Poate ai si tu un rest de zest...

Scumpul, dragul, adoratul si iubitul meu cititor (nu te speria, nu sunt ironica, nici beata, nici surescitata), am de gand sa iti spun niste lucruri esentiale din psihologia pozitiva, pentru ca mi-am propus sa te fac fericit (prin mijloace stiintifice), ca astfel sa imi creasca si mie well-beingul (faptele bune fata de straini ajuta in acest sens, ne asigura, cu generozitate, Sonia Lyubomirsky, in "Cum sa fii fericit"), nu ca as avea nevoie, dar fac rezerve pentru zile mai posomarate. In cazul in care vei gasi informatiile mele folositoare te invit sa imi scrii o scrisoare de recunostinta- tit for tat, este cel mai intelept lucru pe care l-ai putea face, dar pentru asta chiar ar trebui sa te caracterizeze virtutea numita „intelepciune”, operationalizata prin urmatoarele calitati (character strenghts): gandirea critica (minte deschisa si judecata limpede), placerea de a invata, curiozitatea si interesul pentru lume, simtul perspectivei si creativitatea (ordinea este intamplatoare, la fel si alegerea acestei virtuti dintre cele 6 descrise de Seligman). Daca nu ti-ai dat inca seama, vorbesc de VIA Survey of Character Strenghts, pe care, numai daca esti curios (si aspirant, asadar, la intelepciune), te invit sa il accesezi si tu pe site-ul http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu ca sa vezi care sunt principalele tale puncte tari (primele cinci constituie semnatura ta in materie de calitati) si cum ai putea sa le valorifici si mai mult.

Acum ceva timp ti-am vorbit despre grit (nu, nu se afla printre cele 24 de puncte tari, asta e un fel de meta-calitate si a fost descoperita, dupa cum sper ca iti amintesti, de Angela Duckworth), care corela cu ceea ce unii numesc succes in viata: note mari la facultate, un salariu cu multe o-uri (poate si oua) si, uneori, realizari remarcabile in profesie. De aceasta data ma intereseaza insa altceva, mult mai important (pentru mine), si anume ce calitati se asociaza cu emotiile pozitive si cu o satisfactie sporita a vietii. Iti spun si tie, ai noroc ca afara ploua si nu mai e asa de cald, pentru ca agreabilitatea mea (suntem acum in alt film, ala cu cinci factori mari si tari, dar poti sa o transformi in „kindness” daca tii neaparat) creste invers proportional cu temperatura din mediul extern. Ei bine, studiile (Park, Peterson, & Seligman, 2004) spun ca ai sanse mai mari sa fii fericit si satisfacut de viata daca ai: curiozitate (r = .39), zest sau entuziasm (r = .52), capacitatea de a iubi si de a fi iubit (r = .35), recunostinta (r = .43) si speranta sau optimism (r = .53). Iar am masluit ordinea, ca sa te pun pe tine sa le aranjezi in functie de valoarea coeficientului de corelatie (cu life satisfaction, remember?); sper ca dragostea ta de cunoastere a fost suficienta cat sa inveti ceva statistica, eu am avut noroc si de un profesor care nu numai ca stapanea materia, dar, sa vezi ciudatenie la noi in Romania, mai punea si notele pe merit.  

Marturisesc ca aceste cifre nu ma mira (hindsight bias, spui? Forget it!) pentru ca, inainte sa citesc studiul, meditasem cu sarg si cu folos la una dintre calitatile mentionate, iar concluzia ruminatiilor mele funeste era ca taria de caracter care te poate ajuta cam in toate aspectele reunite sub palaria well-being-ului (sau a flourishing-ului) este…entuziasmul, energia, vitalitatea, la joie de vivre (dupa cum mai este numita chiar in „Character Strengths and Virtues: A Handbook and Classification”) sau, mai pe englezeste, zest. Daca figureaza in semnatura calitatilor tale (top 5, dar iti dau eu o dezlegare, poate fi si a sasea, ca asa vreau eu!), inseamna ca iti traiesti viata cu entuziasm si insufletire, te simti viu si inflacarat, intampini fiecare zi ca pe o aventura in care de-abia astepti sa te lansezi si te implici trup si suflet (figura de stil) in toate activitatile pe care le desfasori (wholeheartedly, zi tu ca nu e asta un cuvant magnific). Vitalitatea ar fi  de asemenea masura auto-actualizarii lui Maslow (tot in manual scrie!), o reflectare a eudaimoniei si o conditie a instaurarii starii de flux (Csikszentmihalyi). Desi nu are prin ea insasi o conotatie morala, poate servi unor scopuri nobile, cu conditia sa nu devii un ucigas in serie (sau un militar?) manat de entuziasm si mai am cateva idei pe care intelepciunea ma impiedica insa, de aceasta data, sa le impartasesc, plina de ardoare, cu tine.

