Din dragoste, cu cele mai bune intenţii, dar fără caravană. And an act of (un?)kindness

Astăzi un pic despre psihologia pozitivă şi, incidental, despre dragoste. Am în faţă o cercetare foarte proas(pă)tă, abia are patru zile, mititica. Părinţii ei sunt Lalin Anik (o poţi asculta dacă dai clic pe linkul de la sfârşit), profesoară la Duke University şi Michael Norton, de la Harvard Business School. S-au chinuit ceva, să ştii, nu le-a ieşit din prima, adică au avut nevoie de patru încercări controlate în laborator (patru experi(m)ente) până să se prindă sămânţa cunoaşterii şi studiul să vină pe lume, primind girul şi botezul comunităţii ştiinţifice.

Deşi mărturisesc că, pe lângă trasul la măsea, îmi place să trag şi cu ochiul, propun să dăm dovadă de puţină discreţie şi respect pentru intimitatea autorilor, aşa că nu îmi cere detalii despre metodele şi instrumentele folosite, nici date statistice referitoare la mărimea efectului, curba normală, puterea testului, indicele de aplatizare sau intervalul de încredere (pentru voyeurii care vor neapărat să fie de faţă la chinurile facerii: le găsiţi pe toate în acest pdf).

Eu o să-ţi prezint direct concluziile, gândindu-mă ca te-ar putea interesa o modalitate frumoasă de a deveni (şi) mai fericit, contribuind totodată şi la fericirea altor persoane din anturajul tău (real sau virtual). Apucă-te de combinaţii! Într-un limbaj ceva mai spălat (de obicei am gura spurcată): starea ta de fericire va înregistra o creştere semnificativă dacă faci pe peţitorul, adică dacă ajuţi două persoane să se (a)cupleze…ups! să înceapă o relaţie romantică. Iar cel mai fericit vei fi când le vei împerechea nu aleatoriu, ci în urma unei deliberări interne de tipul „Gică şi Gina sigur s-ar înţelege de minune, se potrivesc, ambilor le plac cărţile din colecţia….” De asemenea, plăcerea pe care o vei experimenta ca urmare a acţiunii tale (nu, nu mă refer la vicarious living) este valoroasă în sine, aşa că dacă lucrezi de exemplu pentru o firmă de matrimoniale şi eşti plătit pentru serviciile tale satisfacţia va scădea în loc să crească (ştii povestea cu motivaţia intrinsecă, nu?).  Îţi mai vând un pont, ca să fii (dacă nu eşti deja) cel mai iubit dintre pământeni: ar fi bine ca cei doi să nu se cunoască dinainte, sau şansele ca ei să ajungă să formeze un cuplu fără intervenţia ta decisivă (un fel de deus ex machina) să fie minime; astfel vei simţi că ai contribuit semnificativ la cristalizarea unei poveşti de dragoste, ceea ce-ţi mai aduce câteva numere (puncte) în plus la well-being. (nu te văd prea bine dacă se despart la ceva vreme şi te caută fiecare ca să te omoare, dar astăzi hai să fim optimişti, ce Valentinul mă-sii?)

Uite cum am ajuns şi la partea de motivaţie. Se ştie deja că în general oamenii normali sunt fericiţi atunci când, fără costuri prea ridicate, reuşesc să-i facă pe alţii fericiţi, să le aducă un zâmbet, o bucurie sau să le facă o surpriză. Dacă eşti cât de cât familiarizat cu terminologia psihologiei pozitive, o faptă de acest gen se numeşte a (random) act of kindness, ce presupune o motivaţie preponderent altruistă (nu aştepţi nimic în schimb). Într-o altă interpretare, ai şi o motivaţie mai egoistă: te simţi bine că ţi-a ieşit planul şi eşti mândru de calităţile ce ţi-au permis să estimezi corect că lui Gică şi Gina le-ar cam sta bine împreună.

Persoanele cu care corespondez au acum un insight, înţelegând de ce îi îndemn atât de călduros să iasă la cât mai multe întâlniri cu membrii sexului opus (sau nu neapărat opus). E adevărat, mi s-a sugerat şi să transform acest blog într-un site de mediere a întâlnirilor şi mesajelor amoroase. Am refuzat iniţial, deoarece am considerat că asumarea propriilor sentimente şi acceptarea responsabilităţii pentru ce ţi-ai dori să faci sunt esenţiale dacă vrei să construieşti o relaţie plină de sens cu o altă persoană. În lumina acestei ultime cercetări, este posibil totuşi să mă răzgândesc (still pondering). Nu-mi strică nici mie nişte capital de fericire…Stai, nu te grăbi! deocamdată blogul îşi păstrează formatul prezent, iar Mircea Radu poate răsufla uşurat, nu o să-i fur identitatea în scopurile deja sugerate.

PS: Ai ceva furnicături în buricele degetelor? Îţi vine să scrii un mail? Foarte bine, chiar te rog, fă-o! O singură precizare: vezi ce scrii la rubrica destinatarului!

Linkul promis:

http://advanced-hindsight.com/tag/lalin-anik/