Încă te chinui să afli cum au murit Ana şi George? Auzi, dar are vreun
rost? Adică tu chiar crezi că
creativitatea asta este o trăsătură pozitivă, ce merită cultivată şi
încurajată? Parcă te-aud: Sigur că da, ce
întrebare mai e şi asta? Normal că eu preţuiesc foarte mult creativitatea”.
Hm…Da, astea sunt cuvintele
tale. Dar eu nu te (mai) cred. Nu, nu spun că minţi. Tu însuţi te crezi. Este
chiar posibil să militezi public pentru stimularea ei şi să faci şi eforturi în
această direcţie. Însă ghinionul (moral luck?) face că am aflat de curând de existenţa unui bias împotriva creativităţii. Este un
adevărat paradox: deşi la nivel manifest oamenii fac din creativitate un scop
asumat (fiind văzută ca o trăsătură dezirabilă), în condiţii de incertitudine,
inconştient, creativitatea este percepută ca periculoasă şi de evitat.
Indezirabilă.
Nişte cercetători de la Cornell University au testat experimental această
ipoteză. Cum, câtă vreme vorbim despre o înclinaţie inconştientă, reprimată, ca să folosim limbajul
psihanalitic? Păi simplu, sigur ai auzit până acum de Testul Asociaţiilor Implicite,
un fel de detector al ipocriziei
intrapsihice, instrument deloc iubit de cei mai mulţi dintre pământeni
deoarece îi bagă cu nasul direct în rahat, adică îi obligă să-şi privească în
faţă cele mai urâte laturi şi cele mai dezonorante prejudecăţi. Iar
adevărurile, atunci când sunt dureroase, de obicei preferăm să le ţinem ascunse
sau măcar să ne fie arătate ceva mai oblic (The
truth must dazzle gradually/ Or every man be blind- bună intuiţie ai avut,
Emily!). Deep within, suntem marea
majoritate rasişti, de exemplu. Te gândeşti că nu e atât de important câtă vreme o tendinţă rămâne inconştientă şi nu transpare în comportament? Poate, doar că uneori se
traduce şi în acţiuni specifice, numai că în contexte suficient de ambigue
încât tu să îţi poţi auto-justifica comportamentul apelând la (fabricând) alte
explicaţii (Tell all the truth but tell
it slant/ Success in circuit lies). Alteori vei transmite mesaje ambivalente:
spui cu voce tare, pătruns de importanţa propriilor cuvinte, că femeile au fost
nedreptăţite de istorie şi că sunt la fel de inteligente, bine pregătite şi
talentate ca şi bărbaţii, în schimb, când ai de ales între un medic femeie şi
unul bărbat, optezi cel mai adesea pentru cel de-al doilea (pe motiv,
chipurile, că ai citit tu nişte recomandări mai elogioase).
Revenim la subiectul explicit al articolului. O atitudine implicită, ascunsă,
este şi respingerea creativităţii,
în special atunci când te afli într-o situaţie ce presupune un oarecare grad de
nesiguranţă. Subiecţii experimentului citat una au spus (pe o scală de la 1 la
7 şi-au exprimat atitudinea faţă de soluţiile creative) şi alta au făcut (la
testul IAT). Probabil că ştii,
asociaţiile implicite sunt evidenţiate măsurând timpul tău de reacţie (sau latenţa răspunsului) atunci când îţi sunt
prezentate cuvinte din sfera constructului vizat (în cazul nostru
creativitatea, deci: nou, inventiv, original) alături de cuvinte evaluative în
sens pozitiv sau negativ, iar tu trebuie să bifezi „creativ” lângă una
dintre acestea. Concluzia studiului?
„Our results show that regardless
of how open minded people are, when they feel motivated to reduce uncertainty either because they have an immediate goal of reducing
uncertainty, or feel uncertain generally, this may bring negative
associations with creativity to mind which
result in lower evaluations of a creative idea.”
Ce înseamnă condiţii de incertitudine? Poate orice situaţie (cu o oarecare miză) din viaţa reală?
