Am avut noroc. Triplu
noroc, asa ca daca mi se mai intampla ceva frumos azi voi incepe sa cred ca
zarurile Providentei au fost masluite (de Provident?), doar nu am uitat ce a
scris Nassim Ncholas Taleb despre eroarea ludica.
Mai intai, intalnirea cu
Roxana a decurs de minune, nici nu as fi visat ca voi fi atat de linistita in
compania ei, ca nu va fi nevoie sa ii dau sfaturi si pareri sau sa ii citesc
viitorul in liniile care au inceput sa ii apara pe frunte (si prietenii tai mai
uita ca nu esti acolo ca sa le carpesti problemele si sa le explici ce consecinte
ar putea avea faptul ca nu i-a alaptat mami cand erau mici?). Nu, ea mi-a zis
de la inceput: “Sunt foarte suparata, dar mi-era dor de tine si nu puteam scapa
ocazia de a te vedea. Hai sa bem o bere, nu te supara pe mine daca nu voi vorbi
mai deloc”. Nici ca imi puteam dori altceva, asa ca m-am bucurat de o seara superba
cu o prietena atinsa de cel mai incantator mutism cu putinta, dupa care m-am
dus acasa si m-am prabusit in pat, nimerind, deloc intamplator, langa catelusa
pe care nimeni din familia asta (cu atat mai putin eu) nu a avut simtul practic
de a o invata care ii este locul si pozitia printre oameni (dar mai bine tac, cafeaua
asta de dimineata a inceput brusc sa imi lase un gust amar).
In al doilea rand,
le sunt recunoscatoare mortilor din cimiterele din Vrancea: s-au impacat cu
soarta si nu s-au rasucit prea tare in mormintele in care isi faceau somnul de
fumusete, asa ca niciun cutremur semnificativ nu a daramat blocul in care
azi-noapte imi dormeam si eu somnul de veci.
In sfarsit, am avut
inspiratia (ciudat, rar ma loveste si pe mine asa ceva!) sa car dupa mine (desi
aveam e-readerul plin) doua carti ce s-au dovedit salvatoare, una pentru Elena,
cealalta pentru mine. Daca filosofia ti se pare de multe ori arida, abstracta sau
despartita de viata reala, probabil nu ai auzit inca de Thomas Cathcart si
Daneil Klein, doi americani pe la saptezeci de ani fiecare, buni prieteni si autorii a trei carti devenite best-seller in Statele Unite, dintre care doua au fost
traduse si la noi, de editura Nemira: “Platon si ornitorincul intra
intr-un bar” si “Aristotel si furnicarul merg la Washington”. “O introducere
ireverentioasa, neconventionala si plina de umor in marile traditii, scoli si
concepte filosofice”, prima carte (initial refuzata de patruzeci de edituri)
abordeaza subiecte grele, cum ar fi epistemologia, religia, filosofia limbajului,
etica, metafilosofia sau existentialismul, dar o face intr-un stil accesibil,
lejer si, mai ales, foarte amuzant. Putina teorie, in schimb bancuri din
belsug. Unele mi s-au parut geniale, pe cateva cred ca nu le-am inteles, altele
sunt sigura ca ar fi putut beneficia de o traducere mai inspirata (ipoteza pe
care voi avea foarte curand ocazia de o testa, trebuie sa soseasca, via
bookdepoitory si ultima lor carte, netradusa inca, intitulata irezisitibil: “Heidegger
and a Hippo Walk Through Those Pearly Gates: Using
Philosophy (and Jokes!) to Explore Life, Death, the Afterlife, and Everything
in Between”).
Ar fi pacat in aceasta zi
de duminica sa ma amuz singura; in plus, poate, cine stie, vei fi curios pe urma
sa afli si mai multe despre existentialismul lui Hegel (bancul nr.1), paradoxurile
lui Russel (nr.2), “argmentum ad verecundiam”, “double entendre”, logica
inductiva si asta nu e tot.
Have fun!
“Un barbat este in pat
cu sotia celui mai un prieten al sau, cand aude masina acestuia oprind in fata
casei. Barbatul se ascunde repede in dulap. Sotul intra in camera, se duce la dulap
sa-si puna haina, da cu ochii de amicul lui in pielea goala si-l intreaba:
-Lenny, ce naiba cauti tu aici? La care Lenny ridica din
umeri si spune:
-Fiecare om trebuie sa
fie si el undeva!”
“Daca un om incearca sa
rateze si reuseste, ce face el de fapt?”
“Ted se intalneste cu
amicul lui, Al, si exclama:
-Al! Auzisem ca ai
murit!
-Ba deloc! Raspunde amicul,
razand. Dupa cum vezi, sunt cat se poate de viu.
-Imposibil! declara Ted.
Cel de la care am auzit este mai de incredere
decat tine”.
“Holmes si Watson sunt
in drumetie cu cortul. In toiul noptii, Holmes se trezeste si isi zgaltatie
amicul.
-Watson, uita-te la cer
si spune-mi ce vezi!
-Vad milioane de stele,
Holmes.
-Si ce deduci de aici?
Watson se gandeste
cateva clipe.
-Pai, din punct de
vedere astronomic, asta inseamna ca exista milioane de galaxii si poate de
planete. Astrologic, remarc ca Saturn a intrat in zodia Leului. Temporal, deduc ca
este cam trei si un sfert. Meteorologic, banuiesc ca maine va fi o zi
insorita. Din perspectiva teologica, inteleg ca Dumnezeu este atotputernic si ca
noi suntem mici si neinsemanati. Dar tu ce vezi, Holmes?
-Ce idiot esti, Watson!
Cineva ne-a fura cortul!”
“El: Te-ai culca acum
cu mine pentru un milion de dolari?
Ea: Un milion? Ha! Cred
ca da!
El: Dar pentru doi dolari?
Ea: Sterge-o, amice!
Oare cine ma crezi?
El: Pai, deja am
stabilit asta. Acum negociem doar pretul”
“O bunica evreica isi
priveste nepotelul jucandu-se pe plaja, cand un val urias se napusteste si-l
trage in larg.
-Te rog, Dumnezeu,
implora ea, salveaza-mi unicul nepot! Te rog, adu-l inapoi!
Si un alt val urias se
apropie si depune copilul pe plaja, teafar si nevatamat. Iar bunica ridica un
ochi spre cer si spune:
-Dar avea si o
palarioara!”
“Un barbat isi vede
fiul suferind un teribil accident de bicicleta. Il ridica de la pamant, il aseaza
pe bancheta din spate a masinii si fuge cu el la spital. Cand copilul este dus
in sala de operatii, chirurgul exclama:
-Dumnezeule! E fiul
meu!
Cum e posibil?”
Presupun ca ai gasit imediat
solutia ultimei anecdote. Chirurgul era mama, desigur! Ce, ai presupus implicit,
pentru mai mult de o secunda, ca era vorba despre un barbat? Nu, nu insinuez asa ceva despre tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu