Corelaţii, probabil iluzorii

Îţi voi spune un secret: vânzările de îngheţată corelează cu arestările pentru viol! Adică există o conspiraţie a producătorilor de îngheţată care introduc în ea substanţe afrodiziace ce-i fac pe bărbaţi să nu-şi mai poată controla instinctul sexual? Nu, nicidecum! Atunci de ce? Aaa…femeile sunt atât de irezistibile când mănâncă o îngheţată pe băţ încât atrag un viol mic? Nuu…de unde îţi vin ideile astea?!! Stai că ştiu! Este invers. Violul creşte vânzările de îngheţată pentru că primul lucru pe care-l face un bărbat după asta este să se răcorească cu o două cupe cu aromă de pepene galben? Deja sari calul!

Ai confundat corelaţia cu cauzalitatea! Explicaţia e una simplă: când este caniculă agresivitatea creşte; tot atunci oamenii cumpără mai multă îngheţată. Nu există o legătură directă între îngheţată şi viol, aşa că poţi mânca liniştit, nu te va viola nimeni!

Pe mine mă interesează însă altă corelaţie, nu ştiu dacă şi cauzalitate. Să presupunem că acum câteva zile vecina de deasupra a făcut renovări prin casă şi toată ziua a lucrat cu bormaşina. (Nu, nu ai urcat să o violezi…pardon, am vrut să spun să o ajuţi). Sau că pe strada ta s-au efectuat lucrări de reparaţie şi muncitorii au făcut un zgomot infernal timp de ore, poate chiar zile întregi. Eu mă întâlnesc cu tine şi observ că eşti foarte agresiv…verbal, nu te gândi la altceva, nici eu nu mă gândesc! Mă simt jignită, înţeleasă greşit, luată peste picior (la figurat!), agresată. Mi-aduc aminte totuşi că ai fost expus la zgomot puternic şi încerc să-mi dau seama dacă asta are vreo legătură cu agresivitatea faţă de mine. Investighez problema, adică mă documentez. Caut articole ştiinţifice pe această temă.

Găsesc câteva, din care aflu că dovezile nu sunt foarte concludente. Dacă zgomotul nu poate fi controlat, se pare că într-adevăr tinzi să devii mai agresiv. Într-un mediu foarte zgomotos comportamentele prosociale sunt ceva mai rare. Reacţiile mai mult sau mai puţin agresive diferă în funcţie de variabile personale: vârstă, sex, sensibilitatea la zgomot. Un alt experiment sugerează că agresivitatea interpersonală creşte atunci când subiecţii au fost supuşi la zgomote şi apoi au fost uşor provocaţi de un complice: reacţia lor a fost disproporţionată şi au sărit la atac. Bun, deci este posibil să te fi provocat şi eu, iar acest factor, combinat cu stresul auditiv, a contribuit la felul în care mi-ai vorbit. Sau dacă erai deja furios pe mine dar în general manifestai auto-control, zgomotul ţi-a afectat stăpânirea de sine şi nu te-ai mai putut abţine. Mai vorbesc indivizii ăştia despre arousal, dar nu ştiu cum să traduc termenul fără să te provoc.

Cum aş putea însă fi sigură? Da, poate revin după ce vecina a terminat renovările sau când muncitorii s-au mutat pe altă stradă şi observ dacă eşti într-o dispoziţie mai calină (sau poate doar ţi-ai recâştigat autocontrolul, în sinea ta mă faci în continuare cu ou şi cu oţet – fierte tari?) Aha, chiar aşa s-a întâmplat! Pot trage totuşi o concluzie? Fireşte că nu, e doar un caz izolat, iar eşantionul nereprezentativ, ca să nu mai spun că nu e deloc randomizat.

Pentru siguranţă însă, probabil că m-aş baza pe observaţiile mele pentru a fi ceva mai precaută în interacţiunile cu tine atunci când am motive să cred că ai stat într-un mediu zgomotos. Mi-aş pune nişte dopuri în urechi ca să mă feresc şi eu de decibelii tăi, aş aştepta să se liniştească vecinele sau muncitorii, după care ţi-aş spune că nu a fost deloc plăcut să audiez diatribele tale.  Faptul că am găsit o explicaţie nu înseamnă că de acum înainte poţi ţipa la mine pentru că eu voi înţelege şi-ţi voi găsi scuze. Nu de alta, dar nu vreau să extragi vreo falsă relaţie de cauzalitate între agresivitatea verbală şi accesările articolelor ştiinţifice din bazele de date online.

Acestea fiind spuse, mă duc să mănânc o îngheţată. Mi s-a făcut poftă! Sunt însă liniştită: afară nu este caniculă, nici zgomot, iar Steven Pinker mă asigură că trăim într-o lume din ce în ce mai bună şi mai pacifistă…bine, tot el a scris şi cartea aia despre limbaj ca o fereastră prin care tragi cu ochiul la natura umană.