Ai rezolvat problema cu Ana şi George? Haide, nu îţi fie teamă, eu una te
încurajez să cauţi un răspuns creativ. Dacă vei comenta (please do! I insist!), te rog să îmi dai
numele tău complet şi adresa de e-mail. Doar aşa, să te ţin minte şi să ştiu unde
te găsesc data viitoare…
Exemplu de creativitate negativa si nociva:
RăspundețiȘtergereFiul meu de 13 nu poate sta singur intr-o incapere si are oroare de intuneric pentru ca e bantuit de monstri si fantome, imaginare desigur. El insusi constientizeaza si explica fenomenul pe seama imaginatiei si creativitatii datorate geniului sau de artist plastic, pe care si-l cultiva la o scoala de desen.
Cu toate astea nu cred ca trebuie sa ma ingrijorez , ci sa astept maturizarea gandirii lui, adica momentul in care gandirea rationala va domina-o pe cea magica. Pana atunci nu am decat sa stau cu el cand isi face baie, sa-l las cu usa deschisa cand e la WC si cu calculatorul pornit cand e singur acasa, pentru a fi distras de la creativitatea negativa la care se refera studiul din acest articol.
Chiar ma documentam pentru un articol despre efectele perverse ale creativitatii, asa ca am amanat raspunsul. Baiatul are imaginatie bogata, preocupari artistice si cred ca odata cu varsta si dezvoltarea gandirii critice, a intelepciunii cum spune Sternberg, intr-un climat de siguranta emotionala se va dezvolta frumos si va fi creativ in sensul bun.
ȘtergereSi acum, ca am reusit, dupa 5 incercari cu smartphonul, sa postez un comentariu, voi scrie si solutia dilemei criminalistice despre Ana si George.
RăspundețiȘtergereMingea dublu asasina
Intr-o dupa amiaza fierbinte de weekend, Ana si George isi refaceau fortele dupa o partida foarte epuizanta de amor. Inainte de a adormi, George a deschis larg fereastra pentru a profita de umbra postmeridiana si de o potentiala adiere, avand in vedere ca aparatul de aer conditionat nu mai functiona. Nu aveau vecini in partea aceea a casei si locuiau la etaj, asa ca erau feriti de priviri indiscrete pe fereastra deschisa, iar de insecte s-au protejat cu un aparat electric contra tantarilor.
Dar, cand le era somnul mai dulce, o izbitura puternica in geam i-a facut sa tresara in pat. George a vazut apoi o minge rostogolindu-se pe podea. A coborat naucit din pat sa trimita mingea inapoi de unde a venit, impreuna cu reprosurile aferente.
Dar n-a mai apucat sa-si realizeze intentia. O zguduitura l-a trantit la pamant iar mana lui, intr-un spasm cumplit, a spart geamul. Ana s-a repezit la el calcand deasemeni pe covorul ucigas. A avut si ea aceeasi soarta, cazand rapusa langa iubitul ei.
Ce se intamplase? In baie se sparsese racordul de apa calda, astea cedeaza cel mai repede din cauza uzurii temperaturii ridicate, si, cum nu era prevazut cu invelis metalic de protectie, jetul de apa calda s-a proptit silentios pe peretele de langa usa baii, care comunica direct cu dormitorul. Covorul din fibra naturala din dormitor a preluat astfel o mare parte din apa scursa si s-a imbibat pana la pat. Astfel umezeala a ajuns sub triplu-stecherul de pe covor si contactul electric s-a facut in momentul cand George a calcat pe cablu si a afundat tripla in apa. Intreaga podea inundata a fost sub tensiune cand George si-a coborat somnoros picioarele din pat. Iar Ana nu s-a gandit la nimic cand a coborat si ea din pat. Au murit amandoi electrocutati dar n-as putea spune cine era vinovatul, mingea sau covorul. Poate, daca nu se ridica brusc din pat, George ar fi observat balta de apa, deci ar fi intuit pericolul. De aceea am optat pentru vinovatia mingii.
Cu admiratie pentru acest blog, Victoria Popescu, alias Fortuna
Aha...inteleg si cu cine seamana baiatul :) Foarte originala povestea si da, sigur ca mingea e de vina :)) Cat despre cei doi...nu exista un singur raspuns corect, e nevoie doar de putina imaginatie (exista si o versiune mai simpla, nu la fel de picanta insa).
Ștergere