunge să aprindă focul de teama unui incendiu, aşa că va ieşi un pic de fum fără foc, sau va fi atât de mocnit
încât relaţia nu va depăşi stadiul de prietenie sau de iubire platonică. Vrei
un exemplu? Romanele lui Jane Austen, unde personajele nu se încumetă să-şi
dezvăluie sentimentele până la final, când reuşesc cu chiu cu vai un timid “I hold you in the highest personal regard, Miss Bennet”.
În concluzie, relaţia dintre Marcel şi Silvia are, cum spuneam, un potenţial
uriaş, dar cu două condiţii:
1. Să existe un fundament comun, format din multe valori, interese şi scopuri similare, chiar dacă modalităţile prin care cei doi ajung să
le îndeplinească sunt adesea diferite.
2. Partenerii (de afaceri sau de cuplu) să depăşească capcana egocentrismului (e bine doar aşa cum simt/ spun eu), să manifeste înţelegere, deschidere
şi respect faţă de stilul celuilalt, să accepte confruntarea şi să fie astfel
capabili de a lua împreună cele mai bune decizii, mai bune în orice caz decât
dacă le-ar lua separat.
Dacă eşti în postura de a-i influenţa sau convinge pe alţii să cumpere sau
să facă diverse lucruri, am un feelling
că eşti nerăbdător să afli cum îţi
poţi dezvolta abilităţile de
persuasiune astfel încât să te adaptezi stilului motivaţional predominant al
interlocutorului. Pe scurt, trebuie să înveţi să vorbeşti pe limba lui. Data
viitoare îţi prezint câteva tehnici nou-nouţe.
Imi place optimismul din scrierile tale! Chiar e important sa se renunte la egocentrisme pentru o relatie posibila intre doua tipuri motivationale diferite.
RăspundețiȘtergereDa...doar ca este greu sa-ti amintesti de fiecare data sa mai privesti si dintr-o alta perspectiva :)
Ștergere