Aseară am surprins (trag şi cu
urechea, ţi-am spus?) un scurt dialog dulce-amar între doi prichindei care
nu cred să fi avut mai multe de 6-7 ani. Nu ştiu cât de etic este ce fac eu
acum, dar îmi bag scrupulele la
naftalină (să nu le găurească sau mănânce totuşi moliile) şi îl reproduc fără
permisiunea celor implicaţi:
- Dacă vezi o stea căzătoare trebuie
să-ţi pui o dorinţă.
- Nu, nu-ţi pune nicio dorinţă! Nu
se îndeplinesc! Mi-am pus eu o sută de
dorinţe şi nu mi s-a împlinit nici măcar jumătate dintr-una!
Acum stau şi încerc să citesc în stele…cum va evolua acest copil lipsit de
cea mai elementară (şi salutară) formă de wishful
thinking şi gândire magică?
Va fi un cercetător eminent, îl văd
în laboratorul uneia dintre cele mai prestigioase universităţi din Statele Unite…am eu o viziune influenţată de harpa unui îngeraş
ce mă încântă cu muzică cerească de cea mai bună calitate.
Va ajunge prematur la cimitir, după
un episod de depresie majoră finalizat cu o tentativă de sinucidere…reuşită, am o altă viziune de coşmar, născută din
polaritatea celei dintâi.
Acum…nu ştiu încotro îl va duce viitorul (nu am apucat să-i studiez steaua
din frunte, nici să-i sparg codul ADN). Pe termen suficient de lung însă (uite, asta înseamnă de fapt viziune), probabil
într-o gaură neagră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu