În mod normal nu aş fi scris nimic nici astăzi, dar Universu’, printr-o
înlănţuire interesantă de coincidenţe, mi-a pus literalmente sula-n coastă (sau pe sân?) şi
degetele pe tastatură. Glumesc, desigur, Universu are alte treburi decât să mă palpeze pe mine cu câte o sincronicitate – precizare, sper, nenecesară, pentru
care unii cititori m-ar putea acuza că le jignesc inteligenţa. De altfel, la o
primă vedere, mai inocentă, întregul articol ar părea inutil, mă aştept să nu
aducă nimic nou celor care citeau regulat blogul meu. La o doua vedere însă,
ceva mai lucidă…nu aş băga mâna în foc. Iraţionalitatea
şi gândirea magică se cuibăresc, se pare, chiar şi în cele mai strălucite
minţi, iar cazul lui Steve Jobs şi a încercărilor sale de a lupta cu cancerul
bând suc de fructe este relevant în acest sens.
Aseară, abia întoarsă de la un curs despre consilierea persoanelor cu HIV
(dar şi cu alte boli terminale), am citit pe facebook, sub forma unei campanii
umanitare, povestea unei femei de 38 de ani diagnosticate în ianuarie 2013 cu o
formă de cancer la sân, carcinom ductal
in situ. Dacă nu eşti medic şi nu te-ai confruntat personal (sau cineva
apropiat) cu această problemă, probabil nu ştii ce presupune şi care este
prognosticul. Eu una nu ştiam, dar curiozitatea un pic morbidă m-a îndemnat să
caut. Ei bine, fiind vorba despre un cancer non-invaziv al canalelor ductale
(cele prin care circula laptele), prognosticul este unul i-aş spune chiar
excelent. Cu tratamentul corespunzător, doar
2% dintre femeile diagnosticate îşi pierd viaţa în decurs de 10 ani de
la aflarea bolii. Asta înseamnă că pacienta „noastră” ar fi avut toate şansele
să fie astăzi vindecată şi să se bucure de ziua de 8 martie sănătoasă, alături
de soţ şi de ce cei doi copii. Din păcate nu aşa stau lucrurile, ea se află la
pat, aproape învinsă de nişte metastaze cerebrale. Nu pentru că a avut un
ghinion teribil! Dar de ce? Tu de ce crezi? Pentru că aproape doi ani a refuzat
tratamentul recomandat şi şi-a pus toate speranţele în „medicina” alternativă
şi în remedii naturiste. Când starea s-a deteriorat semnificativ şi au fost
descoperite metastazele a început, în ceasul al-15-lea, radioterapie
alternativă. Acum ar vrea să ajungă într-o clinică din Texas….clinica
Burzyski…dacă vei căuta această clinică pe internet vei afla că este clinica
fondată de un nene carismatic ce a descoperit un tratament inovativ pentru cancer, ale cărui efecte sunt însă contestate şi catalogate drept fraudă
de comunitatea ştiinţifică, cu siguranţă din ignoranţă, interese financiare sau
mai ştiu eu ce alte motive pe placul amatorilor de teorii conspiraţioniste şi/sau pseudoştiinţă (!).
Înţeleg oarecum că, într-o situaţie disperată, omul încearcă orice îi poate
readuce o fărâmă de speranţă. Ceea ce nu pot însă înţelege este cum a ajuns
într-o situaţie atât de disperată în condiţiile în care, repet, boala avea,
acum doi ani, cele mai mari şanse de vindecare. Poate că sunt insensibilă
pentru că judec această alegere proastă în loc să empatizez mai mult cu
suferinţa prin care trece acum. Da, recunosc că o judec şi că prima mea reacţie
a fost de indignare şi de revoltă: adică
ai pierdut doi ani cu leacuri ce nu au nici un suport ştiinţific?! adică ai aşteptat să faci mestataze ca să
accepţi tratamentul adecvat?! A urmat şi compasiunea…poate mai puţin pentru
ea cât pentru cei doi copii care ar fi putut avea o mamă alături de ei mult
timp de acum înainte şi pentru drama soţului, un anumit jurnalist de la
adevărul care, din câte am putut deduce, nu a avut cum să o determine să-şi
schimbe opţiunea, astfel că doar s-a uitat, neputincios, la cum se îndrepta
soţia lui spre prăpastie. Mai are sens să aduc vorba despre responsabilitate? Mă refer atât la
responsabilitatea pentru viaţa ta şi a celor care depind de tine (copiii) cât
şi la responsabilitatea celor care încurajează, promovează sau susţin în
diverse moduri tot felul de trăsnăi nefundamentate
ştiinţific, pentru care nu există dovezi
reale şi care cel mai adesea nu doar că nu salvează vieţi, dar le şi curmă.
Speculaţiile nu cred că au ce căuta
într-o discuţie despre sănătate, şi cu atât mai puţin nu au ce cântări în
deciziile clinice ce ţin de viaţă sau de moarte. Pe de altă parte, sigur că
alegerea aparţine fiecăruia, câtă vreme se presupune că dispune de
discernământ. Am totuşi dubii serioase că cineva care optează pentru un
tratament naturist al cancerului înţelege într-adevăr riscurile şi şi le asumă.
Dacă ştie că va muri şi accepta
lucrul ăsta…ok, atunci chiar are discernământ. De obicei însă el îşi închipuie că se va vindeca cu plante,
rugăciuni, descântece şi alte minuni. Este asta o decizie în cunoştinţă de
cauză?
M-am tot gândit dacă să dau nume şi linkuri. Am vrut iniţial să mă abţin,
considerând că nu are rost să pun şi mai multe paie pe foc într-un astfel de
moment. Apoi aproape că m-am răzgândit: poate că tu ai un suflet inocent şi bun
şi vrei să o ajuţi pe această femeie să ajungă totuşi la clinica asta extrem de
controversată, Burzyski. Aşa că am ales o variantă intermediară: îţi spun doar
că, dacă ţii neapărat, a postat detalii pe facebook, ieri, Lucian Mîndruţă.
Chiar ma intrebam cand o sa te mai citesc. :)
RăspundețiȘtergereDin nefericire am mai auzit de astfel de cazuri. Personal, raportându-mă la oamenii din jurul meu, mi-am dat seama că în special cei de peste 40 de ani au o încredere destul de ridicată spre puternică în puterea tratamentelor naturiste. Am încercat să port niște discutii raționale cu unii din ei, fără succes însă, iar când i-am văzut atât de încrezători, m-am lăsat păgubașă. Am zis să las să își facă treaba efectul placebo, având în vedere că nu erau mize importante asupra sănătății. Dacă ar fi vorba însă de o boală gravă, nu cred că aș putea să stau liniștită. Este trist că se întâmplă astfel de lucruri, mai ales atunci când există tratamente care au șanse mari de succes.
RăspundețiȘtergereDa, este trist. Cred că şi legislaţia este prea permisivă cu toţi şarlatanii care îşi fac afaceri distribuind şi/ sau promovând "leacuri" de acest tip.
Ștergere