sâmbătă, 2 martie 2013

Cu Dalila la coafor


Inca ma aflu in orasul natal si scriu acum pe fuga, intre doua intalniri cu prieteni care ma cunosc de pe vremea cand mergeam impreuna la scoala, in parc si, mai tarziu, “la terasa”.
Alina si-a dat acordul sa public aici un fragment din discutia noastra, deoarece m-am gandit ca te-ar putea ajuta si pe tine sa intelegi unele comportamente  ale persoanelor din jur, in anumite contexte  sau momente mai speciale.
Eu: -Alina, arati foarte bine! Dar ce coafura elaborata ti-ai tras! Intotdeauna ai avut un par superb, insa astazi e atat de aranjat…Te duci undeva? Ai vreo nunta, botez, inmormantare?
Ea:- Nu, ma duc la prietenul meu. Nu  mergem nicaieri, stam acasa.
-Aa…Nebunatico, ce jocuri aveti in program de ti-ai facut cocul asta? Sigur nu vei fi scolarita rebela. Poate contesa neinduplecata…hihi
-Of, nu te-ai schimbat deloc, tot la prostii te gandesti, femeie! Nici vorba, e o seara obisnuita. Azi mi-am facut coc, ieri am avut parul ondulat la spate iar in fata prins cu niste ace astfel  incat sa pice in scari, evidentiindu-mi pometii. Maine m-am gandit sa il prind in crestet si…
-Voi aveti un fetis cu parul sau ce sa mai inteleg?
-Of, nu, mai! Dar ce, nu imi sta bine?-
-Ti-am zis deja ca esti foarte frumoasa. Dar mereu ai fost, nu e nimic surprinzator aici. Nu inteleg insa de ce trebuie sa te aranjezi asa cand te duci acasa la prietenul tau. Scuza-ma, dar mi se pare un pic ciudat.
-Da, incep sa pricep la ce te referi. Dar tu nu stii ca eu ma intalnesc cu cel mai atragator baiat din lumea asta. Pentru mine, sigur. Nu stiu daca trasaturile lui se incadreaza in diverse standarde sau parametri obscuri si nici nu imi pasa, pentru mine e perfect.
-Ma bucur tare mult. Dar tot nu inteleg. Lui nu-i place de tine decat atunci cand arati impecabil sau cum?
-Bineinteles ca nu, ar fi culmea! Ma iubeste indiferent cum am parul.
-Si atunci? Ce rost are sa exagerezi cu tot felul de coafuri sofisticate cand ai putea pur si simplu sa fii naturala si sa te bucuri de serile petrecute impreuna? Eu cred ca tie iti este teama ca va fi dezamagit daca te va vedea intr-o zi cu parul lasat neglijent pe spate.
-Poate ca ai dreptate si exista pe undeva si aceasta frica. Insa nu este principalul motiv pentru care ma port asa. Ti-am spus ca pentru mine el este cel mai frumos baiat. Ne  intalnim doar de cateva saptamani, dar eu il remarcasem de mult, mergea la aceasi sala de fitness si il priveam cu o admiratie nespusa cand iesea de la antrenament. Nici nu indrazneam sa ii vorbesc. Cand am inceput sa ne cunoastem am inteles ca nu pot fi naturala si relaxata decat daca reduc din aceasta distanta enorma la care il situasem fata de toti ceilalti oameni. Vorbeam cu el si tot extraordinar era. Si totusi, aveam nevoie sa ma simt la egalitate in aceasta relatie. Normal ca nu puteam sa il fac pe el sa para mai putin atragator, desi i-am zis de cateva ori, in gluma, “Uratule!”, sa ma simt si eu mai frumoasa. Singura solutie este sa fiu si eu cea mai atragatoare fata din lume. Asa ca daca aceste coafuri ma ajuta momentan pe mine sa ii vorbesc lui de la egal la egal, ei bine voi petrece in continuare ceva timp incercand sa fiu cat mai frumoasa…
-Dar esti sigura ca pe el nu il deranjeaza toate acele astea cand te tine in brate? Nu s-a intepat pana acum in nicio agrafa?
-Ba da, daca stau bine si ma gandesc. Chiar si aseara l-am zgariat pe piept. Mi-a parut atat de rau…
-Si in cocul de azi cate ace ascunse ai introdus? Vrei cumva sa ii faci un model pe piele? Poate ar fi timpul sa vezi daca mai ai intr-adevar nevoie  de ele ca sa te simti cea mai frumoasa fata din lume pentru el.
-Stii ce? Uite, imi desfac cocul chiar acum, arunc acele la tomberon si nici macar nu imi fac griji ca in seara asta, cand ma va vedea, voi fi cea mai ciufulita fata din lume. Fara sa imi dau seama, cred ca toate agrafele astea incepusera deja sa nu imi mai fie necesare.

Si uite asa s-a incheiat discutia mea cu Alina. Ma duc sa ma intalnesc cu Roxana si nadajduiesc ca ea e fericita si nu are nicio problema in seara asta pentru ca simt asa, un fel de...sa-i spunem ego depletion…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu