"Time in a bottle"

Te plimbi printr-un sat şi într-o curte asişti la o scenă mai puţin obişnuită: nenea Fane dă de mâncare la porci. Ce e neobişnuit în asta? Păi stai să vezi cum îi hrăneşte. Stă în picioare lângă un măr şi ridică în braţe un porc imens, pe care îl menţine deasupra umerilor câteva minute bune, până ce respectiva făptură a terminat de mâncat câte mere i-a poftit inimioara. După asta îl lasă jos şi-l ia în braţe pe următorul, repetând operaţiunea până când toţi porcii sunt sătui.

Tu, om raţional şi cu scaun (teleferic) la cap, te freci la ochi de câteva ori, te ciupeşti singur de obraz (sau de fund) să te asiguri că eşti treaz, după care îl întrebi, extrem de intrigat:

„Nea Fane, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci mata? Nu ţi-e greu să ridici porcii ăştia unul câte unul ca să mănânce mere? Nu crezi că s-ar economisi o grămadă de timp dacă ai scutura mărul şi i-ai lăsa pe ei să se hrănească singuri cu fructele de pe jos?”

La care Nea Fane îţi răspunde, şi mai perplex decât tine:

„Dar ce importanţă are timpul pentru porci?”

Acesta este un promo sau teaser la o serie de articole despre timp. Care, din păcate sau din fericire, pentru noi are o oarecare importanţă, deoarece suntem conştienţi, deşi adesea (ne facem că) uităm, că el reprezintă o resursă finită (ţi-l poţi imagina şi ca pe o unică sticlă plină cu un lichid vital, să zicem apă) şi că nu vom fi pe acest pământ la infinit (sau cel puţin nu într-o formă care presupune şi conştiinţa de sine, oasele sau cenuşa neîndeplinind, din câte ştiu eu, acest criteriu).

Deşi soarta le este cam aceeaşi (în sensul că la un moment dat sticla se termină şi vor muri), oamenii diferă enorm în percepţiile asupra timpului, iar aceste diferenţe sunt determinate nu doar la nivel individual, ci şi cultural. Nu numai porcii şi alte animale nu înţeleg însă deloc noţiunea de timp. Ai auzit de tribul de vânători-culegători Piraha, din pădurea amazoniană a Braziliei? Daniel Everett, antropolog şi lingvist, i-a studiat mai bine de o decadă şi a constatat, printre alte ciudăţenii foarte interesante, că pentru ei nu există noţiunea clară de viitor, verbele din limbajul lor nu sunt conjugate la nici un timp, ba mai mult, nu există cuvinte pentru mâine, ieri, luna viitoare sau anul trecut şi le este imposibil de exemplu să exprime şi să planifice o acţiune de tipul hai să ne vedem mâine. În afara acestui caz extrem există pe glob o varietate extraordinară (inclusiv în ceea ce priveşte măsurarea timplui), descrisă şi de psihologul social Robert Levine într-o carte simpatică, A geography of time: The temporal misadventures of a social psychologist.

Voi scrie aşadar despre unele consecinţe ale modului în care ne raportăm la timp. Când? Ce-ai spus, când or zbura porcii? Eşti răutăcios! Când va fi luna pe mijlocul cerului.