Spuneam ca sunt sigura ca aceasta calitate este definitorie pentru well-being si, ca sa iti demonstrez, presimt ca va trebui sa te iau de la zero si sa iti explic acum modelul PERMA (sper ca nu ai citit „perna”, pentru ca ar fi un priming nedorit ce te-ar (tele)ghida direct catre pat; hai, incearca sa nu te gandesti acum la o perna si la o paturica moale si calduroasa, trebuie sa stapanesti procesul de thougth suppression descris de Wegner si sa invingi teoria proceselor ironice; am inteles ironia, ma opresc aici cu asociatiile).

Exista asadar cinci elemente fundamentale ce ar trebui sa se regaseasca intr-o viata fericita si infloritoare, mai exact (intai in engleza, poate retii mai usor asociind cu acronimul de mai sus adica prescurtarea, ca sa te scutesc de o cautare in DEX!): positive emotions, engagement, positive relationships, meaning and achievement. Hai sa le luam pe rand, vreau sa intelegi cat de important este entuziasmul sau vitalitatea in fiecare dintre aceste aspecte.

Emotiile pozitive sunt generatoare de fericire intr-o relatie numita de Barbara Fredrickson spirala ascendenta: bucuria ii face pe oameni mai atenti la acele elemente din mediu ce pot da nastere altor emotii pozitive, care la randul lor vor facilita gasirea de noi resurse…Aceasta este teoria largeste-si-construieste (the broaden-and–build theory of positive emotions): anumite emotii pozitive - printre care bucuria, interesul, mandria, multumirea si dragostea- iti largesc repertoriul de ganduri si actiuni, spre deosebire de emotiile negative, care ingusteaza paleta de posibile raspunsuri comportamentale: frica, de exemplu, te obliga sa alegi doar dintre cele trei F (fight, flight sau freeze, nu cred ca ti-ar mai arde de…fulfill). De asemenea, ele creeaza resurse fizice, intelectuale si sociale si devin astfel vehicule pentru cresterea individuala si formarea relatiilor sociale. Retine te rog ca emotiile pozitive nu se afla pe un continuum cu cele negative, ci avem de-a face cu doua sisteme diferite, ceea ce explica de ce ai de multe ori sentimente contradictorii, amestecate, greu de definit. Poti simti in acelasi timp bucurie si tristete tocmai pentru ca fiecare dintre ele exista (relativ) independent undeva in registrul tau emotional, altfel ceea ce ai experimenta ar fi o stare de cvasi-indiferenta, in care emotia s-ar neutraliza in zona valorii de mijloc. Forma extrema a acestor sentimente contrarii este senzatia de sublim (awe in engleza), prea putin studiata de psihologi (Maslow s-a mai apropiat de ea, cand a descris experientele de varf), dar careia de David Keltner si Jonathan Haidt i-au dedicat minunatul articol „Approaching awe, a moral, spiritual and aesthetic emotion”. Experienta sublimului este una deosebit de intensa, primordiala, revelatoare si inspaimantatoare in acelasi timp, iar ea apare atunci cand un stimul este perceput ca extrem de vast (larger than self), astfel incat este necesara o acomodare a structurilor tale mentale pentru a-i asimila intregul potential. Poate fi ceea ce simti, de exemplu, cand te plimbi pe pasarela din sticla Skywalk,  situata la 1.300 de metri deasupra Marelui Canion, cand privesti tabloul lui Edward Munch, “Tipatul” (sau orice Dali), cand asisti la o tornada (and get swept away…). Intr-o societate focalizata exclusiv pe emotiile pozitive probabil ca iti dai voie rar foarte rar sa traiesti asemenea momente, lucru remarcat de Eric G. Wilson care, in superbul sau eseu intitulat “Impotriva fericirii”, atrage atentia asupra riscului de a adopta cu totii o mentalitate de mall, refuzand complexitatea uimitoare si fascinanta a vietii:

“A dori doar fericire intr-o lume neindoielnic tragica inseamna sa devii inautentic, sa te multumesti cu abstractiuni nerealiste care ignora situatiile concrete. In sfarsit, mi-e teama de eforturile societatii noastre de a expurga melancolia din sistem. Fara agitatiile sufletului, magnificele noastre turnuri dupa care am tanjit atat se vor prabusi? (…) Este un paradox. Existand cu un ochi indreptat spre moarte, ma nasc. Simtindu-ma complet singur, traiesc uniunea cu tot ce este viu. Suferind o anxietate inevitabila, trec printr-un soc vital. Inteleg: a fi viu inseamna a intelege polaritatea mareata a universului. Viata creste din moarte simoartea din viata; turbulentele duc la tipare dulci, iar ordinea se dizolva intr-un haos vibrant. Cosmosul este amestecat, cetos, confuz si contradictoriu. Dar acest amestec tine lucrurile impreuna, in miscare, imprevizibile, contingente, misterioase, interesante. Deodata lumea nu mai pare ca si cum schimb la nesfarsit canalele de televiziune, apasand butonul toata noaptea, desi am vazut tot ce apare pe ecran. Dimpotriva, nu stiu ce va urma. Sunt foarte atent. Sunt pe muchie, incomplete si trist, dar incerc sa-mi imaginez poeme mai frumoase decat msicarea tacuta a rechinilor si simfonii mai sonore decat acele cantece ale pasarilor in anotimpul verii. Incerc sa inventez un cosmos din haos.”

Uite cum din cauza lui Burke, Wilson, Keltner si Haidt (thank you, guys!) m-a luat valul tzunamic al sublimului, facandu-ma sa uit, pentru cateva momente, de ameteala epistemica de care nu reusesc deloc sa scap in ultimul timp, in urma intalnirilor repetate cu mult prea numeroasele (si deseori contradictoriile) ipoteze generate de abordarea stiintifica a psihologiei. Cat pe ce sa uit despre ce era vorba (hm..de parca as fi stiut vreodata)! Conform teoriei lui Paul MacLean, evolutia sistemului emotional al primatelor inferioare...ce? na ca acum chiar m-am incurcat, asta era dintr-o alta carte (Victor Johnston- „Why we feel”). Stai, nu-mi sopti ca mi-aduc singura aminte! Despre ce scriam? Era ceva despre perne, pasiune...sex salbatic!? Nuu, scuza-ma te rog, sigur te-am facut sa rosesti! Mai esti sau ai inchis pagina, oripilat? PERMA si vitalitatea, modelul de flourish al lui Seligman si Inventarul Tariilor (de caracter!).

Ce zici, are entuziasmul sau la joie de vivre vreun cuvant de spus in capacitatea de a experimenta emotii pozitive? Dar in intensitatea lor? Si daca raspunsul este da, iar tu te consideri norocos ca te caracterizeaza vitalitatea, poate nu ar strica sa te gandesti si la reversul acestei intensitati, dar mai tarziu, pentru ca azi ne ocupam doar de partile luminoase si pozitive.

Tot entuziasmul este ingredientul-cheie din cea de-a doua fateta a modelului PERMA, si anume implicarea (engagement), starea de flux, scufundarea intr-o activitate (cu sens) pana la pierderea notiunii timpului, sau „angajamentul vital” (Mihalyi Csikszentmihalyi si Jeanne Nakamura, „The construction of meaning through vital engagement”). Aceasta implicare totala in activitatile alese si desfasurate de tine este atat o sursa de sens si de emotii pozitive, cat si principala latura energizanta a comportamentului si cea mai importanta motivatie, daca e sa ne raportam la teoria autodeterminarii (Deci & Ryan), atat de draga mie, desi nu bag mana in foc pentru validitatea ei stiintifica. Ceea ce conteaza aici este un anumit mod de a te pozitiona in raport cu lumea, relatia privilegiata cu anumite obiecte sau situatii percepute subiectiv drept benefice, semnificative, demne de atentie si pline de sens. In „Teoria fericirii” (da, asa s-a tradus „The Happiness Hypothesis”) Haidt preia termenul celor doi cercetatori si descrie insufletirea care o cuprinde pe una dintre studentele sale, de obicei destul de retrasa si tacuta, atunci cand incepe sa vorbeasca despre pasiunea sa, echitatia (daca spuneam calaritul iar te ingrozeai, nu?). Angajamentul vital este valorizat pentru recompensele sale intrinseci, experimentate aici si acum, astfel incat vei fi motivat sa cauti in mod activ experientele ce iti permit sa iti dezvolti aptitudinile. Pentru a amplifica frecventa si durata fluxului este necesar sa inveti sa iti controlezi sistemul atentional, dar (cred eu) numai dupa ce ai descoperit catre ce stimuli se indreapta oricum, in mod natural, atentia ta. „Experienta mea consta in lucrurile la care sunt de acord sa particip. Doar ceea ce observ ajunge sa imi influenteze mintea”, remarca William James, inainte ca Simons si Chabris sa aduca gorila pe scena (in terenul de baschet) pentru a ilustra fenomenul atentiei selectiva. Angajamentul vital nu se rezuma asadar la tine sau la ceva din mediu, ci la relatia dintre tine si acel ceva, precum si la alinierea dintre eficienta activitatii tale si realizarea personala.

Relatiile pozitive par a fi aspectul cel mai important din flourishing, dar asta nu este neaparat un lucru bun! Relatiile cu ceilalti sunt sursa fundamentala de satisfactie (de toate felurile) a oamenilor dar, in acelasi timp, si principala cauza a nefericirii lor (Harry Reis & Shelly Gable, „Toward a positive psychology of relationships”). Insa nu asta conteaza acum, iar am uitat ca este un articol despre psihologia pozitiva, desi pana si autorii mentionati sunt de acord ca „on the distress side of the spectrum, relationships are well-established as one of the most potent causes of human misery”. Bun, deci esti mai fericit daca ai oameni pe langa tine cu care se intampla sa fii si (destul de) intim, cred ca m-am facut bine inteleasa. In celebrul articol „The need to belong: Desire for Interpersonal Attachments as a Fundamental Human Motivation”, Roy Baumeister si Marl Leary insinueaza ca ai si tu o nevoie fundamentala de a apartine, adica esti motivat sa cauti si sa mentii relatii interpersonale stabile si stranse. Nu prea iti convine sa le pierzi, iar cand acest lucru se intampla (shit happens!) sanatatea ta fizica si mentala este grav afectata, sistemul imunitar se prabuseste, ba te pricopsesti si cu un mic episod depresiv (daca nu psihotic), asa, ca amintire. Am insa vesti bune! Daca te-a parasit iubita exista o solutie foarte simpla (ma rog, doar daca esti un partener atractiv, plin de succesuri reproductive – rateurile nu sunt permise, competitia e acerba): Gaseste-ti, frate, alta! Daca nevoia de a apartine este o trebuinta fundamentala, Baumeister spune ca partenerii de atasament sunt intersanjabili, asa ca o noua partenera should do the business. In definitiv, atunci cand iti este foarte foame mai conteaza daca papi gaina sau curcan? La fel, ce mare diferenta daca te culci cu Maricica sau cu Floricica? A plecat? Inlocuieste-o! Cu cine? Cu nimeni, ba! Nu ti-e rusine sa te gandesti macar la asa ceva? Ea era perfecta pentru tine! imi vine mie sa iti strig, furioasa, insa ma abtin, intelept, pentru ca imi amintesc ca Baumeister este, totusi, unul dintre cei mai importanti psihologi sociali, iar motivul pentru care tu citesti acest blog este interesul pe care il ai fata de psihologia stiintifica. Dar stai! Tot el, intr-un excelent manual de psihologie sociala, („Social Psychology and Human Nature”), mentioneaza mai multe studii ce sustin ideea ca partenerii de cuplu care se idealizeaza reciproc sunt si cei care raman mai mult in relatie si care isi mentin satisfactia pe termen lung. Asa ca este foarte bine sa traiesti cu iluzia ca iubita ta este minunata, mirifica si mirobolanta, ai toate sansele sa te bucuri de o relatie fericita, cu conditia, desigur, ca si ea sa fie victima aceleiasi folie-a-deux. Te-am linistit, este de neinlocuit. Insa mai tii tu minte ca dragostea romantica este doar un fel de „lipici fabricat de natura pentru a intari atasamentul dintre doi adulti a caror interactiune are sanse sa evolueze inspre o relatie de parenting” (Shaver, apud Baumeister)? Lipici, nelipici important este ca functioneaza! Numai daca vorbim despre iubirea reciproca, caci cea neimpartasita este o fantasmagorie nejustificata din punct de vedere evolutionist, nici nu mai are sens sa analizam iluzoria experienta subiectiva a acestei plasmuiri inutile si irelevante. Nu?

Cum influenteaza deci entuziasmul relatiile sociale si de cuplu? Hai ca e limpede: aceasta calitate coreleaza puternic cu nivelul tau de implicare in relatie, cu interesul pe care il vei acorda partenerei si cu intensitatea sentimentelor tale pentru ea (sau ele, desigur!). Poate si cu apetitul sexual, mai am nevoie de cativa subiecti si termin o cercetare pe tema asta. Mai mult, vitalitatea (zest-ul, da?) isi pune amprenta asupra stilului tau afectiv: daca o ai mare (calitateaaaa), felicitari! probabil ca esti si un tip highy affectionnate, ceea ce inseamna un nivel scazut de stres, deci o sanatate fizica mai buna. Acum ca am lamurit-o si pe asta, simt (intuitie feminina) ca ai vrea sa ma intrebi care sunt totusi ingredientele unei vieti de cuplu fericite si de durata. Haha! Sorry! Pai daca stiam crezi ca mai scriam eu la ora asta pe blog? Nu ma indeletniceam si eu cu alte activitati, mai placute si lipicioase? Dar daca afli tu invredniceste-te sa-mi dai de veste!

Mi-a pierit tot cheful (entuziasmul) sa iti povestesc despre ultimele doua dimensiuni ale well-being-ului, sensul si realizarea. Cica ar trebui sa ai sentimentul ca servesti o cauza mai larga decat tine insuti, asa ca mai du-te si tu la biserica si linge icoanele! Iar pe urma pune-ti osul la treaba, nu mai pierde timpul pe net. Vitalitatea te ajuta sa iti stabilesti scopuri in care sa crezi, sa te implici apoi in ele si, foarte important, sa nu renunti. Nu intamplator (dar nici absolut evident!), aceasta calitate face parte din virtutea curajului (sper ca intre timp ai avut macar curiozitatea sa completezi testul si sa cauti virtutile!!!), deci iti creste rezilienta in fata obstacolelor. Cata vreme investesti energie si entuziasm in activitati semnificative ce te apropie de obiectivele tale nu vei da inapoi, pentru ca pur si simplu vei simti ca trebuie sa faci acele lucruril; vei fi mai putin sensibil la posibilele obiectii si critici din partea altora, ba vei depasi chiar si eventuala teama de esec sau de respingere. Presupun ca esti familiarizat cu teoria lui Wrzesniewski, care face distinctia intre job, cariera si vocatie. Cei mai fericiti oameni sunt, bineinteles, cei care vad in munca lor o vocatie, o chemare, deoarece sunt pasionati de ceea ce fac, sunt motivati intrinsec, nu se plictisesc, nu isi doresc sa se pensioneze mai repede sau sa vina odata vara sa isi ia concediu, ci vad in ocupatia lor un element central al identitatii de sine. In 2009, Peterson, Park, Hall si Seligman au realizat studiul „Zest and work”, (http://deepblue.lib.umich.edu/bitstream/handle/2027.42/61871/584_ftp.pdf;jsessionid=F5A987ECB4F21E47B3A5CEDC47261E63?sequence=1) pe un esantion de 9083 (!!) de persoane si si-au confirmat ipotezele (ale lor dar si ale mele, sa fie clar!) ca 1) zest-ul asta coreleaza puternic cu satisfactia fata de munca si fata de viata in general si 2) oamenii plini de entuziasm au tendinta sa vada in munca lor o vocatie. Apoi si-au pus intrebarea cum ar putea fi dezvoltata aceasta calitate la locul de munca si au dat baietii si niste sugestii, accesibile si tie printr-un singur click.

In incheiere, cateva cuvinte despre depresie si entuziasm. Daca te-a lovit amocul, dar esti din fire un tip entuziast si energic, predictia mea este ca iti vei reveni destul de repede. Ma indoiesc ca vei putea sta prea mult in pat, cu o totala lipsa de interes pentru lucrurile ce iti faceau anterior placere. Sau ca vei trece de la ideatia suicidara la tendinta propriu-zisa. Sunt convinsa ca, la un moment dat, ceva tot te va face sa sari din pat direct in strada (nu, nu pe geam) si sa te duci, de exemplu, sa vezi filmul „Amour” sau pozitia copilului (tot filmul, nu ecografia 3D). Sau sa te intalnesti cu prietenii pe care i-ai refuzat in ultimul timp pe motiv ca „n-am nimic, sunt bine, dar ne vedem altadata”. Poate sa fie si un sport care iti face placere. Sau pur si simplu vei fi impresionat de bucuria si spontaneitatea cu care iti sare in brate cainele de companie (sper ca nu e vreun violator pe aici sau cineva diagnosticat, conform DSM, cu parafilia denumita, foarte sugestiv, frotteurism)! In orice caz, ceva trebuie sa iti atraga atentia. O piesa de teatru? Ultima carte a lui Haruki Murakami? Un meci de fotbal? Un handbook de pshologie evolutionista? Eleganta demonstratiei unei teoreme matematice? Silueta gratioasa a unei tinere femei de pe strada? Un copac in flori? E adevarat ca, pe langa entuziasm, mai exista, in inventarul trasaturilor, o calitate minunata care te-ar putea ajuta in acest sens: aprecierea frumusetii si excelentei, despre care (acelasi) Haidt, impreuna tot cu Keltner, vorbeste atat de frumos in manualul deja amintit (din pacate tocmai pe acest articol, care ma interesa in mod special, nu l-am gasit in forma sa finala, va trebui sa te multumesti cu un draft: http://socrates.berkeley.edu/~keltner/publications/haidt.2004.pdf). Un lucru e sigur: cu cele doua calitati in dotare mare minune sa te plictisesti vreodata (daca esti si curios nu stiu cum de te induri sa mai si dormi din cand in cand, poate doar cu ceva ajutor din partea intelepciunii). Exista insa si aici o problema: ce vei alege sa faci mai intai? Cum te hotarasti ce carte sa incepi sau la ce prelegere TED sa te uiti? In seara asta citesti, scrii ceva sau te duci la un concert? Barry Schwartz, in cartea “The paradox of choice: why more is less” (click aici pentru o versiune prescurtata: http://www.swarthmore.edu/SocSci/bschwar1/Sci.Amer.pdf) remarca faptul ca prea multe optiuni sfarsesc prin a ingreuna luarea unei decizii si efectuarea unei alegeri. Parca ma vad pe mine acum cateva zile, incercand sa ma hotarasc daca sa raman acasa cu teoria fericirii a lui Haidt sau sa ma duc la cinematograful meu preferat sa vad Hitchcock. (Am ales filmul si asa, la final, din schimbul de replici dintre Alfred si sotia sa, Alma, am aflat si eu, in sfarsit, de ce a fost numit regizorul asta maestrul suspansului).

Desi as mai avea rezerve (nesecate) de entuziasm, cred ca ma voi opri aici, pentru ca nu sunt sigura ca ai tinut pasul cu mine si ca nu te-am pierdut pe parcurs (accept si ca te-am plictisit, ce sa fac acum?). Sau poate vrei sa iti mai citez un ultim studiu stiintific? Sa stii ca m-a ajutat si placerea de a invata (am vrut sa scriu articolul asta de saptamana trecuta, dar mereu mai gaseam ceva de citit). Si curiozitatea (trebuie sa vad ce vrea si nenea asta cu articolele lui!). Si…hmm, iar am impresia ca imi scapa ceva. Mai era o calitate…Ma uit in tabelul in care le-am salvat si revin sa ti-o spun (insa numai daca nu o stii deja!).